544 matches
-
se mișcă prin etape, secvențe de dezvoltare care influențează sistemele lor de stratificare. Astfel tipul de schimbare a producției economice face ca în societatea dată să găsim o anume cantitate de inegalitate. Dar spre deosebire de Marx, Lenski nu este un economist determinist. El recunoaște că mulți factori, astfel ca resursele naturale disponibile, caracteristicile conducătorilor și amenințările militare externe, joacă un anumit rol în generarea inegalităților. El de asemenea a contestat ideea lui Marx că inegalitatea ar putea fi mai mare în societățile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
unirea principatelor li s-au deschis noi piețe de desfacere, unirea din 1859 este acum interpretată ca împlinirea politică a voinței entuziaste a "maselor populare". Nimic mai puțin surprinzător ca faptul că și Unirea din 1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din fericire -, nu. Ce farmec ar mai avea viața fără surprize și fără necunoscut? Personal, prefer să mai existe și zone neclare. În 1970, când am Început să studiez astrologia, cărțile pe care le citeam erau cu precădere de tip determinist: spuneau că tema natală conține toate elementele destinului, toate sectoarele luminoase, toate drumurile care sunt iremediabil barate. Te făceau să te cutremuri. Îmi amintesc de regretata Claire Santagostini (autoarea cărții Initiation à L’Astrologie globale), care-mi spunea că, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
ci faptul că a incarnat fantasmele germane de după Primul Război"; Succesul ideologic inițial al bolșevismului în Europa nu e mai puțin misterios decît răspîn-direa ideilor fasciste în aceeași epocă". Cu toate acestea, există cel puțin la fel de multe expresii cu rezonanță deterministă ("context", "necesitate", "origine", "logică", "înscris", "ecou atît de îndelungat", "nu e o întîmplare", "copii ai", "ce anume l-a fabricat"): "Bolșevismul și fascismul sunt copiii Primului Război Mondial"; "Al Doilea Război Mondial e aproape înscris, de la bun început, în circumstanțele și regimurile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ea e deja subînțeleasă, se află la baza tuturor lucrurilor 147." Gîndirea lui Karl Marx (1818-1883) se înscrie pe aceeași cale. El formulează un posibil grandios: prin Revoluția comunistă, oamenii vor ajunge, în sfîrșit, liberi. Limbajul său e însă profund determinist și chiar profetic: Revoluția este o necesitate istorică. "Marx a fost un gînditor al posibilului în aceeași măsură în care a fost și un gînditor al necesității. Pentru el, necesitatea unei viitoare, dacă nu chiar iminente revoluții sociale, ultima mare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sapiens (cu al nostru deci). Putem gîndi în mod rezonabil că există o legătură semnificativă între diferențele neurofiziologice constatate între cele două specii și dezvoltarea gîndirii simbolice la una dintre ele. Dar, atenție! Nu trebuie să cădem în plasa explicațiilor deterministe, așa cum ne avertizează cercetările existente: diferențele neurofiziologice care caracterizează Homo sapiens n-au provocat, la drept vorbind, crearea gîndirii simbolice. Aceasta nu era deloc necesară: ajunsă posibilă prin schimbarea modului de organizare a creierului, e vorba totuși de o capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și nu a cunoscut niciodată limba decît ca pe un produs moștenit de la generațiile precedente și pe care îl luăm ca atare"270. În această situație, tradiția în a vorbi limba este cea care fundamentează știința lingvistică, iar această formă deterministă se prelungește și în tradiția de a aprecia faptele de limbă sau limba în general 271, ceea ce produce anumite orientări în folosirea limbii. În acest mod se întemeiază conștiința lingvistică și, în măsura în care aceasta determină aptitudinea de a discerne în utilizarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al atracției gravitaționale, care este un aspect al normalității, în vreme ce lipsa acestei "poveri" ar produce neobișnuitul.). S-ar putea crede în acest caz că limba, fiind un instrument foarte necesar pentru viața umană, este acceptată ca atare, cu toate aspectele deterministe limitative, așa cum este acceptat orice rău necesar. Conștiința vorbitorului nu întemeiază însă o asemenea judecată și reține mai degra-bă opinia libertății sale lingvistice în actele de vorbire, pe care le realizează potrivit scopurilor și intențiilor sale, căci există un echilibru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numitele anomalii, spre exemplu, creșterea conductivității În nano structuri, apare ca un fenomen natural În contextul autoorganizării materiei și se concretizează prin ruperea spontană a simetriei. În prezenta lucrare utilizând modelul SR, o abordare unitară (independentă de scală) a dinamicii deterministe sau haotice În cazul unei joncțiuni Josephson este analizată. 2. Efect de tip Josephson În modelul Feynman [8], stările superconductorilor 1 și 2 sunt definite prin parametrii de ordine (funcții cuantice de undă) ψ1 și ψ2 care apar În teoria
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
