6,141 matches
-
sau nu trage de mustață un tigru care doarme și o femeie nu doarme și e o tigresa punând mâna pe tot ce mișcă, sfâșiind, mușcând și orice șobolan care intră în gură pisicii este mort (cred că am spus destul să mă pricepeți). Că un tip ca mine să aibă un salariu mare și să nu fie bătut la cap, că nu puteam să fiu membru de partid cu originea mea nesănătoasă, era o singură cale, gradele profesionale de analist
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și pe una, studentă, care se dezvirginase într-o garsoniera de o aveam, care au spus că sunt rău, urlu, nu dau bani etc., si s-a pronunțat divorțul. Nici eu nu am vrut să facem circ, că ne bârfeau destul alții și dacă o făceam albie de porci și aduceam martori că mă înșeală rămânea consemnat și peste ani băiatul ar fi avut dovadă ce scula e maică-sa. Așa sunt bănuieli, bârfe, dar pe care femeie frumoasă nu o
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
nu se opune nimeni, de ce să nu îi ia banii, înjosească și la final un șut în cur și un cap în botul lor de tâmpi, bețivi, curvari, inculți, canapeluțe de alegători. PROSTUL DACĂ NU E FUDUL NU E PROST DESTUL și cugetare proprie DACĂ E PROST RADE-L. Am și eu nostalgii, dar după imaginea și vorbele bu nicului meu, confirmate de textele apărute și care nu falsifică istoria că Roller, ca alții care se dovedesc că au colaborat cu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
va întâmpla, fusese în URSS 41-43, fusese doctor, tratase și pe ruși, că era de datoria lui și era omenos. În timpul meu era un general, Balaban. Divizia lui fusese încartiruita la Odesa și el, ce rămânea de la soldați, si rămânea destul, dădea la populație. Era șef de divizie, era încartiruit în oraș, hrănea 2000-5000 de oameni, asa ca pe langă ăștia, mâncau cel puțin câte 2-3 din ce nu se consumă de la cazanul trupei. Asta a durat cam un an și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
în vreme ce fugeam cabrat, că va trebui să ispășesc mult pentru atâta lașitate... amestecată cu ciudă în pragul dușmăniei, pentru că, dacă știa că e șchioapă, arătarea, de ce nu și-a tras piciorul? Karma mea de trei parale a plătit de atunci destul pentru asta. Doar că atâta înțelepciune nu mai folosește acum nimănui. 6 Nimfe de ghips Ces nymphes, je les veux perpétuer... Mallarmé Afrodita!... Trebuie să ai părinți iresponsabili ca să te boteze Afrodita. Inevitabil, diminutivul fiind „Dita“, simbolica mitologică nu scăpa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
note maxime; profesorii aveau foarte multe privilegii, erau cei care luau decizii pe departamente, dar nu existau criterii clare de evaluare a performanțelor; până și cei foarte bine plătiți, așa-numitele „vedete” pentru care veneau mulți studenți, nu își găseau destul timp pentru interacțiunea directă cu studenții și îi puneau pe doctoranzii și asistenții lor să le facă treaba; satisfacția studenților de la Harvard față de serviciile primite era printre cele mai reduse dintre cele ale marilor universități din SUA. Programul de reformă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acestui punct central de raportare. Centrul universului individual (sau familial) îl constituie propriul televizor. Înainte de 1989 cel mai mare blestem era să ți se strice televizorul (mai ales înainte de Revelion). Și cum calitatea televizoarelor pe care le puteam achiziționa era destul deslabă, această catastrofă survenea destul de des. Dacă televizorul nu mai funcționează nu mai avem posibilitatea de orientare; busola nu ne mai arată nordul (aici este centrul) și intrăm în derivă. Fără știri viața noastră nu mai are suspans: găinile sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ușa dinspre parc. În urma lui, ușa se închise automat. Terasa era un fel de logie, care se deschidea larg către parc, către aleile acelea strălucitoare și scrâșnitoare. Scaune de răchită, o măsuță... Nu avea timp să stea. Mai bine plec. Destul pentru ziua de azi! Vreau să ajung pe stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar, ieși în bulevard, mergând în neștire pe lângă case vechi și frumoase. Ajunse, din întâmplare, la Tour Eiffel. