766 matches
-
drept un matein? După ce a înregistrat în detaliu, cu paciență benedictină, puzderie de opinii privitoare la ,spectrul ultimului Caragiale" , pe un areal vast, cu reacții fie de asociere, fie de neconvergență, ultimele producînd sunetul ciocnirii unor coarne de cerb în desișul ,selvelor" obscure evocate, d-sa poposește într-un luminiș care-i îngăduie a creiona o poziție personală. E vorba de un profil al lui Mateiu, așezat sub semnul ,finului diletant". ,Fiziologia" tipului respectiv e o variantă a celui de snob
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
alcătuind producția majoră a lui Constantin Flondor din ultimii ani; și mai ales selecția, de curînd elaborată, pentru București, vertical extinsă pe spalierul a două etaje ale incintei ASE din Piața Romană. Pictor de magistrală anvergură, hărăzit a străbate lucid desișul unor multiple experiențe, de la constructivism și abstracție geometrică la o interogație contemplativă a formelor fluide, a norilor desenați pe cer ca niște vaste derive, lent plutitoare, artistul resimte acum ispita unei coalescențe neașteptate, între stări distincte de agregare. Persuasiv, pune
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
Constantin Țoiu Îndărăt, drumul de la Sud la Nord, - grâul si marea. Lanurile de pe țărm lungi de zeci de kilometri sărind peste șirul stațiunilor, peste pădurea Comorovei cu iepuri, fazani apărând la calea ferată si pierind în intimitatea desișului... O blană leonină așternută pe țărm... Orizontul parcă se îndoaie în briză; grâul galben se apleacă și el salutând marea, unde în larg un delfin coase apa, iar valurile mării răspund și ele la salut bubuind în stânci, încerând tăria
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
E bine? I s-a întîmplat ceva? - E bine. Prietena ta e bine. - Și atunci? - Pare foarte drăguță. Chiar amuzantă. - Ai vorbit cu ea? - Nu. - Și atunci? Ora se abate de la cărare, tîrîndu-ș i picioarele, și se îndreaptă spre un desiș. Se încîlcește prin tufe și mărăcini, iar Avram o urmează. Urcă o movilă de pietre cenușii, iar el o urmează. Deodată sînt în interiorul unui crater micuț, înăuntrul căruia lumina e difuză, de parcă soarele și-ar fi retras razele din locul
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
au hotărât că este momentul prielnic pentru atac: s-au apropiat fulgerător de ea, au scos cuțitele și au amenințat că o taie dacă nu le dă banii și bunurile. Au prins victima de picior și au târât-o în desișul pădurii unde, după câteva lovituri de pumni și picioare, au supus-o la raporturi sexuale normale și anale. După ce și-au satisfăcut poftele, au deposedat-o de 305 euro, 90 000 lei vechi, un telefon mobil și verigheta de aur
Agenda2005-50-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284489_a_285818]
-
știe că visează astfel încât se poate aruncă într-o prăpastie fără să pățească nimic: "De-aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata puțin spre infern/ salța vulpea albastră din ochii tăi/ spre desișuri abrupte/ unde pletele-mi lungi că o moarte/ pentru dragoste ți le aștern." (Vulpea albastră) Descoperirea suferinței Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei fete care încă se joacă cu păpușile la luciditatea unei femei
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
a arătat cu degetul, ca să nu se îndoiască nimeni că va fi rândul meu și că va trebui să-i copiez săritura. Pe urmă, în chip ciudat, a intrat între jnepenii din spate, părea că vrea să caute ceva în desiș, silueta lui s-a pierdut secunde bune, poate un minut, îl așteptam derutați, dar el nu s-a întors pe același drum, ci a apărut în vârful unei stânci ascuțite, pe care se cățărase nevăzut. Ne vorbea ca dintr-un
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]
-
