1,902 matches
-
un blond musculos și înfierbântat. Se simțea ușor ametita și obosită. Nu se îndura să plece. Noul venit își invitase perechea la dans. Spectacolul oferit de cei doi nu era un lucru de ignorat. Femeia voluptoasă, roșcată, avea o rochie despicată pe coapsă. Dansul lor felin corp la corp era plin de pasiune și profesionalism în același timp. Se completau perfect. Bărbatul era electrizant. Modul în care o privea..părea că o devorează pe partenera sa. Rapid, atenția lui se fixa
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
nu țin. - Ioniță, copiii din ziua de azi sunt altfel de cum erau cei de pe vremea noastră. Sunt mai curioși și mai dornici de a ști ce se întâmplă pe lume. Vorba aia: „de ce așa” și „nu așa...”? Le place să despice firul în patru. - Nu te obosesc întrebările și lămururile pe care trebuie să i le dai? întrebă mirat, moș Ioniță. - Nu, nu mă obosesc. Și așa nu am prea multe de făcut acum, iarna. Florica îmi menține creierul viu. Vrei
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
Oricum, de apărut nu cred că o să apari decât..."... "Decât unde?", se interesă Deborah, care în mod evident nu avea chef de discuție. "Decât prin necroloage...", veni răspunsul, odată cu lama extrem de ascuțită a unui pumnal stil vechi, care aproape îi despică în două gâtul regizoarei. "Mori, târfă!!!!". Visul mi s-a repetat"... Apoi v-am ucis pe amândoi... Cu un cuțit și o armă automată. Sunt speriată, nu știu ce să fac...". Ceasul Morții a bătut. A fost un vis. Care e visul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
de logodnă” ale oricărui regim totalitar sunt cătușele și lanțurile terorii ateo-nihiliste hrănite cu sângele muceniciei. Mucenicul e visul de dimineață al nădejdii celei mari, odrăslit în pământul soarelui-răsare, ca- ntr-o bulboană de cer din care picură luceferi. Sămânța lui despică noaptea de lumină a Rugului Aprins din Taina de sus, iar trupeasca-i tulpină de jertfă, lămurită în surâsul răcoarei de tină se prinde-n hora zorilor. Inima lui nuntind curată ca floarea necovârșitei zămisliri, cu pâlpâirea fierbinte de har
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Că pentru asta ai venit Că moartea să fi biruit. Natură s-a înspăimântat Simțindu-Te nevinovat De chinul ce ai îndurat Pămntul s-a cutremurat Perdeaua Templului s-a rupt În două ea s-a desfăcut Pietrele s-au despicat Că ai murit, când au aflat. Păcatul lumii ai spălat Cu sângele-Ți nevinovat Pecetea morții-ai răsturnat Fiind Tu fără de păcat A treia zi ai înviat Tu, Fiul Celui Prea Înalt Și drum spre cerul Prea Curat Celor ce
URCUS SPRE INVIERE de ALEXIA TEODORA RAICEA, 12 ANI, BUCUREŞTI în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348633_a_349962]
-
ne conducea că un timonier spre țărmuri numai de el știute, iar noi doi, eu și Licurișca, stăteam la prora și priveam deconcertați siajul lăsat pe apă de carena vaporului. Titlul mă frapa cel mai mult prin precizia cu care despica pagina albă a caietului, scris ostentativ de frumos, caligrafic: “Jurnal crepuscular“. Ei erau îngerii. Trebuia să-mi fi dat seama! Simbolul forței este lovitură cumplită a barosului pe nicovala, dar nu pentru că metalul incandescent se modelează în formele cele mai
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
vis ce calcă pe perne de fluturi, când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi, în fața ta înfloresc grădini de stele-luceferi, ești leagăn păgân de neîmblânzite păcate , pângărită de ochi nevăzuți și de vânturi spurcate, ești vis, ești minune despicând ramuri de dor, meduză ce stai pe țărm bântuită de algele coapte, ești marmora scoasă din ape făcută din carne și lapte, zăpezi ai pe tine, afrodito, ieșită din spumă de mări, venită din basme bătrâne, adusă din largi depărtări
TU, FEMEIE, PENELOPĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349261_a_350590]
-
