10,581 matches
-
iriși de peruzea pictați fosforescent țintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii. Cu mișcări precise, își scoate ochelarii și-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi își așează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul puțin mărit al dispozitivului. Desface c-un declic un senzor de pe tastatură și-l montează pe tâmpla dreaptă, imediat sub dubla ramă. Atingând cu rapide mișcări butoanele, declanșează secvența de start a programului. În timp ce el se relaxează, pe monitoare apar mulțimi eterogene de sfere deschise
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
să viseze, le dați speranțe, iluzii, și-apoi vii tu cu ambasada ta Italiană...” ,,Grația... grația ...” - repeat străinul... ,,Nici-o grațiere, eu n-am nevoie de grațierile tele, ia-ți valiza și du-te dracului unde vei vedea cu ochii...” Străinul desfăcu valiza, se repezi într-un teanc de bancnote și-i întinse sergentului ca drept mulțumire o mână de bani. Nu-mi trebuie nici-un ban !- sări sergentul ofensat- ia-o și du-te, pleacă să nu te mai văd ! N-am
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
de noapte, fir lung au tors și împletind în șoapte din stele-au strâns puțină strălucire. În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde, dar și mister dintr-un străfund de lac, drept gene sunt doi fluturi ce-și desfac aripile cu gesturi tremurânde. În suflet ți-au sădit piersici în floare și-au cuibărit în ei un pitpalac ce cântă ne-ncetat, privind buimac cum din nimic știi să zidești altare. Din cupe de cleștar ți-au dat să bei
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]
-
adevărată procesiune. Toți erau tăcuți, cu frunțile plecate, iar, când se găseau la troiță, se închinau cu evlavie. Cum trecuse și ultimul pâlc de săteni, liniștea se așternuse ușor peste vipia groasă. Și, ca la un semn, baierile cerului se desfăcură slobozind fulger după fulger minute în șir, urmate de tunete; tăriile păcuroase deveneau luminoase ca ziua, pentru ca să recadă în smoala fierbinte și gălăgioasă a tunetelor iar și iar, de parcă avea să vină sfârșitul... Și se făcu să treacă în clipele
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
un infern și strădania sa de a închide rănile acestei absențe nespus de dureroase: „De câte veacuri nu mai știu de tine?/ Aproape nu respir și-n friguri zac/ iar marea mea abia se mai abține/ să numere vârtejuri ce desfac// genuni și le întind peste poeme.../ Nu iau în seamă valuri ce-mi șoptesc/ că te-am pierdut și c-am să trec prin vreme/ fără putința să te regăsesc// pe-un țărm învolburat doar de candoare/ De multe vieți
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
pe Petruș: - Cât de frumos, e soro! spuse una dintre ele. - E al meu, eu l-am găsit prima! sări a doua fată. - Să îl ascundem până nu vine Mira acasă, spuse și a treia, ar fi în stare să desfacă vraja, așa cum face cu orice animal ne calcă codrul. - Vreau să îl iau de soț, spuse din nou prima fată. - Și eu, spuse a doua. - Potoliți-vă, ielele nu își pot lua soți! Toate cele trei iele căzură de acord
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Ed. Christiana, București 2000) Numele tău, Maria În fiecare literă/ e-un limpede înțeles,/ în jocul care face/ slova de mătase,/ cum cântecul Sirenei/ din valuri se brodase,/ cum cântecu-i logodna/ pentru cel ales,/ cum floarea/ în miresmele sublime/ se desface.// Ca o holdă de aur/ e numele Tău,/ un Trandafir cât cerul înflorit/ e scris de-o mână albă/ ca de pruncă,/ din zare-n zare/ prins de infinit/ stă zămislit/ de-a cerului poruncă.// Fiecare literă-i/ un înger
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
ascunsă sub imaginile moi și mângâietoare este utilizată, după cât se vede, încă din "fragedă" tinerețe. Cântece de adolescent, superba plachetă grupând versuri scrise în 1957-1958, oferă mai multe exemple. Iată trei idile, una mai frumoasă decât alta: "Între izvoarele care desfac în jur/ Rănile uriașe de azur// Dovlecii plini de mațe stau candizi/ Și-nlăcrămați în pături de omizi.// Din mâluri dulci cu mormoloci și sare/ Lumina urcă iazurile clare.// Orele-atârnă-n iarbă nemușcate/ De vietățile ce clipocesc pe spate."; " În universul nostru
