590 matches
-
cei ce vor urmă. Acest coridor ilustru de civilizație și gândire europeana a fost mânjit de pretențiile publicitare ale statului comunist chinez și de noua capacitate de ambalare și auto-promovare a autoritarismului care s-a pus pe business.” Ex-Sir se desfigurează. „Flacără olimpică a intrat în Londra însoțită de un atelaj de șic afro-orientalo-dictatorial. La mijloc, mica celebritate locală, care poartă torță și încasează instant câteva minute și sute de metri de relevanță PR, la pachet cu recunoștința veșnică a tibetanilor
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ajuns la torță și i-ar fi făcut de petrecanie. Mai important, asaltul ar fi salvat onoarea sportivilor englezi. Era mare nevoie de așa ceva, după ce Sir Steve Redgrave (particula inițială este, de duminică, facultativă și arbitrară) a reușit să se desfigureze, fără anestezie, aprinzând solemn flacără olimpică pe stadionul Wembley. Redgrave, un canotor transformat în instituție după cinci medalii de aur câștigate la cinci olimpiade, a pus un prestigiu enorm la dispoziția onor Ambasadei chineze la Londra, a CC al PC
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
cele două genuri de memorii, în măsura în care exemplul ales este propaganda muzicală hitleristă, simbolizată prin marșul Walkyriilor, scandat de regimentele naziste, împotriva căreia se ridică Halbwachs, răspunsul este clar: numai oamenii vulgari pot fi satisfăcuți de asurzitorul zgomot de propagandă care desfigurează muzica lui Wagner, iar democrații se pot sprijini pe memoria colectivă care este știința notației (la citirea partiturilor) pentru a lupta împotriva memoriei sociale. Aceeași temă fusese deja abordată în Cadrele sociale, fără ca trimiterea la memoria socială să fie explicită
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de un tip de enunțare specific narațiunii literare sau dacă apare chiar și în folosirea curentă a limbii. Fără îndoială, considerăm că este folosit mereu în comunicarea curentă (cf. "L-am zărit ieri, era furios pe Paul: avea să-l desfigureze, să-și recupereze mașina și să anuleze tot..."), însă în literatura romanescă este folosit la maxim. Discursul indirect liber reprezintă o provocare pentru analiza gramaticală. De fapt, aici se regăsesc amestecate elemente pe care le considerăm, de regulă, disjuncte: absența
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
terenurilor reprezintă un exemplu concret în domeniul spațial. Speculațiile bazate pe renta de localizare conduc jocul, ajungându-se la uzurpări ale spațiilor cu valoare ecologică în zonele montane, pe litorale sau în parcurile urbane. Centrele orașelor sunt când paralizate, când desfigurate de promotorii imobiliari, iar spațiile periferice sunt utilizate anarhic și samavolnic; București și Sofia sunt două exemple cât se poate de concludente pentru asemenea fenomene. Încă și mai gravă mi se pare instalarea pe durată nedeterminată a diferitelor tipuri de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
vezi cine erau corupții din PSD după patru ani de guvernare și-o sută de scandaluri de presă, unii de care n-a auzit nimeni. Alianța cu PUR și revenirea în fruntea partidului a lui Ion Iliescu, legendarul Pesedeu, au desfigurat ce mai rămăsese din rezultatele alegerilor interne. La București de pildă, lista pentru Senat este de nerecunoscut: Iliescu în cap, urmat de un aliat pur, Corina Crețu, și abia apoi Sorin Oprescu, care ieșise primul la preliminare. Alin Teodorescu însuși
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
lovituri în uși,parcă cineva încerca să introducă o cheie în broasca ușii noastre să o descuie. Am amorțit de spaimă.Fetele noastre au amuțit și ele, Nicu, încerca să-mi explice ceva,dar nu înțelegeam nimic de la el, era desfigurat de frică, până la urmă am înțeles că, încercând să intre sub pat, a dat peste un om mort, așezat cu fața în jos, având pe cap o cască de motociclist și cu un cuțit înfipt în spate. Era pur și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
este simptomul esențial al omului și al artistului manierist. De altfel, chiar și demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se manifestă - așa cum semnalează Paul Tillich - prin forma care contrariază forma, adică prin natura ce desfigurează natura. Și, ca receptor de cultură, viitorul scriitor I. Negoițescu e deja manierist: el își amintește că Blaga „m-a îndemnat să nu neglijez pe «clasici», pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
