1,412 matches
-
de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Terapeutul îl invită pe Hubert și, prin intermediul lui, pe Carolyn, să-și pună întrebări în legătură cu eventualele modificări intervenite în ceea ce privește armonia senzuală și sexuală, cu privire la beneficiile pe care acest program le aduce fiecăruia și despre modul în care s-a putut destinde atmosfera. Carolyn se pregătește pentru această sarcină printr-o bună hidratare a vaginului. Tema pentru acasă (homework) constă, efectuată o dată pe săptămână - deoarece cu cât se evită mai mult realizarea ei, cu atât mai mult apare frica -, pentru Carolyn, să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ahab să se ferească de Ahab?“ E ceva adevărat în ele! Și, folosindu-se în neștire de pușcă în chip de toiag, începu să se plimbe prin cabina strîmtă, cu fruntea încruntată; peste cîteva clipe, însă, ridurile ei adînci se destinseră; punînd pușca la loc în rastel, Ahab ieși pe punte. Ă Ești un băiat bun, Starbuck, îi spuse el în șoaptă secundului. Apoi, se adresă echipajului, cu glas tare: Ă Strîngeți zburătorii și velele-gabier, la pupa și la prova! Mascați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai mult decât utilă istoricului literar. Traducerile aparțin lui T. Nice (din Francis Jammes), Viorel Șuluțiu (din literatura chineză) și P. I. Ștefan (din Mein Kampf de Adolf Hitler). N. Alexandrescu-Toscani ține cronica plastică. Mico-May, un condeier ascuns sub pseudonim, destinde număr de număr frunțile cititorilor cu „bankuri” demne de o antologie a umorului. Alți colaboratori: I. Chivulescu, Constantin Frâncu, D. Coman ș. a. D.B.
ACŢIUNEA BUZAULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285160_a_286489]
-
Intră cu ei în aceeași mișcare de comunicare. Înclinarea capului este altă modalitate inconștientă de a arăta că nu încercăm să dominăm comunicarea. Ea generează întotdeauna multă blândețe între oameni. De la naștere observăm înclinarea laterală a capului părinților atunci când sunt destinși. De la vârsta de 14 luni adoptăm această atitudine când suntem de acord cu interlocutorul, dar nu suntem conștienți că o facem. Hubert Montagner a făcut statistici pentru a evalua impactul acestei atitudini asupra comunicării. Concluziile lui sunt categorice: „În peste
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
apucare, de o amenințare sau de o agresiune, au întărit contactul.” Când trupul se deschide în spațiu, iar capul se înclină într-o parte și în cealaltă, partenerii, indiferent dacă sunt copii sau adulți, au încredere unul în celălalt. Se destind și rigiditatea trupului dispare. Ca să vă dați seama mai bine, priviți-o pe Syna. În fotografiile în care capul a fost retușat ca să apară înclinat, oameni care până atunci erau percepuți ca orgolioși, distanți, siguri pe ei, aroganți, nemiloși, rigizi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
înclinarea nu este un semn de autoritate. Dar tocmai această înclinare a capului este cea care deosebește o persoană rigidă, care se ascunde în spatele autorității sale, de o persoană simplă, deschisă. Simpla înclinare a capului exprimă capacitatea de a se destinde. Seducția depinde de amănunte care în nici un caz nu trebuie să fie „învățate pe de rost” pentru a fi aplicate la comandă, pentru că atunci comunicarea ar deveni artificială. De fapt, spontaneitatea se dovedește a fi unul dintre principalele atuuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
învățate pe de rost” pentru a fi aplicate la comandă, pentru că atunci comunicarea ar deveni artificială. De fapt, spontaneitatea se dovedește a fi unul dintre principalele atuuri ale persoanelor seducătoare. Tocmai pentru că sunt spontane, dintr-odată gâtul lor rigid se destinde, iar capul se înclină și mai mult. Copilul seducător nu aplică nici o strategie. Spuneți-i că „viața e o piesă de teatru” și n-o să priceapă. Puneți-l pe scena unui teatru și va fi un actor minunat până pe la
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
partea stângă a feței. Și ca să creem un climat de blândețe, înclinăm capul. În momentele de tandrețe, capul ni se înclină în ambele părți, însă mișcările spre stânga sunt întotdeauna mai accentuate. Când ne lăsăm în voia sentimentelor pozitive ne destindem și gâtul devine mai suplu. Aceste fenomene par să fie universale. De altfel, faptul că sunt universale face ca, oriunde am merge, să reușim să comunicăm și să ne împrietenim cu ceilalți, chiar și atunci când nu pricepem o boabă din
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
