649 matches
-
care ar arăta toate ideile care pot corupe spiritul uman, societatea, morala și pe care le găsim dezvoltate sau sădite sau presupuse în scrierile cele mai celebre, în autorii cei mai consacrați; ideile care răspândesc superstiția religioasă, maximele politice strâmbe, despotismul, vanitatea rangului, prejudecățile de tot soiul. S-ar vedea că mai toate cărțile sunt corupătoare, că și cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților bune e ca o conversație
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
batjocură. Nu-1 iubise, nici nu era ge-loas J., dar acum îl ura. Ideea că Rim știuse secretul, care pe ea o chinuise toată viața, i-1 făcea odios. Ani întregi se ferise de el ca o vinovată și îi suferise despotismul numai ca să ascundă vina. Și el știa! Știa atunci când își bătea joc de Lică! Știa când se împăcase cu Lică și se legase de Sia! Știa pe vremea când trăiau amândoi în certuri, ca atunci când trăise în mulțumire! Gândul ăsta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
greșeala ta, iar noi suntem dispuși să ți-o uităm! Ești condamnat pentru faptele și acțiunile tale din timpul ocupării postului de Ministru. Condamnați vor fi și cei care vor fi găsiți vinovați de crime ce le-au făcut în timpul despotismului tău! Și ce mai aștepți? făcu el cu otravă. Omoară-mă! Nu! Soția mea va da pedeapsa! Cu aceste cuvinte, plecă din Sală și ieși pe vârful muntelui, căci Palatul are temelia sprijinită pe vârfurile a patru masive. Anturajul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
exerseze la clasă mecanismele biologic-sociale de afeminizare a unor copile de 10 ani. Patru ani de spaimă săptămânală sper că m-au vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vizibile perfect pentru firea bănuitoare o Ioanei. Atunci izbucnesc certuri puternice ca și odinioară, constat că nimic nu s-a schimbat și că păcatul n-a avut cel puțin meritul de a o potoli puțin. Cu infinită ciudă, îi simt despotismul, și mi-e scârbă de mine că nu am avut curajul să mă degajez, să plec. Plimbarea pentru câteva ceasuri la Cavarna devine obligatorie, căci îmi permite să cred că mai am oarecare libertate (așa de umilă, că-mi dam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi iubit, Sandule! - Iar vorba asta! Ai dorit să dansez ca o paiață în fața ta și astami-a fost imposibil. Am făcut-o uneori, dar numai din lașitate, cu gândul ascuns de a mă reface la prima ocazie. Nu pot suferi despotismul. La cea mai mică încercare de a ta de a mă constrânge, regret că nu am curajul să fug și asta mă face să te urăsc. Îmi place să am impresia că, după voie, mă pot duce, întoarce, rămâne singur
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
contrar, în umilință. La Ioana sentimentele contrare se urmează foarte obișnuit. Persoană făcută numai din contraste, totdeauna bine colorate. La un loc egoism meschin și apoi generozitatea cea mai neprevăzătoare. Mîn-dria i se poate numi pe rând dragoste excesivă sau despotism și mă face să am gânduri dornice de eliberare, dar sunt incapabil de a pleca. Uneori îl luăm pe Ahmed pe plajă, căci nu ne îndurăm să-l lăsăm singur în cameră. Dar marea și nisipul îl sperie. Se instalează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o cămașă după gusturile ei, iar eu, în loc de mulțumiri, îi spuneam că nu-mi plac și n-am să le port niciodată. Nu pot uita cu cât sadism am ironizat-o pe sora mea cât am fost copii, cu cât despotism m-am purtat cu anima lele din casă. Asta ca să rămân în zona faptelor oarecum măr tu risibile public, căci altele nu mi le pot mărturisi nici mie măcar. Am avut o dată o pisicuță neobișnuit de delicată (amintirea ei mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că nu e posibil să construim pe acest concept - libertatea - un sistem politic care să garanteze efectiv libertățile legitime individuale și colective; dimpotrivă, am văzut că se apărau în numele său - și chiar cu oarecare logică, domnilor! - toate opresiunile și toate despotismele. Noi am văzut că adularea maselor prin crearea "poporului suveran" nu a dat poporului, ca agregat național, nici influență în mersul treburilor publice, nici ceea ce poporul - suveran sau nu - dorește mai mult, (adică): de a fi bine guvernat." Noi vrem
