580 matches
-
ilustrează o anumită instabilitate a formelor de genitiv-dativ și o nesiguranță a vorbitorilor (mai ales când pluralul - potențial reper - e rar folosit sau chiar inexistent); mai semnificativă cantitativ, pentru registrul investigat, este extinderea secvenței -ei. 3.1.3. Concurența între desinențele de neutru plural -e și -uri13 se manifestă în continuare, cu oscilații în ambele sensuri: extinderea lui -uri la substantive înregistrate de normă cu -e - produsuri naturale (N24, 7.V.2007), aceste semnuri (Antena 1, 11.III.2008) -, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
și în registrul standard din mass-media; uneori sunt folosite spontan, alteori cu o intenție de familiaritate glumeață. S-au înregistrat mai ales construcțiile cu articolul lu(i) antepus, devenit marcă de caz pentru nume proprii feminine care ar putea primi desinență - torționarul lui Elisabeta Rizea (TVR Cultural, 23.X.2007), blogul lui Ioana Dobre (Antena 1, 29.XI.2007), atentatul la adresa lu' Monica Lovinescu (Realitatea TV, 10.XI.2007), răspundeți voi invitației lui Mădălina (B1, 29.X.2007) -, ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
că s-ar manifesta în continuare vechea tendință de utilizare invariabilă a adjectivului pronominal de întărire (vezi Iordan, Guțu Romalo, Niculescu 1967: 132−133). Acesta este folosit din ce în ce mai puțin și formele apar aleatoriu, din cauza dificultății de realizare a acordului (cu desinența interioară formei compuse); a fost totuși înregistrat mai ales femininul singular, în folosire adverbială, de focalizator: însăși materialele (B1 TV, 28.X.2007), însăși faptul că... (N24, 10.III.2008). Dificultățile de flexiune internă și insistența acțiunilor de cultivare a
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
lingvistic examinat cu ocazia monitorizărilor nu oferă mari surprize, dar confirmă existența zonelor de instabilitate în limba cultă vorbită (atracția între unele paradigme flexionare, în morfologia verbală și nominală, concurența conjugării verbale cu sau fără sufixele -ez- și -esc-, concurența desinențelor de plural -e/-i, -e/-uri), ca și rezistența unor fenomene condamnate de normă (formele vroiam sau să aibe, construcția relativului care în poziția de complement direct, fără marca pe; folosirea invariabilă a numeralelor compuse cu unu/una, doi/două
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
era acceptată ca variantă literară liberă și cea fără -ră-, la persoanele I și II plural: pierduserăm/pierdusem, pierduserăți/pierduseți - opțiune considerată corectă, în acord cu uzul limbii, de Pană Dindelegan (1987: 47). Cf. Avram (1997: 230), Zafiu (2007a). 8 Desinența a fost semnalată de Iordan (1943, în 1948: 142-143) ca fenomen regional (oltenesc), puțin pătruns în limba standard. Avram (1973, în 2005: 182-190) confirma, pe baza atlaselor lingvistice, statutul dialectal al formei, dar atrăgea atenția și asupra prezenței sale în
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
de cel al adverbelor: lent „jos”, fönt „sus” etc. 5. Formanți cazuali morți: -lan, -len: holtomiglan (holt-om-ig-lan) „până la moarte”; -nta, nte: havonta „lunar”, évente „anual”; -int, în postpoziția szerint „după, așadar, conform”. B. Postpozițiile (Determinanți neaglutinați) Echivalente ca valoare cu desinențele cazuale, cu prepozițiile și locuțiunile prepoziționale, postpozițiile sunt mijloace gramaticale analitice de exprimare a raporturilor: A cipö az ágy alatt van - „Ghetele sunt sub pat” (psotpoziția alatt stă după subst. ágy „pat”); A lámpa az asztal felett van - „Lampa este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
primele momente în care cei doi fac cunoștință unul cu celălalt (www.121.ro). Cu toate că aparține, prin definiție, unei clase de cuvinte neflexibile, interjecția hai(de), având semnificație de tip "imperativ", prezintă un început de flexiune 34, având forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural -m: haidem (aceasta din urmă are o sferă de utilizare mai restrânsă − popular și învechit)35: B: Da, întrebarea este de-o amploare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
121.ro). Cu toate că aparține, prin definiție, unei clase de cuvinte neflexibile, interjecția hai(de), având semnificație de tip "imperativ", prezintă un început de flexiune 34, având forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural -m: haidem (aceasta din urmă are o sferă de utilizare mai restrânsă − popular și învechit)35: B: Da, întrebarea este de-o amploare care mă sperie. Dar eu o să-încerc... A: Haideți să-ncercăm. B
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