pământ; mai ales aceasta e însușirea viței de vie care se agață de copacii înconjurători. Când coardele viței de vie se agață de ramurile de sus ale copacilor, târându-se pe ele, se întind până la mare depărtare și fac prin desișul frunzelor lor un acoperiș întins. Asta e și însu șirea mirurilor, a parfumurilor. Parfumurile sunt păstrate în casă, dar adeseori mirosul lor plăcut se răspândește prin ferestre pe ulițe, pe străzi, în piață și vestește trecătorilor calitatea parfumurilor din casă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
culce Fruntea lui bombată Între-un crac de carne Și alt crac frumos Viața să-și răstoarne Cu sufletu-n jos Unde sînt izvoare Și vin cerbi cu coarne Prinse-n pietre rare Ce-n sclipiri ne-adoarme Și-i desiș de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
mult mai târziu, Constantin Noica îmi va da să citesc în manuscris capitolul său din Antigoethe, nu aveam să fiu de acord cu rechizitoriul său prin care îl condamna pe poetul gânditor de a fi sacrificat Legea pierzându-se în desișul legilor. Vedeam și continui să văd în Goethe operând o rară forță cosmogonică. Poetul era un născător de lumi. El nu avea de ce să cultive Legea în idealitatea sa abstractă, hegeliană, asemenea lui Noica. Și iată un ultim exemplu din
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
merge la vînat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vîneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. în timpul vînătorii, domnița e înspăimîntată de mulțimea jertfelor și tremură de mila lor: Pe cînd lăcrimează, iată că, deodată, Din desiș, în față-i, un cerb se arată. ș...ț Vine și-ngenunche l-ale ei picioare, Grație imploră, ca să nu-l omoare. Dar și al ei mire, iată-l că sosește, Arma-n sus ridică și ochind țintește. ș...ț
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de sticlă fumurie tumora trasă îndărăt dusă pe pustii iei asta drept mîntuire pe ultimii metri și ce mîntuire scrisul să înceteze înainte de a scrie sfîrșit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
DORINȚĂ Frunzar m-aș vrea tăcutului desiș, Ca rătăcitul pas pierdut de tine S-alunece-n fricos păienjeniș, Din pragul visului ce în treziri rămâne; Oricând aș vrea, în unde să-ți cuprind Întreaga-ntruchipare-atât de dragă, Cum drag e muntelui, când hohotind, Ecoul trece, mirosind a fragă
DORIN?? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83787_a_85112]
-
depărtate, Pămîntul Sfînt, de jertfă minunată. Robert Frost Un drum ce-n urm\ l-am l\sat Două cărări în fața aveam În codru-ngălbenit de toamnă. Și trist, c-odată nu puteam Să merg pe amîndouă, lung priveam Cum una prin desiș se pierde-n taină. Pe-a două am mers, crezînd-o nimerita, Părînd de altfel mai puțin umblata, De mușchi și iarbă năpădita; Dar tot că prima ocolita De pas de om, abia călcata. Stăteau pitiș sub frunze ruginii, Surori dorminde-n
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
cu tot felul de scule trebuitoare la drum. A scos o toporișcă și i-a întins-o lui Iordache: Acum să mi vii cu un par, ca să ridicăm carul, pentru a putea scoate roata! Ai venit? Cocoșitu a alergat în desiș și în scurtă vreme a adus taman ce trebuia. Hai, flăcăi, și ridicați carul, că eu cu moș Dumitru o să scoatem roata. Pe dată îi venim de hac - i-a pus la treabă Hliboceanu. Pâcu a luat comanda celor care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scurt și a plecat cu el în dreapta drumului, printre pancartele care avertizau, în litere scrise cu hemoglobină, Don’t step off the road, iar cu semne prelinse de la dreapta la stânga același lucru în trei limbi locale. Au dispărut după un desiș de măciulii albe de bumbac înfipte pe tije înalte și unduitoare. Am profitat pentru a verifica rapid ce filmasem, iar rezultatul m-a deprimat și mai tare. Când au revenit, după mult timp, ea cărându-l în spate, transpirată, udă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