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez pe tânărul RÎleev În desișul verde al pădurilor noastre, plimbându-se În timp ce citea o carte, activitate ambulatorie tipică pentru epoca lui, la fel de ușor cum Îl pot vizualiza pe neînfricatul locotenent sfidând despotismul În mohorâta Piață a Senatului față de camarazi și de trupele nedumerite; dar denumirea acelei lungi promenade „pentru oameni mari“, atât de căutată de copiii cuminți, n-a fost asociată niciodată În mințile noastre de adolescenți cu soarta nefericitului stăpân al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
supuse și resemnate să joace un rol care nu-l depășea cu mult pe acela al unor servitoare aparținînd unor stăpîni adeseori tiranici, mitocani, bețivi și brutali. Mama ei, o andaluză inteligentă și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi dat foc cineva. L-au ponegrit care mai de care pe Lahovary, cu ziarul lui cu tot. Unii îl numeau „vândut francezilor“, alții rușilor - de unde până unde? -, alții ziceau că Regele l-a cumpărat cu tot cu ziar ca să facă despotism în România, alții îl numeau „un caz patologic“. Cred că numai noi și Constituționalul junimist n-am atacat. Își băteau joc de el, dar de oprit nu l-au oprit. Și știi ce-a făcut Lahovary? Domnul Mirto strivi țigara
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care-i tratau pe beduini în El-Akab și, cu toate că încercă în fel și chip să se stăpânească, un geamăt răgușit îi scăpă de pe buze, obligându-l să-și muște dosul mâinii cu putere. — Nu face asta... Nu te abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de fapt monstruos. Mi se pare înspăimîntătoare alianța lui cu generozitatea. Însetat de putere și atras de foloase personale, individul va fi zelos atîta timp cît puterea e suportabilă pentru cei din aparat. Organizarea aparatului creează ierarhii iar ierarhiile nasc despotism. E omenească tendința de a fi șef. În egalitatea economică pe care ai preconizat-o rămîne cale liberă doar pentru exploatarea subalternului de către șef, cu atât mai cruntă cu cît nici o independență economică nu va mai fi posibilă. Cea mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
princiar care conduc la succes, fără să omită opusul. Nici amoral nu e întotdeauna autorul vizionar, de vreme ce în paginile cărții recomandă să se pună frînă actelor de cruzime, corupției și abuzului de putere, mai ales după ce poziția e cîștigată, iar despotismul apare atunci ca aberant și primejdios pentru el însuși. Uneori e ironic și vorbește oblic, folosește abilități stilistice de o eleganță rară, dar nu lipsite de transparență în spunerea adevărului. Presupunînd că ar exista astăzi, undeva, un alt Machiavelli care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru a-i conduce. Justiția (s-ar spune) face principalul obiect al unui Suveran; el guvernează deci binele oamenilor, pe care trebuie să-l pună mai presus de orice alt interes. Ce devine atunci ideea de interes, mărire, ambiție și despotism? Se întîmplă că Suveranul, departe de a fi stăpînul absolut al oamenilor care se află sub conducerea lui, nu este în fapt decît primul slujitor al lor. Deoarece mi-am propus să resping aceste principii pernicioase pe rînd, îmi rezerv
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît la modul de constituire a guvernărilor; el pare a crede că puterea imperiilor otoman și persan nu se baza decît pe sclavia generală a acestor națiuni și pe ridicarea unui singur om, care era conducătorul. Ideea este că un despotism absolut, cu puternice rădăcini, este mijlocul cel mai sigur pe care-l poate avea un principe pentru a domni fără tulburări și pentru a rezista viguros dușmanilor. În timpul lui Machiavelli, nobilii erau încă socotiți în Franța niște mici suverani, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu mai este decît o fantomă, căreia i se întîmplă uneori să-și închipuie că este un Corp, însă care ajunge de obicei să fie făcută să regrete această greșeală. Aceeași politică a miniștrilor, care a dus la instaurarea unui despotism absolut, în Franța, le-a oferit și mijloacele pentru a face mai puțin periculoase ușurătatea și inconsecvența oamenilor: o mulțime de ocupații frivole, bagatelele și plăcerea i-au cuprins într-atît pe francezi, încît aceiași oameni care-l combătuseră atîta timp
