1,668 matches
-
372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Acum mai bine de 30 de ani Angela Nache Mamier a creat oarecare vâlvă în poezie, spunându-și punctul de vedere uneori mai voalat, alteori de-a dreptul intrinsec, dar mai ales destăinuindu-se cum percepe realitatea, în mod liric, o femeie trecând prin diverse situații. Am avut intenția de a compila câteva recenzii asupra operei sale, fără nicio pretenție cumulativă expunând ecoul ce a declanșat atenția asupra poetei în câteva reviste ale
UN CAZ SPECIAL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361854_a_363183]
-
a unei conexiuni, și nu a unei filiații, transformând ficțiunea în figură romanescă, prinsă în pluralul propriului poem.Un travaliu a cărei poveste este repovestită de Poet. Acest fenomen în regăsim și în”Amorul unei marmure “, în care poetul își destăinuie iubirea: “Și te iubesc, copilă, cum repedea junie Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc, Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie Un ocean de foc.” Și în “Geniu pustiu” îl regăsim pe Eminescu, această lucrare este mai mult
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
de redactor-șef), revistă care iși schimbă numele în 2007 în „Tecuciul literar-artistic”. Volumul de poezie „Viața la imperfect”(bilingv - în română și engleză) se bucură de o prefață „Pe calea regală a poeziei...” semnată de Calistrat Costin. „Poeta se destăinuie, își scoate sufletul la vedere, se vrea înțeleasă, dorește ca cititorul să știe adevărul despre o viață, viața ei, socotind că astfel va realiza, va închina un necesar elogiu frumuseții ori... imperfecțiunilor naturiii umane rătăcitoare la răscruce de spații, timpi
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
că de-a lungul drumului făcut împreună cu studentul Grig în cei patru ani de studenție, pe lângă multitudinea de sentimente pe care autorul le dezvăluie cu nonșalanță, mă gândesc aici chiar și la pasajele în care nu se sfiește să-și destăinuie iubirile, am mai simțit unul, pe care s-a ferit să îl dezvăluie deși, ar fi vrut să îl strige în gura mare. Este sentimentul pe care l-am mai întâlnit de-a lungul vieții mele la două personaje reale
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Și ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește să devină porcarul batalionului. Porcii sunt animale docile, inteligente, uneori mai inteligente decât anumiți oameni. Aproape zilnic se taie câțiva porci. Va duce viață ușoară și îndestulată în armată. Soldatul care acum îndeplinește această funcție îl place, i-a
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
client fidel al celuilalt. „Actorul” și partenerele sale se bucură din plin de intimitate și de facilitățile cabinei de baie pusă la dispoziție. „Este locul cel mai potrivit pentru sex, ai toate condițiile, ca să nu mai vorbim despre igienă” - îi destăinuie protagonistul lui Albert. A rămas stabilit că următoarea escapadă o vor face împreună, ocazie cu care vor face și schimb de partenere. Albert și-a închipuit mai întâi femeile trecând dintr-o cabină într-alta. A gândit că nu se
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
comuniști, vinovați sau nu, devin și mai nevinovați iar nouă ni se adâncesc trăsături de criminali pe măsură ce sunt anulate circumstanțele atenuante. Am luptat pentru o lume mai bună și uite unde am ajuns! ” Sinceritatea brutală a celui ce i se destăinuie este dublată de o ușoară veselie amară. Albert bănuiește că aceasta este antidotul folosit de ilegalist pentru menținerea echilibrului conștiinței. Ar trebui să înțeleagă dezicerea lui de etichetarea de comunist; a fost doar un om care a îndrăznit să spere
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
