3,459 matches
-
din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-se la hruba întunecoasă, la zgomotul pe care-l face șarpele furios târându-se, la șuieratul său, la capul său ridicat, la ochii scânteietori, la gâtul asemănător cu o lingură și la semnul gri-închis în formă de ochelari, care se deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când am fost pus în brațele doicii, care-i dădea piept și verișoarei mele primare, o stricată, viitoarea mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
German din Timișoara, un actor Îmi spunea mereu, tachinîndu-mă pentru faptul că nu vorbesc limba lui Goethe: „Știi ce este eternitatea? Perioada necesară să Înveți limba germană”. În Încheierea acestei confesiuni, precizez că tot o eternitate Îți trebuie și ca să deslușești tîlcurile păpușeriei... Cum mi s-a dus buhul că-s strîngător (nu, nu la bani, fiți liniștiți!), primesc săptămînal din țară afișe, pro grame, fotografii de spectacol. Recent, pe unul dintre afișe, am descoperit o nouă funcție artistică : expertiza. Asi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care, teoretic, are ne voie de peste douăzeci de actori, practic se poate rezolva cu cinci-șase... Primul text din carte poartă chiar titlul ei - Lecția de teatru. Ea are un punct de pornire pirandellian (Șase personaje...) și , uneori, s-ar putea desluși În text și reflexe vișnieciene (Spectatorul condamnat la moarte). Actorul din piesă vrea să afle, cu obstinație, care-i rolul spectatorului, În timpul desfășurării reprezentației. Și-l pune să joace; Îl obligă să joace; Îl pune-n pielea unor personaje ciudate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
meu. Cred că dintr-a opta", mărturisi tânăra femeie, o boare de nostalgie aburindu-i nițeluș ochii tip Rupicapra rupicapra. Cum ar zice un latin. Oricum, în latină sau altfel, tot exemplar ocrotit de lege s-ar fi numit. Adăugă, deslușind un alt palier al aspirațiilor sale, devenind cu fiecare cuvânt mai transpusă și mai sentențioasă: "Revista asta a noastră o să fie un adevărat catalog al trendurilor, al trebilor cool, de la fașionisme până la ce-i mai tare-n cultură, iar noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aflu care individ avea traseul care mă interesa pe mine. Probabil că măcar câțiva or fi fost studenți la facultatea unde cu onoare îmi desfășuram activitatea profesională, științifico-cultural-sportivă. M-am tupilat cu urechile ciulite vorba vine și am încercat să deslușesc din conversațiile tipilor cam pe unde urmau să o ia. Am găsit două fete gureșe care discutau, fără urmă de îndoială, despre un profesor de la noi. Păreau să aștepte o a treia persoană, după care urmau să o ia spre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ah, nenorocită gură am! Păi, nu te gândești? Care din preoții alilanți să zică nu, cân' parohu' zice da. Ai?" "Corect, tată! Șefu-i șef, ce gura mă-sii!" Tăsică îl privi mustrător. Dar Petre trecu mai departe, încercând să deslușească un ultim aspect: Da' materialele mi le plătește după slujbă, acu', nu?" "Da, dom'ne, după slujbă. Într-un ceas, masim, e gata. Îți lasă el o sutică, două, acolo." "O sutică, două?!" "Acu' nu fi și tu zgripțar. Lasă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea. Și în interiorul acestui grup de sus era o ierarhie și Mihai o desluși fără greș, ca și cum ar fi știut-o de totdeauna (...) Deci mai făcu un pas înspre ea, până la depărtarea mâinii. Doamna îi aruncă frâul calului, să-l țină, semn aproape de prietenie dar și firească, pentru ea, poruncă...> Superb citat. De milioane
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și în profunditatea ființei mele m-am întâlnit cu Dumnezeu. Psihologia îi spune subconștient, e bine oricum, pentru că tot nu se știe cu exactitate ce este, pentru că acesta este misterul misterelor și este bine, pentru că ne dă libertatea de a desluși singuri adevărul. Mi se pare fantastic că omul are libertatea de a descoperi adevărul, în modul în care el percepe acest lucru folosindu-și propriul cod mental. Eu mi-am ales un nou drum pe care l-am construit din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
despre vreme, care n-au reușit să dezghețe atmosfera, am făcut primul pas. Fără capacul carcasei, Cora părea extrem de vulnerabilă... ledul Îi pâlpâia rugător, hard-diskul torcea lin... La un moment dat, lucrurile păreau că vor intra pe un făgaș interesant; deslușeam chiar posibilitatea unui final fericit, Însă vârsta și-a spus cuvântul. Din cauza preludiului prelungit, curentul micului ventilator mi-a provocat o criză de lumbago, iar țepii plăcii de bază s-au arătat neiertători cu o zonă sensibilă a epidermei. Când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fundal, unii l-au recunoscut a fi Roma. „Afară“, de altfel, se vedea o Înghesuială teribilă, oamenii priveau curioși spre noi, strivindu-și nasurile de geam și așezându-și palmele ca niște cununi În jurul tâmplelor, În efortul inutil de-a desluși ce se petrecea „Înăuntru“, În timp ce, În spatele lor, lungi cohorte de mașini stăteau blocate În trafic. Din când În când, un câine trecea În pas grăbit, oprindu-se doar pentru a slobozi câțiva stropi În direcția noastră. Spre sud se afla
