608 matches
-
de cerneală, aidoma „peceții sîngeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea lui Joly) conduceau la un oarecare Racikovski - „talentatul și maleficul Racikovski“ - șeful poliției secrete țariste de la Paris. Acest Racikovski, afirma Nilus, luptase cu abnegație Împotriva tuturor sectelor satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted Cory, frecat și despuiat la piele și aruncat din propria voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor... la urmă Învinețit și obosit, dar Încă nelăsându-se placat, mișcându-se În cercuri, răsucindu-se, schimbând pasul, Împingându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol și deschise ușa ascunzătorii. Nici urmă de dosare. Covorul care le ascunsese era pe jos, împăturit frumos. Danny jupui mocheta de pe hol, se uită sub ea, răsturnă vitrina din dormitor, golind-o, despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă sertarele din bucătărie până când pe jos nu se mai vedeau decât tacâmuri și farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cosmici, coloane ale cerului și stâlpi ai pământului, bradul și paltinul sunt primii afectați de manifestarea stihiei haotice. Fie că stihia ia forma furtunii, ca în balada Meșterul Manole : Suflă, Doamne, un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne (93, p. 199). Fie că stihia meteorologică este un potop declanșat de „bourul negru”, ca în colinde : Munții înalți se clătinară, Văi adânci se tulburară, Și devale c-apucară, Rupse
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Într-o pastă a conexiunilor limbajului, intraductibilă, intransmisibilă în alte idiomuri în întreg spectrul său de nuanțe, de subtile savori: Creangă, Caragiale, într-un fel Eminescu, mai cu seamă Arghezi. Cum să-l traduci pe Arghezi reducându-l la noțiuni, despuindu-l de veșmântul de abur al zicerii sale geniale? Cum să-i păstrezi finețurile pentru cineva care nu ne cunoaște bine limba? Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
hotărârile celor 7 soboare ecumenice din trecut. Aceștia însă, la rândul lor, au căzut într-o eroare și mai mare decât a ortodocșilor, anchilozați în cele șapte sinoade ecumenice și-n mulțimea de hotărâri a diverselor sinoade locale, căci au despuiat dogmele de caracterul lor etern, nestrămutat și neschimbabil, putând oricând modifica dogmele formulate de sinoadele ecumenice din trecut și cuprinse în "Simbolul Credinței", ori să introducă alele noi cum a fost "infailibilitatea Papei" "Conceptiv immaculata" etc. Atât greșeala ortodocșilor anchilozați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lor, egală” (8,16). Privită din al șaselea cer, lumina celorlalte cinci pare întuneric (8,21). În al șaptelea cer profetul îi vede pe Adam, pe Abel și pe toți drepții, pe Enoh, toți îmbrăcați în veșminte îngerești, altfel spus, despuiați de trupurile de carne. Dar, lucru straniu, nici unul nu stătea pe tronul care i se cuvenea și nu purta pe cap cununa victoriei. Drepții nu se vor așeza pe tronuri și nu-și vor primi cununile decât după coborârea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viață în mijlocul cărora se petrece drama sau comedia? Iluzia vieții autentice despre care se vorbea că trebuie să ne-o ofere scena a încetat oare să-'l mai intereseze pe spectatorul din zilele noastre? Se petrece un fenomen curios. Teatrul, despuiat de faldurile lui de odinioară, care îi îngreuiau mișcările, a revenit la sursa sa inițială, când regizorul juca împreună cu actorii și spectacolul se pregătea în văzul publicului: așa ne apare Regele Lear pe scena Teatrului Național într-un spectacol care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
întors spatele. Cu cât se afunda mai mult în munți, cu atât mai mult scăpa de durerea cronică de cap. Naji nu-i lui în considerare interesul pentru Khidr, profetul, călătorul, Cel Verde; fratele lui ajunsese să fie atât de despuiat de credință, încât nu putea să-și mai închipuie că toții oamenii ascund multe fețe. Asemenea lui Khidr, Ahmad primise o afinitate pentru natură; el fusese ridicat dincolo de ținutul oamenilor pentru a primi iluminarea direct de la Allah. Nu exista nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus, aici ar fi avut un os de ros și naționaliștii români, care ar fi putut contraataca - nu tocmai la subiect, dar eficient -, explicând cum au rămas sașii fără acea autonomie. Administrația care i-a subordonat complet și i-a despuiat de drepturile deținute vreme de șapte secole (inclusiv acela de a-și folosi limba) a fost tocmai administrația maghiară din perioada dualismului austro-ungar - cea mai proastă administrație din istoria modernă a Europei Centrale. Dar nimeni nu părea interesat de ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