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// Mâinile-acestea moi de-adolescent,/ Fermecător de lungi și de stângace,/ Ca pe un fruct de rouă vor desface/ Sinceritatea!// Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui ‘nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem.". În Puck, găsim nota argheziană din Cărticică de seară
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
sunt duși la biserică, iar moralitatea intervine vag în viața celor doi ca un fel de mască socială, o convenție. Și totuși, crima declanșează ceva neprevăzut, dimensiunea ascunsă a identității fiecăruia. Cuplul fratern atît de bine sudat în aparență se desface monstruos, cînd Ian este pe punctul de a-și lichida propriul frate devenit "incomod", și altercația atrage după sine Nemesis-ul stupid și ironic desprins parcă din piesele lui Alfred Jarry. Numai că mai există un filtru livresc prin care Woody
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
a scrie astăzi despre comorile de spiritualitate românească, adânc îngropate în negura anilor, pare un lucru de neînțeles sau aflat chiar în răspăr cu mersul lumii. Astăzi, când se concep și se desenează hărți noi, când se fac și se desfac alianțe, când strategii și interese de multe ori străine de neamul și voința poporului român sunt puse în slujba geopoliticii obscure, când timpul și oamenii și-au rătăcit liniștea, astăzi pare impropriu ca cineva să mai caute prin „lada de
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
mine, cu atît mai puțin mă înțeleg". Ceea ce este o limită a cuvintelor ca miraj intrinsec al existențialului... Din păcate, Marin Mincu e departe de a fi precis în aventura d-sale textualistă. Frazele d-sale se fac și se desfac într-o frenezie asociativ-disociativă fără a duce la o clarificare a factorilor disertației, ci, dimpotrivă, producînd frecvent o complicare confuză a acestora, o ceață retorică anevoie de risipit. Așa cum se întîmplă în cazul unor imagini stîngace a căror culoare e
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
undeva în estuarul Mării Albe, drapată în cețuri, dormind nu ca Iov pe grămada de bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra unei mări plate, imobile, imemoriale, ochiuri de apă limpede și iarba unduind acvatic ca o mîngîiere la marginea țărmului pietros, silueta călugărului proiectată pe fundalul marin ca în tabloul romanticului Caspar David Friedrich, Călugăr lîngă mare
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
rost, contribuind la slăbirea dictaturii prin sfidarea ei în efigie: "Vezi că mintea și gândirea, fie veacul cât de prost,/ Au avut întotdeauna,-n lume, cât de cât un rost,/ Căci ca pila, amândouă rod și lanțurile grele,/ Care se desfac pe-ncetul, slabe ca niște curele". Stăpânul antic din argheziana "fabulă a fabulelor" îi cerea succesiv lui Esop, pus în postura de bucătar, să-i aducă, întâi cea mai dulce, apoi cea mai amară mâncare. Esop aduce de fiecare dată
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
și când oi obosi de-atâta viață să adorm leneș și fericit între fundurile lor moi elefantul în patul meu adormise elefantul m-am dus în bucătărie să-mi fac o cafea privirea mi se încețoșa și mâinile mi se desfăceau de lene mergeam atât de ușor că nici gândacii nu mi-au simțit pașii numai elefantul a ridicat o ureche apoi trompa a sărit sprinten ca un copil din pat și mi-a turnat zahăr în cafea
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau de literatură, onoarea repudiată de Alecsandri ajunge, cu epocile, o problemă socială. Despre onoarea devenită loialitate, cînd între nume și faptă legătura se desface, pare-se, fără cale de întoarcere (o analiză pe film face, de curînd, într-un articol din History of European Ideas, "Loyalty in National Socialism: A contribution to the moral history of the national socialist period", Raphael Gross), se poate
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
apucăm de treabă, trebuie mai întîi să facem curățenie. Concluzia paradoxală la care ajunge Marion este că, întrucît Dumnezeu este absolut, adică cu totul dezlegat de mintea noastră, impasul acesta e chiar punctul nostru de vedere asupra lui Dumnezeu. "Absolutul desface legătura care îl leagă de gîndirea noastră. El se desface, și de aici provine și înfrîngerea noastră, care se acordă în chip riguros cu absolutul ca atare și, în înfrîngerea ei, îl cinstește. Imposibilitatea de a gîndi în mod absolut
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