devine așadar părtașă la istovirea minții mele încă de școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi: o naștere, prima ninsoare, o ploaie după o zi de jar, un cer senin, ieșirea la un luminiș după ore de luptă cu desișurile unei păduri în care verdele plantelor, zumzetul necuvântătoarelor înaripate ce culeg polenul, susurul izvoarelor și azurul ce încununează coroana pomilor sunt totul pentru sufletul meu de copil ce privește mereu spre soare! Edenul e printre noi, trebuie doar acceptat de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul găurilor, portițelor pe care și le-a deschis singur, mereu adulmecând după pradă, măturând cu coada stufoasă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea sabia la brâu. Păsările cântau Întrecându-se În triluri, iarba era presărată cu flori Înmiresmate. Flăcăul Își luă calul alb de frâu, Încălecă și se pierdu În desiș.Era Făt-Frumos. Seara, când toate vrăjitoarele se adunaseră la cină, Zâna, căreia Îi spuneau acum Zâna cea bună, datorită răbdării și bunătății sale, le mărturisi că s-a Îndrăgostit. Unele au tăcut, altele și-au văzut mai departe de mâncare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
grație, suplețe, un avînt imaginativ discret strunit, care, fără a se revărsa peste o anume tradițională cuviință, pulsează neîncetat sub pielea cuvintelor: "Pom al darurilor, l-ai făcut pe om, Doamne. Plin de păcate,/ ca o frunză îngălbenită, stau în desișul prezenței Tale./ Dă-mi, Doamne, cunoașterea nemișcată de Dumnezeu, că/ Tu ești fîntîna ființială, ești muma semnelor și literelor./ Pune-ți, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
marinarilor. Trinidad exprima un dor nedefinit de căldura mărilor tropicale, de strălucirea aurului spaniol, precum și de aroma mandarinelor, care ajungeau o dată la câțiva ani în orașul nostru, înainte de Crăciun, când intrau în port vapoare din Grecia sau Portugalia. Undeva, în desișul de verdeață apărea uneori o pată de sutană. Era parohul care, cu o umbrelă imensă, se ducea de la casa din deal la biserică. Își scutura picăturile de ploaie dând din mâini ca o pasăre cu aripile negre, se oprea pe
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
boue „noroi“, caillou „cremene“, crème „smântână“, creux „cavitate, gaură“, mine „mină“, mouton „oaie“, quai „dig“, în total opt cuvinte) și din spaniolă (becerro „tăuraș sub un an“, calabaza „dovleac“, galápago „broască țestoasă“, gusano „vierme“, izquierdo „stâng“, manteca „grăsime“, maraña „hățiș, desiș“, tranca „ciomag, bâtă“, tot opt cuvinte). De remarcat că, și în aceste două limbi, termenii din substrat se referă la realități legate de natură, în general (animale, plante etc.). Împrumuturi din vechea greacă În aceeași situație cu împrumuturile din substrat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară, Thaw și Coulter coborau pe o cărare din pădure brăzdată de rădăcinile copacilor și pistruiată de soare. Păsările cîntau în desișurile verzi de deasupra. Coulter vorbea despre slujbă. — La început, nu părea așa de rău, din pricina noutății. Era altceva decît școala, te plăteau și te simțeai bărbat. Știi și tu, să te trezești și să te vîri în haine la șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se putea urma curentul: pe malul celălalt existau mai multe puncte de debarcare, iar cel mai adăpostit se găsea ceva mai la vale, unde fluviul întâlnea o cărare întortocheată, dar foarte bătută, care se îndepărta de apă, pierzându-se în desișuri. Fergal îi debarcă, așadar, fără să pună întrebări, după care își cufundă din nou în apă prăjina și, împreună cu cei doi fii mai mari, ce traversaseră cu el, împinse ambarcațiunea către malul opus; acolo îi aștepta, cu o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]