intensificare. Hai să desființăm institutele și mai ales celebra diviziune a muncii și să le lăsăm pe fetele de la minister să le facă pe toate (DV, 3-9.II.2006). Mai recent, forma haideți (care a primit prin analogie cu verbul, desinența de plural, fiind folosită pentru mai mulți destinatari, dar, mai ales, asociată adresării politicoase 49), în afara asocierii cu un conjunctiv al îndemnului sau al ordinului, prefațează "un conjunctiv al formulării de propuneri și ipoteze"50: George Copos: Legea spune că
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
dar la mai puțin de 121 nu dăm. Vrăbiescu: Păi stați puțin, discutați cu mine aici, putem să stabilim o relație (www.times.ro). D. Stai - în contexte comunicative formale Asemenea lui haideți (care a primit, prin analogie cu verbul, desinența de plural), stați este folosit pentru mai mulți destinatari, dar, mai ales, asociat adresării politicoase prin plural"61. OP: Urmăriți, vă rog, explicațiile pe care le dă un domn colonel la Observatorul Antenei 1 în fiecare seară. T: Dar asta
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
realizază o apropiere mai mare a formațiunii în discuție de clasa lexico-gramaticală a verbului și, pe de altă parte, contribuie la întărirea "tipului imperativ" în sistemul limbii actuale. Utilizarea, din nevoia de adaptare socioculturală la contexte formale, a formelor cu desinențe de plural a formațiunilor investigate (uitați, haideți, stați) are aceeași consecință, de apropiere a elementelor în discuție de clasa verbului. (d) Prin utilizare repetată, cu anumite valori, în contexte identice, unele formațiuni tind să se pragmatizeze devenind mărci comunicative. Interjecția
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
și interjecțiile provenite din părți de vorbire flexibile își pierd caracterul flexibil, fiind fixate pentru valoarea interjecțională cu o anumită formă. Singurele interjecții care au forme flexionare sunt interjecțiile cu semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural - m: - haidem, poftim. Pentru interjecțiile uitați, poftiți și poftim, existența desinenței se explică prin originea lor verbală (vezi infra, 5.1
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
pentru valoarea interjecțională cu o anumită formă. Singurele interjecții care au forme flexionare sunt interjecțiile cu semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural - m: - haidem, poftim. Pentru interjecțiile uitați, poftiți și poftim, existența desinenței se explică prin originea lor verbală (vezi infra, 5.1.3). Astfel, există o opoziție între formele uite, poftim și haide, care se folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural - m: - haidem, poftim. Pentru interjecțiile uitați, poftiți și poftim, existența desinenței se explică prin originea lor verbală (vezi infra, 5.1.3). Astfel, există o opoziție între formele uite, poftim și haide, care se folosesc când este un singur destinatar, și formele uitați, poftiți și haideți, care se folosesc când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
o poezie de pură incantație. Conachi a scris o retorică poetică de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un „fals tratat de gramatică”, unde studiază trecerea nudurilor prin adverbe, mișcarea doamnelor prin (sau în) morfeme, sufixe și desinențe. Horia Zilieru are curajul de a rămâne un calofil, în accepțiunea elevată a cuvântului. [...] Toate aceste prea frumoase podoabe lexicale, din care sunt alcătuite imagini laborioase, îl recomandă pe Horia Zilieru altui veac, cu limba ceremonioasă și haine incomode. [...] Darul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
Gimnazială Sirețel, Structura Gimnazială Slobozia-Iași Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educație, în stimularea creativității, în domeniul afacerilor, al publicității, etc. Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier și „storm”= furtună, plus desinența „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”efervescență,o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „ metoda inteligenței în asalt.” Un principiu al brainstormingului este:cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu, pentru a ajunge la
Caleidoscop by Viorica Maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93502]
-
gratia) i.a. între alții (lat. inter alios) i.e. adică (lat. id est) infra mai jos (lat. infra) subl. ns. sublinierea noastră supra mai sus (lat. supra) v. vezi * * * [] grup sintactic - legătura dintre afix și bază = cliticizare pronominală √ elipsă ø desinență zero X0 centru sintactic XP grup sintactic EPP trăsătură EPP trăsături phi (trăsături de acord) i (cu referire la trăsături sintactice) interpretabil u (cu referire la trăsături sintactice) neinterpretabil (engl. uninterpretable) t urmă a deplasării sintactice (engl. trace) * * * ASPP / ASP0