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un fotoliu de fier forjat de la marginea artezienei, reveni la colțul pictorilor și admiră din nou silueta tinerei pictorițe. Oare de ce? Apoi, deodată, se întunecă la față, dându-și seama de ce și plecă iute în altă direcție. Pentru azi e destul, își spuse! Mi-am amintit de ceva de demult. De ce aici, de ce acum? Și gândul îi fugi, din nou, la locuința ce-i fusese dată pentru trei luni. O locuință nespus de frumoasă, dar stranie. Avea ceva straniu, ce încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de pe cele două sfori de vie, păstră pentru el câteva lădițe cu mere, pere și prune, duse câteva lădițe cu mere și struguri la școala din sat, împărți și la copiii care-l ajutaseră și ce rămase slavă Domnului rămăsese destul conveni cu Carmen să le ia la ea acasă, să facă ce-o ști cu ele magiun, țuică vin... Cu recolta strânsă și cum vremea începuse a se strica anunțând sosirea primelor ninsori, se pregăti de plecare la "iernat", la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Doar pentru o fracțiune de secundă, Beatrice a reprezentat ceva din trecut, amintirea lui Clody... O puternică tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Rămâneau în vigoare cele avute în vedere pentru viitorii specialiști, iar pentru femei, pregătirea "rețetarelor" de sucuri și dulcețuri. Primăvara își intrase în drepturi și, ca să-și umple timpul, Petre se gândi să-și cultive grădina din spatele casei. Teren era destul și de bună calitate, făcu straturi și de la târgul din Văleni aduse răsaduri de roșii și ardei, arpagic, usturoi, semințe de dovleac, fasole... Pe lângă gard semănă ici-colo porumb, să aibă de fiert și floarea soarelui, pentru frumusețe. Tot pentru frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
împliniri la care zadarnic tot bat" (Jurnal). Probă de vitalitate, ima-gi-nea "naturală" cunoaște diverse variante, unele în care intervine și ipostaza de funambul dezabuzat: "Gata trag cortina spectacolul meu s-a sfîrșit / nu sînt clovn pentru cît ați plătit e destul / v-am arătat peștișorul japonez din acvariu / meditînd la soarta avioanelor de tip supersonic / am făcut între versuri și cîteva salturi mortale" (În stagiunea viitoare ). Treptat însă orizontul se îngustează, luminile scad, se-nstăpînește o atmosferă crepusculară. Cu trecerea anilor, autorul
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
arestările, deportările din primul deceniu, mai ales, al comunismului autohton. Dar tot atunci s-a deschis o epocă în care încap indiscutabil mai mult fapte și incomparabil mai multe nuanțe decât vedem în volumul lui Dan C. Mihăilescu. Nu e destul să rediabolizăm un regim într-adevăr diabolic, cum a fost cel comunist, pentru a reumaniza climatul social și sufletesc. Și nici idilizarea compensativă a perioadei interbelice nu mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
în fața oamenilor din jurul tău. Un om cinstit, corect, cu simțul măsurii și al ridicolului, un om cumsecade, într-un cuvînt, este considerat un mediocru. Ca să atragi atenția asupra ta, chit că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
dialogul dintre oameni și lozinci au câștigat întotdeauna bancurile. în mod evident, forța vitală a bășcăliei a îngreunat spălarea creierelor la români. Ceea ce nu înseamnă că aceasta nu a reușit totuși, dar cum totul e relativ pe lumea asta, e destul să ne comparăm mecanismele sufletești și mentale cu cele ale germanilor din RDG ca să ne dăm seama cum calitățile și defectele unui popor pot să se transforme, în anumite condiții, în inversul lor. Spre deosebire de români, germanii au fost serioși. Ei
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Sorin Lavric Dacă ai ghinionul să fii filozof nu se poate să nu-i invidiezi într-ascuns pe fizicieni. E destul să păstrezi o fărîmă din orgoliul de odinioară al breslei pentru ca triumful adversarului să ți se pară insuportabil. Cauza stă într-o răsturnare atît de drastică a raportului de forțe dintre cele două îndeletniciri încît pierderea de autoritate pe care
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