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la sfîrșitul articolului. Că a picta nu e totuna cu a scrie știm de mult, doar Luminița Mihai dă semne că nu a aflat încă acest amănunt. Cît despre pîrîiașele ce i-au izvorît autoarei din pulpe fiecare cititor poate desluși misterul cum crede de cuviință.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
sângele pare că s-a scurs. O aruncă din sticle pe cea care s-a răcit și toarnă apă aproape fierbinte. Le strecoară sub pătură, și, după ce e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a lăsat peste ghetou și peste lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată În care n-a mai scris de mult. Îl zărește, e tot acolo. I-a schimbat locul de două ori de la revenirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să întreprind gestul simplu de a-i da un telefon. A-mi îndrepta atenția spre Antonia era la fel de dureros. Un lucru pe care-l înțelesesem în ultimele câteva zile era acela că mă aflam foarte departe de a-mi fi deslușit gândurile și sentimentele privitoare la soția mea. Faptul că-mi căutasem imediat un mod de a rezista, de a acționa în fața situației date nu făcuse, îmi dădeam acum seama, decât să amâne momentul unei evaluări mai drastice și mai îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea nu era prinsă în astfel de speculații, urmăream, într-o manieră incompetentă și nesatisfăcătoare, firul legăturii dintre Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară și să-mi rostească numele, după care fumul să se ridice În lumina soarelui târziu al după-amiezii. Din nou deslușeam voci dinspre hol. Acum vorbeau Însă mai Încet decât mai devreme. Dar acest vizitator ce era oare, femeie sau bărbat? Mi-am dat seama surprins că era imposibil să aflu identitatea unei persoane, luându-mă doar după sunetele scoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
țipăt ascuțit, urmat de un sunet Înfundat; mi-am dat seama că m-am Înșelat: se duseră În bucătărie - vizitatorul era, așadar, o femeie. M-o fi strigat Dora? Mi-am lipit urechea de ușă, dar n-am reușit să deslușesc nici un alt sunet. Eram sigur că va striga din nou dacă va avea nevoie de ajutor. Cu grijă, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe celălalt; sângele Îmi umflase picioarele. Dar nu prea aveam loc și, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
feste percepției mele, servea drept o mică demonstrație de forță. Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele din capăt atârna o sabie Într-o teacă prăfuită și câteva diplome; mai aproape de mine am deslușit o hartă a orașului plină de ace de gămălie colorate, creând trasee care se intersectau; iar În imediata mea apropiere se afla o fotografie Înrămată. M-am aplecat În față și am privit-o atent. Spre surprinderea mea, În prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Se pare că nu avea un cuțit prea ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
profesioniste cu un tirbușon, apoi se duse la o femeie care, jucându-se cu poșeta, reuși cumva să țină o mână Întinsă În sus. Mi-am continuat drumul pe lângă restaurant, pe lângă pantofar și pe lângă un magazin second-hand. Acum am putut desluși „PENSIUNEA LANDAU, ETAJUL 2“ pe tăblița de tinichea care ieșea În afară dintr-o clădire Înghesuită de mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vechi, pentru că a ieșit aproape imediat. Scena s-a repetat de câteva ori. Dar, imediat ce s-a Înnoptat și cafeneaua a Închis, au sosit clienți noi și nu s-au mai Întors. Din păcate, din cauza Întunericului, n-a reușit să deslușească cine erau, așa că Anton și-a luat rămas bun de la doamne și a traversat strada. — Mai Întâi am vorbit cu portarul... — Rusul ăla care face cuvinte Încrucișate? Ăla slab ca un băț? Nu, un bavarez cu niște picioare cât frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
purtate. Acum că studiam poza mărită, am observat o aură cenușie care Învăluia șeful Fundației, care stând așa lângă partenerul său, părea a se scălda În gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura centrul atenției, aparținând unor persoane care Îl Încadrau pe Froehlich și Gielke, cămășile scrobite ale celor aliniați În spatele lor, și fruntea unui băiat care stătea la picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de sub braț, În timp ce Gielke Își plasase mâna liberă pe umărul băiatului din fața celor doi. I-am mărturisit lui Dora că, data trecută când am cercetat poza, acest detaliu Îmi scăpase. Fotografia a fost făcută fără blitz, detaliile erau greu de deslușit. — Sunt sigur că mâna care iese de sub brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici? Și ailaltă care se odihnește ca un epolet pe umărul băiatului e a lui Gielke. Dora nu mi-a răspuns. În schimb, a trasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să cadă. — Dacă acceptați să fiți invitata mea, spuse Myatt, domnișoară... — Numele meu este Janet Pardoe, spuse ea și-și trase haina de blană În sus, peste urechi. Obrajii Îi luciră acolo unde-i atinsese zăpada și Myatt putu să deslușească prin blană curba trupului ei ascuns și să-l compare cu acela nud și subțiratic al lui Coral. Va trebui s-o iau și pe Coral, se gândi el. — N-ați văzut o fată Într-un balonzaid subțire, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]