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
justifică proiectarea unui Grup al Aspectului (ASPP) independent. Trecând la categoria categoria timpului, este de observat, în primul rând, că timpurile perfective se disting între ele prin prezența sufixului -se- (subliniat în tabelul (68)) la mai-mult-ca-perfect și prin folosirea unor desinențe de persoană distincte în unele poziții din paradigmă (e.g. 1SG: -m pentru mai-mult-ca-perfect vs -i perfect simplu). În plus, timpurile perfective prezintă o desinență specială de plural, -ră (dublu subliniată în tabelul (68)), absentă la timpurile bazate pe tema imperfectivă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
între ele prin prezența sufixului -se- (subliniat în tabelul (68)) la mai-mult-ca-perfect și prin folosirea unor desinențe de persoană distincte în unele poziții din paradigmă (e.g. 1SG: -m pentru mai-mult-ca-perfect vs -i perfect simplu). În plus, timpurile perfective prezintă o desinență specială de plural, -ră (dublu subliniată în tabelul (68)), absentă la timpurile bazate pe tema imperfectivă. Și formele bazate pe tema imperfectivă prezintă distincții marcate de timp: sufixul -a- distinge imperfectul de prezent; în ce privește marcarea trăsăturilor ale subiectului, observăm și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tabelul (68)), absentă la timpurile bazate pe tema imperfectivă. Și formele bazate pe tema imperfectivă prezintă distincții marcate de timp: sufixul -a- distinge imperfectul de prezent; în ce privește marcarea trăsăturilor ale subiectului, observăm și în cazul formelor imperfective că se folosesc desinențe de persoană diferite (e.g. 1SG: -m pentru imperfect și -ø pentru prezent. Categoria timpului se realizează deci prin mijloace discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Eu pentru cine votez?” poate fi înlocuită de ultramodernul „Eu cui îi dau like?” (anamariadobrisan. blogspot.com). O altă evoluție constă în substantivizarea formei verbale: like este reinterpretat ca denumire a alegerii favorabile, a opțiunii. În această situație, forma primește desinență de plural: „cum poți da like-uri cu valoare” (danolteanu.ro); „dau like-uri” (extreamcs.com); „eu nu dau likeuri de niciun fel, eu scriu pentru mine”(tomadumitru.wordpress.com). În fine, un al treilea efect al modei e utilizarea formei verbale
„A da like “ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4587_a_5912]
-
educat spiritul și cimitirul cultural în care ești silit să respiri. Cimitirul acesta face ca toate virtuțile pe care ți le-ai cizelat în ani de laborios chin să le vezi terfelite sub influența noilor moravuri literare. Latina, ale cărei desinențe erau pîrghia cea mai potrivită pentru a da rigoare minților tinere, o vezi degradată la treapta unui idiom mort. Greaca, din hexametrii căreia s-a ridicat mitologia Europei, e privită cu acel ochi complezent ce se cuvine moaștelor prăfuite. Iar
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
Rodica Zafiu Spre deosebire de celelalte limbi romanice, româna diferențiază conjunctivul de indicativ într-un mod foarte clar, prin conjuncția specifică să, opusă în subordonare lui că (știu să aștept - știu că aștept). Formele propriu-zise ale verbului, cu desinențele lor, sînt specifice doar la persoana a III-a (așteaptă / aștepte). Probabil că asemenea particularități formale - dar mai ales repartizarea diferită a valorilor semantice specifice (conjunctivul ca mod al genericului, al non-realizatului, nu al incertitudinii) - fac ca în română să
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
uneori pur și simplu deteriorat. O urmare a acestui fapt a fost nedezvoltarea totală sau rusificarea terminologiei naționale. Doar pentru oamenii fără o pregătire temeinică în cultură și terminologie a limbii materne, acest proces părea inocent, ei procedând la adăugarea desinențelor limbii materne la cuvintele rusești respective. Dar acest proces a dus la schimbări serioase, mai întâi în atitudinea vorbitorilor față de limbile lor materne. Actualmente, în multe cazuri, funcționarea acestor limbi se reduce la nivel de vorbire populară sătească, mai rar
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
fără -ez apărea într-un citat din N. Iorga („neglijă să le copie din nou”), indicîndu-se și tendința de a se folosi forma fără -ez mai ales la conjunctiv. Al. Graur trecea, în dreptul formei înregistrate copii, indicația „frecvent în Moldova”. Desinențele formelor în discuție se explică fonetic, fiind identice cu cele ale altor verbe cu același tipar formal, fără sufixul -ez, ca a mînia: (să) mînii, (să) mînie. Ezitarea între tiparul de conjugare cu -ez și cel fără sufix e o
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]