receptor de cultură, viitorul scriitor I. Negoițescu e deja manierist: el își amintește că Blaga „m-a îndemnat să nu neglijez pe «clasici», pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în propria lor operă“. Deci el nu absoarbe clasicul în stare pură, ci clasicul filtrat prin modern, maestrul prin discipol, iar modelul prin imitația deformatoare a formei originare (cum se va întâmpla, mai târziu, în cazul euforionismului pe care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și mă înnebuneam de Hieronymus Bosch, de Brueghel: socotind aceasta de bun augur, el m-a îndemnat totuși să nu neglijez pe „clasici“, pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în propria lor operă, de la „metafizicul“ de Chirico la Dalí, la Delvaux. Deși, în fapt, unicul prieten literar din acești ani mi-a fost Petre Hossu, de la care, ca și de la Ionel Manițiu, am învățat, cercul în care mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Yorkezilor să trăiască în case comode? ES. Ne-am ales cu Faleza în urma construcției clădirii pentru Brooklyn Queens Expressway un exemplu al zelului lui Robert Moses de a dezvolta orașul prin construcția de drumuri, care în cazul de față a desfigurat Heights, demolând locul istoric care era Middagh Street numărul 7. Când fugeau sclavii, unul dintre drumurile evadării lor era pe sub Heights, cu ascunzători și cărări secrete. Poate că asta e doar în închipuirea mea. Multe locuri încărcate de istorie pățesc
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a semăna în cele patru vânturi“. Mă simt și eu devenită roi al acestui stup, avatar îndepărtat al acestor oameni zdraveni, bărboși, pletoși, care acopereau muntele cu turmele lor, înainte ca industria să fi venit cu exploatarea pădurilor, pentru a desfigura această regiune bucolică în ajunul războiului. Și acesta a fost semnalul a ceea ce avea să urmeze,izbucnirea războiului și a violentelor sale urmări. Dar mitul a supraviețuit și, odată cu el, lumina ce strălucește peste peisajul primordial. Cred că m-am
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
prelat, sacrament ș.a.; f) știință: celulă, craniu, corolar, diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare, munificență, odios, onestitate, oportun, predilecție, rapacitate, rudimentar, rutinar, sporadic, stereotipie, stupid, vigilență ș.a. Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist aparțin limbajului politic și ele sunt
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de oameni. A trăi între oameni, adică a suferi în ordinea imperfecțiunilor. A trăi aproape de zei sau de Dumnezeu, adică a căuta sus perfecțiunea, care nu e din această lume. Geniile o intuiesc în regiunile ideale de dincolo de realitatea vieții, desfigurată de suferință și limitată de moarte. Plăsmuirile lor modelează în carnea lumii noastre imagini ale perfecțiunii întrezărite dincolo de ea. În mod firesc, vorbind de oameni, îi raportează la zei, la destin, sau la Dumnezeu; vorbind de timp, îl raportează la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Noului Testament cu civilizația antică. Împrumuturile de clemente antice sunt ulterioare perioadei apostolice. Ele se ivesc după ce noua concepție despre Dumnezeu, despre lume și destinul omului era puternic conturată în spirite. Încât împrumuturile nu constituiau nici o primejdie de a o desfigura. Cum se explică deci aceste împrumuturi ? Am putea zice că e o chestiune de oameni care, convertiți de la păgânism la creștinism, aduceau cu ei, poate fără să vrea, idei de care nu se lepădaseră cu totul. Și lucrul acesta e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și gata parcă să reintre în neant. În ordinea politică, această pictură corespunde practicii votului universal, pentru care individul nu mai contează ca individ, ci ca număr pierdut în masa anonimă. Expresie a disoluțici în neant a spiritului modern, impresionismul desfigurează pe om, îl destramă și-l reduce la o simplă pată de culoare în peisaj. Cubismul, în sfârșit, a voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui teoretică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Iată