odată pe săptămână și venea cu papornița plină de bunătăți. Cele care mi s-au fixat în minte pentru totdeauna erau pepenii verzi. Până ce punea tatamare unul pe masă, îi tăia un capac rotund la un capăt și apoi îl despica în felii longitudinale, îmi lăsa gura apă. Începeam bineînțeles cu cocoșul, partea din mijloc, cea mai coaptă și mai dulce. Mamamare lua și ea o bucățică, o molfăia între gingii și strâmbându-se exclama, probabil pe tonul pe care îl
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
A fost lăsată în țoalele ei de toate zilele. La unii urât mirositoare! Cu tulburelul în nări, țara profundă, furnizoare de materie primă pentru serviciile secrete, n-a prea dat ochii peste cap. Nu mai stă la căminul cutural să despice firul în patru cum e cu spionii ! Concomitent și prin funcții publice! Unde-s procesele cu dușmanii poporului? De altădată!... Acum pomeni cu nemiluita! Doar, doar SCM va duce, din nou, de nas prostimea! Da, și boborul, gata, nu mai
TABLETA DE WEEKEND (84): PARADA DEZBRĂCAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349382_a_350711]
-
pași, când broscuța tocmai se pregătea să sară în apă, Octavia se opri: Când ne mai vedem? strigă ea. Nu știu, rosti broscuța. Dar o să mai vin. Tot așa, pe înserat, înainte de răsăritul lunii. După care își luă avânt și, despicând apa, dispăru în adânc. Octavia porni în grabă spre casă, ajunse cu bine, se descurcă de minune cu portița și, strecurându-se în așternut, adormi numaidecât. A doua zi se trezi târziu, aproape de amiază. Ceilalți se sculaseră de mult, li
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
câmpuri,de mine sfârtecați, Dar pentru cine mor, în țările străine, Cu doina ta pe buze,de moarte secerați? Ascultă țara mea cum plâng,și te ridică, Oprește mișelia ce te-aruncat în foc! Ridică-ți fruntea-n zări,tăriile despică, Și-oprește martiriul poporului în loc. Vitejii tăi moșneni și răzăși și dorobanți, Cu sânge au apărat a tale fruntarii. Păstrat-au Tisa,Nistrul și mândrii tăi Carpați, N-au lăsat să intre în glia ta barbarii. La Putna în mormânt
ASCULTĂ ŢARA MEA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349799_a_351128]
-
sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
FUMUL Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se-așterne ceața pe câmpuri întinse, Copacii-s rămași cu crengile ninse, Uscați sunt de ger, au lacrimi de rouă, De o ploaie măruntă, despicându-se-n două- Și cerul e roșu, desface pământul- Tristețea de-aici îmi fuge cu gândul, La tine e noapte, oi fi dezgolit... Te -acopăr cu șoapte, de te-aș fi găsit. În cuvinte și fapte... Mă lupt, iar, cu
DOAR FUMUL de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349993_a_351322]
-
din aurul și din cărbunii lui, ca să adoarmă FIREA și durerea EI. E un cântec pe care-l spune pământul de veacuri, laolaltă cu viața de pe el. Și când se canta'n munți : "Du-te dor Pe cel pripor Și despica molidu Nu-mi despica sufletu Și despica cetina Nu-mi despica inima..." nu-i un cântec. E o țară. Aceasta-i și Țara Moților. I o n C h i ț i m i a Varșovia, Decembrie 1934 ACEST TEXT
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
cărbunii lui, ca să adoarmă FIREA și durerea EI. E un cântec pe care-l spune pământul de veacuri, laolaltă cu viața de pe el. Și când se canta'n munți : "Du-te dor Pe cel pripor Și despica molidu Nu-mi despica sufletu Și despica cetina Nu-mi despica inima..." nu-i un cântec. E o țară. Aceasta-i și Țara Moților. I o n C h i ț i m i a Varșovia, Decembrie 1934 ACEST TEXT C R E D
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
adoarmă FIREA și durerea EI. E un cântec pe care-l spune pământul de veacuri, laolaltă cu viața de pe el. Și când se canta'n munți : "Du-te dor Pe cel pripor Și despica molidu Nu-mi despica sufletu Și despica cetina Nu-mi despica inima..." nu-i un cântec. E o țară. Aceasta-i și Țara Moților. I o n C h i ț i m i a Varșovia, Decembrie 1934 ACEST TEXT C R E D CĂ TREBUIE MULTIPLICAT
