481 matches
-
EminescuOpVI 160} 73 Eu mă duc, mîndruță-n țări, Da te rog să nu porți flori, Nici să nu te - mpodobești, Nici la joc să nu pornești. - Iie albă mi-oi cerni Dacă tu, bade-i porni, Părul mi l-oi despleti, Și pre tine te-oi jeli. - Mândră, mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că pe unde-i însera, Eu bine te-oi lumina. - Nici așa nu te-oi lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lemnele pregătite, și-i dădu în mână niște gheme de lână colorate, cu care ea se juca exact ca o pisică. Era în stare să le înfășoare și să le desfășoare toată ziua, iar uneori când se întorcea găsea lâna despletită în toată odaia, care se umplea de culoare. Nicu își luă ghetele de la ușă, își legă cu grijă șireturile și plecă. Atunci îi promisese bunicii lui s-o vadă duminica, de câte ori poate. Azi putea. Îi făcea bine să-i povestească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
grimasă tragică de copil bătrân, râdea naiv și își vedea în continuare de treabă. Cu toate că erau vecini, Bidaru nu știa prea multe și nici nu era interesat de soartă fetei. Ceva mai tânără ca fratele, necăsătorită, cu părul oxigenat, lăsat despletit tot timpul pe spate, pendula între provincie și capitală, unde se zicea că tatăl său, fost agronom, proprietar al unor terenuri agricole pe care le-a dat pe nimica toată înainte de colectivizare pentru a nu fi considerat chiabur, se stabilise
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam ce mult mi-ar curge ochii după ea și ce aș mai aborda-o într-o noapte în fosă, dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
m-am întins pe crivat, în așteptarea orei când să merg în chilia bătrânului... ― Sărut dreapta, sfințite - m-am prezentat eu la ceasul potrivit. ― Bine ai venit și să-ți fie de bine masa. Ce ne-am propus noi să despletim astăzi din încâlcita istorie a mănăstirilor moldovenești închinate locurilor sfinte? ― După ce ieri am parcurs șirul necazurilor prin care a trecut Mănăstirea din Țarină până la “cea de istov pustiire”, mi-am pus în gând să găsesc și altă mănăstire care a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie poetul ficțiunile. Dar poate că ceea ce noi numim libertatea de a alege nu este decît un fel deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trup armonios ar fi vrut, pentru o clipă, să fie al ei și astfel să-l fi desfătat pe iubitul său, fără de păcat. Să fie un complex de inferioritate față de femeia-femeie, să fie o dedublare, o manifestare conștientă a fecioarei despletite din interiorul ei, dar pe care nu este capabilă să și-o asume deplin? Nu se înțelege cu exactitate ce vrea eroina, certitudine este doar gelozia, care-i înfiorează sufletul: “Gelozia ei nu mergea la o femeie, mergea la efigia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trimiteri, Doamne,câte inserții din tot ce s-a scris în zile ce-au fost și cele de acum! Poate așa înțelegi ce vrea să ne spună. Oricât mercur se ridică în termometrul săptămânii aprinse, în care vremea scade și despletește unde, în neodihna firii, străpunge patima bolnavă și ideea izbăvirii fără chip, trecută prin gâtul clepsidrei sub ritul căderii de nisip. * * * Cărțile au murit, culorile nu dansează ca ființele vii, sentimentele mor se sufocă în fașă, se spun în abstracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îi convine" (apud F.-M. Grau, 1999/2002, 66). Această mișcare de emancipare ajunge să se manifeste și în artă, unde așa-numitele merveilleuses (echivalentul feminin pentru incroyables) își puneau în evidență sânii dezgoliți, uneori renunțau la corset și își despleteau părul. Cel puțin așa reiese din tablourile epocii, în care doamnele baroce sunt înlocuite de femei mai puțin senzuale, dar mai libertin în moravuri (Girolamo de Michele, 2004/2005, 259). 2.1.4. Herbert Blumer: teoria selecției colective O altă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței, acea pieliță caldă, dulce, netedă care lăsa urme dac-o atingeai.” Cuplul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