paradoxală la care ajunge Marion este că, întrucît Dumnezeu este absolut, adică cu totul dezlegat de mintea noastră, impasul acesta e chiar punctul nostru de vedere asupra lui Dumnezeu. "Absolutul desface legătura care îl leagă de gîndirea noastră. El se desface, și de aici provine și înfrîngerea noastră, care se acordă în chip riguros cu absolutul ca atare și, în înfrîngerea ei, îl cinstește. Imposibilitatea de a gîndi în mod absolut de negînditul, imposibilitate practic și teoretic de neocolit, nu numai
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
Marius Ianuș, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin și alți autori tineri și foarte tineri sunt activi în revistele culturale și pe net, iau și dau interviuri, intră în polemici, reprezintă literatura nouă la târgurile internaționale de carte; fac și desfac poezia autohtonă, cu o râvnă ce nu trece neobservată. Bucureștii literari sunt un mediu propice pentru asemenea autopropulsări (pe deplin meritate în cazurile de față), fiindcă, orice s-ar zice, soarele afirmării personale tot din Capitală răsare. Există însă pe lângă
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
printre rînduri, propria călătorie nu în viitor, ca de atîtea ori, ci în trecut. Romanul pe care-l citesc, în proza lui, alunecînd spre (auto)biografie, dă tonul muzicii. Război pe o tablă de șah, cînd se fac și se desfac amoruri ca-n filmele Reich-ului, între foști adolescenți din care se-aleg capii Legiunii. Tînărul Gelu Petreanu, călător în trenul de Sibiu, întîlnește un invalid de război care se pierde pe un peron, iar părintele-autor, care i-a dat și
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
obligator dintre mamă și fiu, ne face să înțelegem că problemele cărții sunt structurale, nu idiomatice: "pofta lui era încă destul de cuminte, naivă și jucăușă" (p. 53), "deja îmi plăcea ceea ce se întâmpla cu epiderma mea, ai cărei pori se desfăcuseră ca niște calicii cu gura până la urechi" (p. 53), "important era să nu fie o eschimoasă sexualitatea aceasta, să nu aibă nasul rece" (p. 56), "să mă hodorogesc, să mă eunucesc" (p. 57), "lucrurile porcoase le vedeam a fi firești
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
importante, - și între ele, beznă deplină, ca și când nu ar mai exista nimic. Nu vedem însă autostrăzile ce leagă una de alta aceste orașe luminate; nu vedem materia neagră invizibilă ce le unește, - nevăzută. Este materia fără de care totul s-ar desface, împrăștiindu-se în toate părțile. }inerea laolaltă. E legea creației universale. O interdependență, care nu se observă. în momentul în care HUBBLE își va încheia misiunea și va recădea pe pământ, un alt telescop, și mai înzestrat, care se află
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
de matase. Nici n-a mai apucat să-l privească pe mesagerul topit în lumina de amiază, rămânând cu ochii pironiți pe darul neașteptat. Era o carte nu mai mare de-o palmă, cu pagini de neon, din care se desfăceau pâlnii albe de crin. Tudor a deschis cartea și-a tras pe nări mirosul de flori proaspete care i-au adus aminte de tinda albă a bisericii din Dudești, acoperită de coșuri înflorate, în diminețile luminoase ale Paștelui. Stătea în
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
lumina ei." (Într-o dimineață, pe când purtam pantaloni scurți); "am în față zidul, zidul cu iederă/ zidul cu flori mici și putrezite/ plin de crăpături viu colorate// mama îmi vorbește încet și clar/ îmi spune: christoase, e un pește/ își desface aripile, zboară// eu nu-i vorbesc mamei mele nimic/ îmi închei șlițul de la pantaloni/ zidul vorbește: loose lips might sink ships// aburul se ridică deasupra mea." (Am în față zidul, zidul cu iederă...). Montajul diferă de la o secțiune la alta
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
care urcă pe picioare, se înfășoară în jurul pulpelor, le țin strîns, în chingi, desenează pe pielea arămită de soare un fel de iederă albă, înduioșătoare, pe care o urmăream - visam să - cu limba în fiecare seară, după ce îi voi fi desfăcut, îngenuncheat, șnururile de pe picioarele obosite și prăfuite." (pag. 21) Știind acestea, felul necruțător - deși, din fericire, histrionic - în care-și va trata propriile volume, nu va mai apărea atât de șocant. Asupra debutului, Borcane bine legate, bani pentru încă o
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]