inutil să trișăm și să încercăm să impunem, prin mimică, o destindere falsă. Să nu uităm că ochii interlocutorilor reușesc să capteze pe chipul nostru expresii mai rapide decât cele pe care suntem capabili să le controlăm conștient. Când suntem destinși, trăsăturile ni se destind. Dacă radiem suficient de puternic, chipurile interlocutorilor vor prelua expresiile destinderii noastre. Atunci comunicarea se efectuează de la chip destins la chip destins. În aceste momente rare, mesajele subliminale care se transmit sunt foarte puternice, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să încercăm să impunem, prin mimică, o destindere falsă. Să nu uităm că ochii interlocutorilor reușesc să capteze pe chipul nostru expresii mai rapide decât cele pe care suntem capabili să le controlăm conștient. Când suntem destinși, trăsăturile ni se destind. Dacă radiem suficient de puternic, chipurile interlocutorilor vor prelua expresiile destinderii noastre. Atunci comunicarea se efectuează de la chip destins la chip destins. În aceste momente rare, mesajele subliminale care se transmit sunt foarte puternice, pentru că nu sunt filtrate prin nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
chipul nostru expresii mai rapide decât cele pe care suntem capabili să le controlăm conștient. Când suntem destinși, trăsăturile ni se destind. Dacă radiem suficient de puternic, chipurile interlocutorilor vor prelua expresiile destinderii noastre. Atunci comunicarea se efectuează de la chip destins la chip destins. În aceste momente rare, mesajele subliminale care se transmit sunt foarte puternice, pentru că nu sunt filtrate prin nici o crispare. Ceilalți ne privesc cu adevărat, fără să treacă în defensivă. Ne privim atunci așa cum se privesc în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
primii pași dintr-o plimbare... Pe scurt, un mic detaliu este, adesea, suficient pentru a „se deconecta”. În aceste momente de „ieșire din priză” bine definite, activitatea cerebrală se reduce și ne deschidem din nou lucrurilor neoficiale. Acum ni se destind trăsăturile. Fiind mai deschiși, suntem mai receptivi. Asta pentru că în clipa precedentă, când eram sub presiune, viziunea ne era focalizată, centrată pe obiectiv. Pe scurt, simțim că „renaștem”. Poate că sună exagerat, dar de multe ori redă corect realitatea. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în comunicare, că urmărește cu atenție ceea ce îi spunem. Alte semne ne pemit să știm dacă interlocutorul este în largul lui sau nu. De exemplu, să privim cele două chipuri de mai jos. Într-una dintre pozițiile ilustrate, Syna este destinsă, în vreme ce în cealaltă se simte stingherită. Ce vă spune intuiția, în care dintre aceste două poziții este mai senină? S-a demonstrat că atunci când capul se mișcă în direcția privirii suntem mai blânzi și mai sinceri. Așa stau lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
adevărat dorința de apropiere. În ilustrația din dreapta, micromâncărimea exprimă dorințe afective contradictorii. Interlocutorul simte „mâncărimi” în interiorul brațului pentru că simte dorința de apropiere afectivă, de care în același timp se apără. Are scrupule în privința unei apropieri mai mari. Dar capul este destins și se înclină în mod semnificativ în direcția brațului care îl „mănâncă”. Această micromâncărime arată că el este pe cale să se elibereze de ultimele scrupule afective, pentru a înainta în mod semnificativ spre noi. O micromâncărime pe antebrațe, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
E prea greoi. Prea emoțional. Mozart e numai muzică. Nu-i nevoie de nici un comentariu din partea interpretului. - Cred că-i faci pe mulți să mărturisească cu această metodă, i-am spus. Îți place meseria? Mută o altă carte și-și destinse puțin degetele. Avea unghii lucioase, dar scurte. Îți dădeai seama că-i un om căruia îi place să-și miște mâinile, să facă gesturi mici, elegante și discrete, fără vreun sens precis, dar netede, alunecoase și aeriene ca puful de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
transforma Într-o grămadă de mărgele. Pe baza analogiei dintre șirurile de mărgele ale jucăriei și cordonul astronauților, s-a putut realiza cordonul dorit, confecționat dintr-o „serie de elemente cuplate articulat, străbătute de un cablu central. Când cablul este destins, cordonul este flexibil, iar când se Întinde cablul, cordonul se transformă Într-o bară rigidă” (Florea, 1983, p. 30). Aș vrea să termin această serie de exemple cu descoperiri din diferite domenii, amintind de o invenție, pe care Arghezi a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se teamă de apropierea examinatoarei și nu accepta jucăriile pe care aceasta i le oferea. Totuși, când jucăriile erau așezate pe masă, unde erau lăsate anume pentru ca ea să le cerceteze, fetița începea să se joace cu ele și se destindea. De altfel, Provence scrie că nu se îndoiește de faptul că Margaret „continuă să exploreze în mod repetat toate posibilitățile pe care i le oferă jucăriile în scopul de a evita orice contact” cu examinatorul său. La 15 luni, personalul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