plete" sau cu o gigantică torță" "Străluminând de-acum întregul haos!" ca un adevărat fulger eminescian. Ca și Șt. A. Doinaș, Tudor George încearcă să liricizeze balada, dar îi lipsește concentrarea acestuia, motivele devenite simbolic exemplare pentru umanitate. Versurile sunt despletite în jurui unui motiv: "Tu, mic de tot sau mare de tot, cum vrei". Mari sau mici de tot sunt: inima, flacăra, cântecul, văpaia, bobul de mei, fructul, elefantul, timpul și haosul, dar mai ales gândul. Poemele de mai scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din munții Bihariei" evocă în tablouri halucinante figura lui Bălcescu și a lui Iancu: "A pătruns prin frunze-n fapt de noapte/ Ca o lance albastră, un fior/ Moții răsculați cu seculare/ Răzbunări prin codri-acum răsar,/ Flăcări mari s-au despletit în zare/ Ca o mare fără de hotar." Este evocată întâlnirea dintre Iancu și Bălcescu care plănuiau unirea românilor cu maghiarii împotriva dușmanului comun. Poemul rezistă prin fragmentele de descriere în care poetul revine la uneltele lui. Amintirile sunt spicuiri desprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
argint?/ recunoaște în scările de-acum/ treptele care lipsiseră-n legendă?" "Balada țăranului tânăr" începe voit naiv, într-o atmosferă de basm în care împăratul cel tânăr primise în dar pe tânăra împărăteasă, căprioară de argint, care și-acum "se despletea ca salcia de plâns". Natura participă la durerea mamei "frunza se lovește înduioșată, pietrele se macină sonor, ramurile se descărnează de fructe". Un sentiment blagian de liniște absolută încheie poemul: "Și de-atâta încordare și tăcere/ Iarba se aude înțepând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
false, ușor antonpannești, fixate într-o lumină romantică cu peisaje nocturne și lunare: Până la zori mai e un ceas/ Mai spală-mi simțurile sparte/ Conservă-și acest gând rămas.". Treptat, romanțele nu mai sunt romanțe, versul devine declamativ, poezia se despletește, punctată de un anume teribilism și de încercarea de a spune cu dezinvoltură de toate. Exemplu, romanța "8, 9, 10". Adrian Păunescu are voluptatea elementarului, a naturii aflată în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost rele: poemul s-ar fi transformat în reportaj sau cronică în versuri, iar lirismul lui s-ar fi diminuat. în proză (inclusiv în „romane”), Bacovia e, de asemenea, scurt. O frază, un paragraf de-al său ar putea fi despletite, apoi fiecare rînd lungit, umflat, îngroșat. La el efortul e invers: de restrîngere, de concentrare. Unele din gesturile lui Bacovia receptate ca fiind ciudate se întîlnesc, neașteptat, la inși din altă generație și din altă țară: de pildă, aversiunea față de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie Ramul tînăr vînt să-și deie, Și de brațe-n sus s-o ieie Iară florile să ploaie Peste dînsa Se întreabă trist izvorul: Unde ni-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și Fața-n apa mea privindu-și Să m-atingă visătoare Cu piciorul? Am răspuns: "Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine!... (s. n.) Singuri voi stejari rămîneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă". Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de reconstrucție identitară pe aliniamentele unui ethos postnaționalist. Această vastă transformare consistă într-o serie de deplasări discursive simultane, pe care le vom despleti din totul organic în care sunt legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive ale aceluiași fenomen de prefacere a modului românesc de raportare la trecutul național ca răspuns cultural la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mari în flori de umbră mă cuprind / Și vântul mișcă arborii ’n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii în lumină. / Ai obosit, cu mâna ta cea fină / în val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / încet te-ardici și sufli ’n lumânare...// De-asupră mi stele tremură prin ramuri, / în întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rostit, se frînse în aerul tăios:/ Un strai de promoroacă i-a fost întreg mormîntul!/ - Și niciodată șoaptă ori sunet unduios,/ Sfielnic zvon ori hohot rătăcitor, din via,/ Multipla fremătare n-a străbătut prin zid./ Doar, rareori, cînd vîntul își despletea urgia,/ Un nou ciorchin de ghețuri, înzilizit, rigid,/ El prelungea, el singur, reverberarea largă...// Gîndire, sfîșiatele mîini și-acum mă dor/ De-a fi-ncercat să-mbine sau de-a fi vrut să spargă/ Puținul de cristale, desprins întîmplător./ Căci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat și răscolit ca un nebun. O! cum gemeau, prin vânt, plângând cu aspră voce Năvarnica Lycorias și Phyllodoce, Cum alergau de colo-colo despletite Prin valurile de furtună biciuite! Brumele flamande se prefac în cețuri cimeriene, bălțile dunărene în ape infernale, Mureșul în Styx: Dar Mureșul e-n vale cu apa-i cătrănită, Podarul, soi de Caron, cu luntrea ghiftuită Ne-așteaptă să ne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]