deci cât de vizibilă e linia decadentă urmărită în evoluția acestei arte. Devenită autonomă prin ruperea ci din centrul spiritual, care îi dă viață, amploare și frumusețe suprapământească, ca se transformă în fotografie a naturii, după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după teoria energetică a materialismului senzualist, ca să sfârșească apoi prin a-l înfățișa în chip de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cet inconnu și R. Biot: Le corps et l’âme.). în creștinism, această interpenetrație, această prelungire a universului în om, prin care culminează creația văzută și această înrâurire a lui asupra mediului cosmic, e un adevăr. Păcatul lui Adam a desfigurat paradisul, a introdus dezarmonia între viețuitoare, a făcut ca pământul să dea spini și pălămidă. Suferința și urâtul din natură sunt urmări ale păcatului omenesc. Transpus din morală în estetică, răul ia aspectul urâtului. E o anumită imperfecțiune de care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de moarte. Marea lui nefericire e veninul răului, care îl devastează; marca lui groază e limita morții, inevitabilă. Prohodul îngropării Domnului, această elegie, cea mai sfâșietoare din câte s-au scris, acest bocet universal, vede în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
act spontan ca genialitatea creatoare, se exercită împotriva ei însăși fără îndurare și fără milă. Lepădarea de lume în asceză nu are atât un sens exterior, cât unul lăuntric, lepădarea de lumea care există în tine, de păcatul care te desfigurează. Pentru realismul creștin, lumea e de o parte, iar eul cugetător de alta. Lumea există ca realitate obiectivă în afară de noi și fără noi, iar în noi există subiectiv ca răsfrângere de imagini, de reprezentări și de idei. „Lucrurile, zice Maxim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trebuie să le atribuim tainicelor inspirații ale Logosului, care lucrează necontenit în lume înainte de a se întrupa ca Mântuitor al ei. Căci, în toate felurile, Dumnezeu e autorul binelui, iar omul, redus la propriile sale puteri, autorul răului. În lumea desfigurată de păcat, geniul creează după chipul lui Dumnezeu imaginea frumuseții, a cărei desăvârșire o întrezărește în descoperirile de fulger ale fanteziei. El e singura făptură din lumea văzută, care imită în plăsmuirile lui, nu natura, ci pe însuși Dumnezeu creatorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din lumea văzută, care imită în plăsmuirile lui, nu natura, ci pe însuși Dumnezeu creatorul. De aceea geniul e numit „creator în gradul al doilea”. Creația lui însă nu e o realitate, ci o ficțiune fermecătoare, o idealizare a lumii desfigurate de urâtul păcatului, un simbol al nemuririi născut din groaza morții, care devastează viața. În tot ce e mare, în tot ce strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumea înțelepțită prin Iisus Hristos și ridicată din nou la strălucirea frumuseții dumnezeiești. Sophia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate. În ce privește lumea, sofianismul nu se referă la răul păcatului, care o devastează și o desfigurează, ci la acțiunea harică prin care această lume căzută redevine cosmos și e ridicată din nou la strălucirea în care a fost creată. Sophia nu e deci numai „transcendentul care coboară”, dar și cosmosul, care suie transfigurat în lumina cerească
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
idealul transcendent al sfințeniei, al spiritualității așa cum o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat totdeauna dincolo de această lume, în viziunea mistică a Ierusalimului ceresc. Arta bizantină nu reprezintă natura desfigurată de păcat, ci supranatura, adică cosmosul transfigurat în slava dumnezeiască. Priviți interiorul unei biserici. Fondul dominant, pe care se desfășoară în ghirlandele de sfinți această pictură, e totdeauna albastru. Iar când biserica e bogată, acest fond dominant e de aur
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără alegere. întâiul om care a cunoscut desfătarea paradisiacă a primăverii divine se numește în Zend-Avesta Yima, în literatura asirobabiloniană Uttu sau Adapă, nume, acesta din urmă, pe care învățații îl pun în legătură cu Adam cel biblic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]