J. (1973), „Pour une métapsychologie de l’humour”, Revue française de psychanalyse, 37 (4), 539-565. Bettelheim B. (1960/1972), Le Cœur conscient, Robert Laffont, Paris. Bettelheim B. (1967/1969), La Forteresse vide, Gallimard, Paris. Bianchi H. (1989), „Vieillir ou les destins de l’attachement”, in H. Bianchi, J. Gagey, J.-P. Moreigne, G. Balbo, D.-Y. Poïvet, L.-V. Thomas (eds), La Question du vieillissement. Perspectives psychanalytiques, Dunod, Paris, 33-63. Bibring E. (1943), „The conception of the repetition compulsion”, Psychoanalytic Quarterly
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
défenses contre l’anxiété dépressive et l’anxiété de persécution” (traduction en français), in A. Levy (ed.), Psychologie sociale. Textes fondamentaux anglais et américains, Dunod, Paris, t. II. Jeammet N. (1989), La Haine nécessaire, PUF, Paris. Jeammet N. (1993), Les Destins de la culpabilité, PUF, Paris. Jeammet P. (1985), „La dépression chez l’adolescent”, in S. Lebovici, R. Diatkine și M. Soulé (eds), Traité de psychiatrie de l’enfant et de l’adolescent, PUF, Paris, t. II, 305-325. Jeammet P. (1994), „Dynamique
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
and Clinical Perspectives, Springer, New York. Perry S.W. (1990), „Organic mental disorders caused by HIV: update on early diagnosis and treatment”, American Journal of Psychiatry, 147 (6), 696-710. Péruchon M. (1992), „Liaison délirogène tardive”, in M. Péruchon și A. Thomé-Renault, Destins ultimes de la pulsion de mort, Dunod, Paris, 145-167. Petit Larousse (1972), Librairie Larousse, Paris. Petot J.-M. (1991), „Surcompensation”, in R. Doron și F. Parot (eds), Dictionnaire de psychologie, PUF, Paris. Piper E.W., De Carufel F.L. și Szkrumelak N.
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
du séropositif”, in A. Ruffiot (ed.), Psychologie du sida, approches psychanalytiques, psychosomatiques et socio-éthiques, Mardaga, Liège-Bruxelles, 57-75. Thomé-Renault A. (1992), „La sérénité: point d’équilibre précaire entre passionet dépression”, et „Reliaison et apports thérapeutiques”, in M. Péruchon și A. Thomé-Renault, Destins ultimes de la pulsion de mort, Dunod, Paris, 23-69 și 95-144. Thouvenin C. (1988), „Attitudes des intervenants devant les cas d’abus sexuels intra-familiaux: une méconnaissance surprenante”, Perspectives psychiatriques, 14/IV, 273-277. Tillon G. (1988), Ravensbrück, Seuil, Paris. Torjussen T. și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de discernământ, ascuțindu-și viziunea asupra lucrurilor. Nu trebuie să se ascundă, ci să se confrunte cu realitatea, oricât de neplăcută ar fi. Marmotă Imaginea unei marmote în vis indică: - fie nevoia de a face o pauză, de a se destinde, de a hiberna, poate până când se aranjează lucrurile; această dorință poate merge până la revelarea unei atitudini de refugiere într-un somn odihnitor; - fie ideea că posibilitățile și resursele subiectului sunt ignorate și neexploatate. Oaie Oaia simbolizează supunerea pasivă și stupidă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
copil, strivit de o mașină, un tren etc. Visul subliniază temerile sale profunde (angoasele referitoare la oamenii pe care îi iubește), dar indică și o legătură afectivă sufocantă, strivitoare și recomandă, în acest caz, o atitudine mai senină și mai destinsă în gestionarea relațiilor. A se rătăci A se rătăci ori a se pierde în vis are aceeași semnificație ca și în realitate. Subiectul nu mai știe în ce direcție să o ia, iar scenariul oniric îi dezvăluie neputința și vulnerabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-mea sa dus după unul fără ochi. - Nu mi-i drag, bădiță, oftă fata și, deodată, lacrimile care îi alunecau pe gene stătură. Se strânse mai tare la locul ei ; resemnate, trăsăturile ei lungi și aspre de fată urâtă se destinseră. - Ascultă, fa, de-l iei pă-l de ți-e drag, ce brânză ai făcut ? îi umpli bordeiul de copii și nevoile nu te mai lasă. Ailaltă este adevărata viață : să iei om cu avere, să muncești, să nu fii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]