întrebe prin ce trecuseră acei tineri, abia după o vreme i-a înțeles și smerit s-a căit cu toată sinceritatea. Acea căință i-a fost sămânța obidei din suflet. Acum a găsit de cuviință să renunțe la a se destăinui tânărului Albert gândind că ar putea să-i stârnească spiritul revoltei, gândind că s-ar putea să-l împingă spre aceeași soartă cu aceia pe care nu i-a înțeles la vremea cuvenită. A hotărât că el și foștii lui
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
concretizeze în ceva, ori în legătură definitivă, ori în ruptură definitivă , și astfel am mai incheiat încă un capitol din viața mea! Azi am simțit nevoia acută de-ai încredința acestei coli albe gândurile mele trăite odinioară, și să mă destăinuesc ei, fară nici cea mai mică rezervă. Mâine, cine știe...poate nu va mai depinde doar de mine! Mariana Dumitrescu București, 10 Noiembrie, 2010 Referință Bibliografică: Cândva, odată, undeva ... / Mariana Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
face în viață să fie dedicat ei și numai ei ; să păstreze această iubire indiferent de cursul vieții, sperând ca odată și odată drumurile să li se întretaie, fie și pentru numai câteva momente, în care să îndrăznească să-i destăinuie acestă iubirea, fie că ea va mai exista sau nu. Are senzația că acel copil este acum dezamăgit de ceea ce a ajuns să se întâmple cu el, că încercă să-i reamintească faptul că datorită Iuriei s-a ambiționat să
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
pe nepăsătorul ceea ce, trebuia să recunoască, reușea cu brio. Seara, colegele de cameră au rămas perplex când li s-a adresat: - Fetelor, ajutați-mă, vă rog, să-mi scurtez sarafanul.... Câtă vreme a durat operațiunea colegele de cameră au sporovăit destăinuind micile șicane făcute de noii colegi de bancă. Singura care a tăcut a fost Neti; pur și simplu îi era peste putiință să spună ceea ce făcea în bancă colegul ei, Gigi Chican. * Să i se fi părut doar? Chipul Iuriei
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu) Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în care autorul se destăinuie cu generozitate și spune tot ce simte și tot ce intuiește că îl poate interesa pe interlocutor ca mesager al cititorului. Având în lucru un frumos proiect al Editurii Națiunea, lansat în urmă cu o lună - publicarea unui prim volumul
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu)Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în care autorul se destăinuie cu generozitate și spune tot ce simte și tot ce intuiește că îl poate interesa pe interlocutor ca mesager al cititorului.Având în lucru un frumos proiect al Editurii Națiunea, lansat în urmă cu o lună - publicarea unui prim volumul
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ce lumea o descântă și vezi printre morminte cum viața se deșteaptă în clipa cea divină la rechemarea sfântă născută din lumină Mi-e dor de privirea cu care mă învălui când mă ating de tine și vreau să mă destăinui iar urmele tăcerii se lasă peste noi pe ochii plini de vise peste un joc în doi. AM VRUT Încerc să scriu despre tine Și gândul aleargă peste ani Când amintiri se destramă alene Și pașii se-mbină fugari În
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
doar o „sugestie de lectură”. Ne aflăm, totuși, departe de o modificare esențială a comportamentelor, în spiritual „regulilor” din renumitul „Catechisme des gens maries”, scris de Pere Feline și publicat în 1782. Un personaj al acestei lumi în schimbare își destăinuie printre rânduri trăirile în laconicele însemnări făcute pe margine unui „Ceaslov” din 1795. Se numea Ioniță Măgură ce s-a căsătorit la 20 de ani cu Anica. Ea a murit în 1808 și soțul consemna evenimentul cu duioșie reținută. Din
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
aveam pe mine și vreo 150 de dolari. După vreo cinci zile, din întâmplare, m-am întâlnit cu un alt fugitiv din același lot, Valeriu Raut, săritor de triplu salt. S-a mirat să mă vadă acolo, dar mi-a destăinuit că „m-a bănuit” că vreau să fug din țară, deoarece știam limbi străine și nu prea aveam de-a face cu ceilalți sportivi. Planuri de emigrare sau de fugă în Vest nu se discutau pe vremea aia nici cu