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de stăpîn. Știm state din Europa care au scuturat jugul tiranilor pentru a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere cum erau, să se fi supus unei sclavii voluntare. Mai multe republici au recăzut, ulterior, sub despotism; s-ar părea chiar că e o nenorocire inevitabilă, care le pîndește pe toate. Căci cum ar putea rezista pentru totdeauna o republică tuturor cauzelor care minează libertatea? Cum ar putea ea stăvili mereu ambiția celor mari, pe care-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el este tulburat de teama de pedeapsă care-l pîndește, iar regii sînt susținuți prin măreția imperiului și prin autoritatea legilor". Mi se pare că autorul politician nu vorbește cu bunăvoință despre legi, el care nu insinuează decît interesul, cruzimea, despotismul și uzurparea. Machiavelli procedează precum protestanții, care se servesc de argumentele necredincioșilor pentru a-i combate pe catolici în problema euharistiei și de aceleași argumente cu care catolicii susțin euharistia, pentru a-i combate pe necredincioși. Machiavelli îi sfătuiește, așadar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sfătuiește să-i însărcineze pe alții cu lucrurile care le-ar putea atrage ura vreuneia din aceste categorii și să pună, în acest scop, magistrați judecători între popor și cei mari. Ca model, invocă guvernul Franței. Acest exagerat admirator al despotismului și al uzurpării de autoritate aprobă puterea pe care o aveau altădată parlamentele Franței. Mie mi se pare că, dacă există azi un guvern care ar putea servi drept model pentru înțelepciune, acesta este al Angliei. Acolo, Parlamentul este un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cetății fiului său și‐l trimite la biruință, ale Anei Ipătescu care cu arma în mână îmbărbătează poporul și se pune în fruntea lui ca să apere pe aleșii acestuia de complotul unor ticăloși parveniți care vroiau să stingă în «noaptea despotismului» Steaua României abia răsărită, el declară în iunie 1848 unui prieten al său că «deși suntem partea tare a neamului omenesc, nu suntem însă și cea mai bună», că de la «începutul lumii și până în ziua de astăzi, femeile ne‐au
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
și deschizându-i calea spre dominația mondială”. Engels explică unele împrejurări ale tăriei și slăbiciunii politicii externe țariste: „În ochii publicului vulgar - patriotic, laurii victoriilor, ciocnirile succesive, puterea și grandoarea țarismului compensează cu prisosință toate păcatele lui, toate actele de despotism, nedreptatea și samavolnicia; înfumurarea șovinistă îl despăgubește cu prisosință de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare, datorită imensității teritoriului; în atac este slabă, iar în ofensivă rezistă numai cu aliați; „numai împotriva unor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nd din aceste valori medii norme (au propus ca norme mediile statistice pe care le-au aflat prin cercetare). Tocqueville a analizat democra?ia �n America pentru a putea lucra la instaurarea ei �n Europa, avertiz�nd asupra pericolelor conformismului, despotismului, dezl?n?uirii f?r? m?sur? a libert??ilor prost �n?elese. Produc?ia bunurilor ?i a serviciilor este unul dintre obiectivele esen?iale ale vie?îi �n societate, ?i el presupune muncă. Socialismele utopice ?i marxismul au urm
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Rom�nia (1881). �Situa?ia societ??îi rom�ne?ți este grea fiindc? nu avem o adev?raț? clas? mijlocie�, spunea Ion Heliade R?dulescu (1802-1872), autorul Echilibrului �ntre antiteze (binele este echilibrul �ntre antiteze: dac? guvernul este atotputernic avem despotism, tiranie; dac? poporul e atotputernic poate s? apar? anarhia, libertinajul, demagogia). O dezvoltare armonioas? cere cooperarea �ntre to?i actorii implică?i, �n mai multe etape: descrierea problemelor sociale cu ajutorul �categoriilor duale� ?i relevarea caracterului lor istoric; prezentarea institu?iilor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]