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
EI. E un cântec pe care-l spune pământul de veacuri, laolaltă cu viața de pe el. Și când se canta'n munți : "Du-te dor Pe cel pripor Și despica molidu Nu-mi despica sufletu Și despica cetina Nu-mi despica inima..." nu-i un cântec. E o țară. Aceasta-i și Țara Moților. I o n C h i ț i m i a Varșovia, Decembrie 1934 ACEST TEXT C R E D CĂ TREBUIE MULTIPLICAT ȘI RĂSPÂNDIT ÎN TOATĂ
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
la o biată femeie măritată... Undeva departe, în noapte, se-auzi țipătul unui pescăruș străbătând ca o săgeată rece întunericul, acest țipăt desnădejduit le săgetă inimile ca un fior de gheață; apoi și mai înfiorător, fluierul unui tren de noapte despică întunericul, lăsând pentru câteva momente noaptea paralizată. -Nu se poate ca între noi să rămână doar o poveste, Corina! -Nu știu, Mihai, rămase răspunsul ei suspendat în tăcerea acelei nopți, poate soarta... Mihai o privi prin crepusculul întunericului, păru buclat
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TOGETHER Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului De dincolo de lume, de dincolo de vreme Femeia și bărbatul se caută-n Lumină Când Cerul se despică și Universul geme Și în Grădina Eden se naște prima vină Păcatul ne-a unit, cunoașterea ne știe Și astrele ne sunt lumină pe cărări De-acum planeta asta nu va mai fi pustie Și lacrima va plânge unirea noastră
TOGETHER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348087_a_349416]
-
nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului bob de dor și infinit Undeva, sub stei de piatră stă un mag albit de vreme cugetând la crugul lumii scris în blândele-i poeme. În adâncuri toarce luna, Gândul nopțile despică, și, spre cerul plin cu doruri, fruntea-i albă și-o ridică. Stă în scorbura-i bătrână ca un pustnic de la schit și învârte lin mătănii, bob de dor și infinit Vin izvoarele să-i cânte despre vechi și noi
BOB DE DOR ŞI INFINIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348121_a_349450]
-
zilei - țârâitul de greieri biruind coasa două destine - la piciorul patului un greiere șchiop tihna-nserării - fornăitul cailor scutură macii o buburuză pe mâna femeii - răscruce de drum o libelulă clatină firul ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană-n ulcea nouă - candelă luna culesul în toi - coșurile vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
pasă că nu am avut niciodată amintiri. Dar umbrele ce le port în spate au. Au contururile trupurilor îmbălsămate stângaci de cioclii orbi, întâlniți în fiecare stație unde mi-am dormit toate nopțile sîngerate până la epuizarea dimineților. Poartă amintirea venelor despicate în sus de un norocos care a pus punct căcatului ăsta de trăit. Eu-l ce-l port în piept pășește ca un teleghidat spre nicăieri-ul dictat de șeful departamentului Destine. Am devenit una cu verdele băncilor din parcul
VIAŢA CA UN JOC DE NOROC de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348194_a_349523]
-
strălucit ca diamantul de bogat; din bogați am ajuns cei mai săraci, nu că nu am fi avut averi, ci din prea multă lăcomie și venirea altor primăveri cu muguri siluiți să plesnească de prostie. Și lehămetuiți privim cum orizontul, despică ziua în zori de întuneric, citind ce a scris filosoful, realitatea desfrunzește neantul, iar ramul se usucă-n ornic. Izvorul unui delir atins de dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LA FEL DE FRUMOS Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am pus un filtru, să lucreze pentru armonia universului, să despice roșul de alb, albastrul de violet, să aud lumina colorând zborul. Am pus un filtru să potrivească temperatura în care cresc sărbătorile, să ofer vin celui care are nevoie de vin și pâine celui care are nevoie de pâine. Am
LA FEL DE FRUMOS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362141_a_363470]