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
sper să pot ajuta cât se poate de mult ca această speranță să fie îndeplinită. Emilia ȚUȚUIANU: Parcursul vieții tale, cu evoluțiile scandinave, engleze, iberice, sau franceze ar putea foarte bine constitui subiectul unui roman. Te-ai gândit să ne destăinui câte ceva din civilizația occidentală, așa cum ai simțit-o, într-o posibilă epopee epică? Dimitrie GRAMA: Am avut parte de mult noroc în viață și viața mi-a fost un dascăl bun, care m-a învățat multe. De asemenea am avut
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
căutarea omului Dimitrie Grama aș fi dorit ca dialogurile noastre să ne poarte dincolo de medicul și dincolo de poetul nostalgic coborâtor din Ilidia, mai aproape de omul adevărat atunci când se privește în oglindă: ai putea, dragă Dimitrie, să te definești, să te destăinui, așa cum te vezi pe tine ca om, îndrăznesc să spun, ca om adevărat? Dimitrie GRAMA: Ți-aș răspunde cu mare plăcere întrebărilor privitoare la persoana mea, dar în spatele versurilor, eseurilor, prozei nostalgice, se află un om obișnuit cu câteva calități
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
-i cunosc pe dragii noștri confrați, poeți ce-și aduc obolul la ridicarea de templu pentru pomenire prin creații de învățătură lăsate moștenire generațiilor viitoare. Tu, draga mea Carte... nu ești niciodată obosită, nu ești supărată..., și vii să-mi destăinui cu șoapte dulci atâtea povestiri de dragoste, întâmplări, sfaturi părintești, vorbe de duh pentru liniștea mea sufletească. În saloanele regale care-s pline de lumină, Tu, Regină fără seamăn de frumoasă, Mamă primitoare, la un semn discret, al privirii tale
CARTE SFÂNTĂ, MAMĂ BUNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366601_a_367930]
-
al misterului masculin. Astfel, protagonista, deși îl iubește nebunește pe “domnul necunoscut”, devenit cu timpul”unicul și admirabilul prieten”, nu are nici curajul, nici curiozitatea și nici dorința expresă de a afla de la el unde lucrează și de ce nu-i destăinuie nici adresa, nici numărul de telefon, iar corespondența de ce este trimisă numai prin post restant!? “O umbră plana asupra noastră. Niciodată nu-mi vorbea de existența altor femei în viața lui, dar făceam abstracție, fiind foarte ermetic și inaccesibil ”. (pag
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
al misterului masculin. Astfel, protagonista, deși îl iubește nebunește pe “domnul necunoscut”, devenit cu timpul”unicul și admirabilul prieten”, nu are nici curajul, nici curiozitatea și nici dorința expresă de a afla de la el unde lucrează și de ce nu-i destăinuie nici adresa, nici numărul de telefon, iar corespondența de ce este trimisă numai prin post restant!? “O umbră plana asupra noastră. Niciodată nu-mi vorbea de existența altor femei în viața lui, dar făceam abstracție, fiind foarte ermetic și inaccesibil ”. (pag
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
celui cu care, parcă îi era hărăzit să se reîntâlnească mereu de-atunci înainte, pe traiectoria pe care nea Mitică o va urma în exil... „Cu ăsta înveți cea mai formidabilă meserie. Ăsta joacă la cai”, i-a spus Ionescu, destăinuindu-i câte ceva din trecutul avocatului Nichita Tomescu, cunoscut ca unul care „aranja” cursele de cai în București, sport cunoscut din cele mai vechi timpuri ca fiind o ocupație importantă pe care o practicau în timpul liber oamenii bogați. Nichita Tomescu îi
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește să devină porcarul batalionului. Porcii sunt animale docile, inteligente, uneori mai inteligente ... Citește mai mult (privesc înapoi cu aceeași nedumerire!...)Stănciou este unul dintre camarazii din plutonul lui Bert ; un tânăr îmbătrânit înainte de vreme. Nu a avut parte de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]