era limpede că noi Însemna și astea, dar că era În mod deosebit alcătuit din ei doi. Lui i-a displăcut ideea unei astfel de unități, la rândul ei aparținând unei neclare grupări care dădea impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un cămin. I-a displăcut tocmai pentru că știa că e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toată lumea. Un om talentat la toate. Și de toate se lăsa. Parcă o oprea ceva. Parcă o ținea în loc. O lua de mână și o ducea înapoi la linia de start... Brusc. Fără explicații. Și ea se ducea. Se lăsa despuiată de toate harurile ei, ca o fetiță ascultătoare. Suferea pentru toate, dar le abandona. Ca și cum s-ar fi temut de un eșec care nu se întâmpla niciodată, dar pe care ea îl aștepta. Era imposibil de convins să nu-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe vremuri. La jumătatea grădinii (acolo unde fuseseră garoafele, odată, și acum nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de trei ori trăiască! Dragele lui tata! Fetele lui tata! * * * Prealuminate Împărate! Să știi c-așa nu se mai poate!... Că dregătorii Înălțimii Tale ne fură și ne bat și ne blochează accesul la Palat! Ne spun minciuni și ne despoaie de bunuri, de pensii dobândite și salarii!! Întornă-te cu fața către noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a plâns la înaltul suveran cunoscutul Papagal. Care-i nemernicul? stropșitu-sa slăvitul împărat la dregătorii adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de cerneală, aidoma „peceții sângeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea lui Joly) conduceau la un oarecare Racikovski - „talentatul și maleficul Racikovski“ - șeful poliției secrete țariste de la Paris. Acest Racikovski, afirma Nilus, luptase cu abnegație Împotriva tuturor sectelor satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot cuprinsul Dragei noaste țărișoare. Căci românul, are, n-are, Trebuie dus la pierzare! Așa-i pricazul cel mare. și cum tot românul are Darul lui, de Sus, se pare, Trebe musai să-l îndoaie, Să-l jupoaie, să-l despoaie De tot ce lui drag îi este: De copii și de neveste, De pământul de sub vatră. și, afar’ cu el, la șatră! Să ne spună: mulțumesc! Cei ce încă mai trăiesc. Să le fie slugi plecate Celora de prin palate
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Îl conduse spre portal și, practic, trebui să-l tîrască pe scări În sus pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice cumplite, care te dureau numai cînd te uitai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am revenit la pensiune, am găsit-o pe doña Encarna sughițînd de atîta teamă, pe restul chiriașilor de culoarea unei lumînări expirate și pe tata ținîndu-l În brațe pe Fermín Romero de Torres, Într-un colț al camerei. Fermín era despuiat, plîngea și tremura de groază. Încăperea era distrusă, iar pereții mînjiți cu ceva ce n-aș putea spune dacă era sînge sau excremente. Doctorul Baró examină rapid situația și, cu un gest, Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
înaintau în fața unei fanfare de alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf poți să vezi ceva mai frumos! conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-avem pardon! , o contrazise, pe nănașă, cu glas de stentor, Nicanor. Felul ales, în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era exhibiționistă... Adică, avea pornirea de a se dezbrăca în fața a cel puțin unui bărbat. Adesea, neavând la îndemână pe alți spectatori, ad-hoc, mă considera folositor pe mine. Pe mine, un copil speriat, străin și rușinos, ca la Moldova: se despuia în fața mea, goală cum o făcuse maică-sa, cu o nerușinare pe care o au doar dezbrăcatele astea care se țin de bară. Mai încolo, când nu mai avea de a face nici măcar cu soldați fără grade, soldați din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]