umplea de o plăcere dureroasă, mă înăbușea bucuria nemiloasă a parfumurilor oculte, scelerate, de mare iapă. Prăbușit pe un pat îngust, cu fața-ngropată în chiloții lucioși, alunecoși, trandafirii, petreceam ore întregi, într-un curcubeu zglobiu al simțurilor mele nediferențiate încă destul. Uneori mestecam materia prețioasă, încercând să-i înțeleg în cerul naiv al gurii misterul, flacăra transmisă țesăturii fine de carnea fragedă, violacee..." (pp. 12-13) După un astfel de fragment, categoric, cititorul are nevoie de săruri să se trezească, dar, odată
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
găsi diverse scuze informatorilor entuziaști, care au semnat angajamentul în deplină libertate, ar trebui să i le găsim acestui scriitor atât de chinuit, care s-a salvat, prin semnarea unei hârtii, de restul anilor de închisoare. Cred că suferise, deja, destul. Ceea ce rămâne totuși în contul lui Caraion ca o faptă reprobabilă de neșters este contribuția sa în "rezolvarea" cazului Steinhardt. Era un om care trecuse, ca și el, prin experiența detenției. Informând Securitatea în legătură cu jurnalul său secret, le-a livrat
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
Iogulescu), fiind "excepționale atât ca documente psihologice, cât și ca literatură" (Ion Simuț), e greu de înțeles numărul atât de redus al celor care o susțin. Evidențele critice au în general o bază mai largă; și timp ar fi fost destul, până acum, ca ele să o capete... Adevărul, din punctul meu de vedere, este altul. Această corespondență, neîndoielnic importantă ca document, cade sub nivelul operei lui Dimov, pe care nici nu reușește s-o explice mulțumitor, în pofida eforturilor lui Corin
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
mare stătea la masă cu soția și copiii lui. Când văzu pe fereastră că vine tatăl lui, începu să ascundă sub pat farfuriile și oalele cu mâncare. − De ce să îi mai dăm și lui? îi zise soția. Nu îi avem destul pe copiii noștri pe care să îi hrănim? Bătrânul intră în casă: − Ei, ce mai faceți? îi întrebă. Ați mâncat? − Am mâncat! îi răspunse repede feciorul cel mare. − Păcat spuse bătrânul vă adusesem și eu aici în traistă niște mâncare
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
zis și eu. Un castel. Dar ce credeai? Lăsați vizuina și castelul, ne-a vorbit spiritul muntelui. Mai bine mergeți mai departe, pentru că aici stați degeaba, iar furtuna o să destrame orice. La câțiva pași de voi e pădurea. Acolo e destul adăpost. Dar e posibil să întâlniți Pantera. Aveți grijă. Și trebuie să urcați. Și spiritul muntelui s-a îndepărtat. Hei, am strigat eu după rotocoalele dantelate. Care e adevărul pe care trebuie să-l aflăm? Și încotro s-o luăm
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din contră, baba are suficient nerv să lichideze o întreagă companie. Există destul loc pentru persiflări, replici acide, amuzamente pe după perdea, dar care nu impietează asupra poveștii, ci dimpotrivă îi dau gust cînd sunt cu măsură. Nu poți să nu te amuzi de exagerările proprii animației, împingerea spre caricatură a unor trăsături specifice
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
vecină, Cronica ideilor, cartea lui Alain Besançon, Eseuri despre lumea de azi, este comentată delicios în numărul 31 al revistei de același recenzent spiritual, sub titlul Lumi paralele. Sorin Lavric a ales un singur capitol din carte, nu întâmplător, ISLAMUL. Destul, pentru ca cititorul să creadă... că suntem vorbiți!... Acum, când va ieși fumul cel negru, rezultând din arderea buletinelor de vot ale înalților clerici, anunțând lumii întregi... HABEMUS PAPAM!... într-adevăr. Iată ce aflăm: " Așadar cum arată creștinismul dacă e privit
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
crezi, văzînd publicul sur le vif, nici măcar preponderenți. Ies, în schimb, în evidență cu asupră de măsură. Dintr-un studiu fugar, într-o după-masă de sîmbătă, ies, deja, cîteva grupuri. Unul e-al supăraților: pe statul francez, că nu mediatizează destul expoziția. Pe noi, că ne recunoaștem valorile după ce mor, și nu facem nimic pentru ele (veche și adîncă temă!). Alții sînt doar contemplativi, pătrunși de frumusețea momentului și de șansa de-al trăi. Alții, în fine, sînt empatici: și eu
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]