numit întâmplare și că în lume nu există decât materie care se mișcă și se metamorfozează până la infinit în spațiu și timp, ascultând de legi fatale, nu rămâne nici un loc pentru libertatea voinței umane. Fatalismul în determinismul universal, . Concepțiile strict deterministe sunt considerate concepții ce anulează responsabilitatea prin predeterminarea absolută, implacabilă pe care o sugerează. Liberul arbitru înseamnă noutate, înseamnă altoirea pe tulpina trecutului a ceva ce nu este sădit acolo dinainte. Concluzia sugerată de pragmatism este că întreaga teorie a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
colectivi, a organizațiilor, este capabilă să altereze incremental structura instituțională care a făcut-o posibilă În prima fază. Reconsiderarea acțiunii sociale ne este utilă tocmai În Înțelegerea felului În care funcționează instituțiile. Implicarea acestora În viața socială nu este mecanică, deterministă. Ele furnizează doar cadrele reglementative, normative și cognitive care Împuternicesc, dar și constrâng acțiunea socială. Actorii reproduc, dar și transformă structura socială prin acțiune creatoare, acțiune capabilă să reinterpreteze și să renegocieze logica instituțională existentă. Studii etnometodologice și fenomenologice au
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
frecvente în practica sondajelor statistice. Observarea unui ecosistem este un experiment, iar rezultatele experimentului depind de scopul și metodele observării. Un astfel de experiment poate urmări doar existența unor specii sau și numărul acestora. În practică putem vorbi despre experimente deterministe (rezultatele lor sunt bine determinate și apar sigur sau cu certitudine) și experimente aleatoare, statistice sau probabiliste (când rezultatele lor sunt incerte și apar cu anumite probabilități). În contextul de mai sus, un experiment aleator (statistic, probabilistic, probabilist) unidimensional oarecare
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Din domeniul sociologiei, Gerhard Lenski leagă viziunea sa asupra schimbării sociale de biologie și construiește o concepție multiliniară asupra evoluției, la baza căreia pune ca factor de primă importanță dezvoltarea tehnologică (Sztompka, 1994). De asemenea putem face distincție între teoriile deterministe versus cele voluntariste, primele susținând că oamenii nu au nici un rol în schimbarea socială, aceasta fiind produsă de forțe ce acționează la nivel macrosocial. În acest caz, agenții schimbării sunt dezvoltarea tehnologiei, sistemul economic, structura claselor sociale, etc. Este o
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
au o "influență covârșitoare și coercitivă" asupra membrilor unei comunități și că identitatea este dobândită o dată pentru totdeauna în urma acestor criterii. Există pe de altă parte viziunea și modul de analiză subiectivist (modernist sau constructivist) ce respinge abordarea statică și deterministă a obiectivismului și pune la baza identității, ca element esențial în formarea acesteia, reprezentările pe care și le fac actorii sociali despre realitatea socială, simbolurile pe care aceștia le utilizează în relațiile sociale. În această viziune, identitatea se construiește permanent
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
1999a, Cohen, 1999, Gellner, 1999). Consider că ambele tipuri de explicații oferă argumente valide: identitatea etnică este neîndoielnic prescrisă prin elemente obiective, cum ar fi rasa sau limba. Există de asemenea presiuni exogene, dar care sunt de asemenea de factură deterministă și obligă la asumarea unei anumite identități etnice, și nu a alteia, cum ar fi presiunile din partea statului exercitate uneori și sub forma violenței, statutul de emigrant căruia i se alocă în mod politic, obligații și drepturi diferite de ale
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Fragmente dintr-o expunere făcută de Jacques Robin în 1971 la Societatea internațională de cibernetică ilustrează întregul interes pe care îl avea acesta pentru cibernetică. Un text de Jacques Sauvan din 1974, în care își exprimă dezaprobarea față de anumite poziții deterministe ale mai multor membrii ai grupului și în care acuză oamenii politici de "a confunda sistemul politic și finalitatea umană", precede o întrevedere din 1995 în care acest medic își expune concepția asupra ciberneticii. JeanFrançois Boissel, inginer ce a lucrat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de diferențele dintre limbajul lui Jacques Monod și cel al lui François Jacob. Pe cît era Monod de determinist, pe-atît vorbea Jacob de-spre bricolaj și lăsa loc libertății și autonomiei. B.C. Nu erați de acord cu ideea de pro-gram determinist și de absență a libertății. J.S. Nici acum nu sînt de acord. Sunt foarte atașat de noțiunea de epigeneză. B.C. Au existat multe discuții în jurul expunerii lui Jacques Monod? J.S. Nu. Eram cu toții impresionați de personaj. B.C. V-a permis
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
moderator și intra numaidecît în mintea celui care vorbea. Crea punți de legătură între diferitele feluri de a gîndi și știa să le asocieze. Cît despre Jacques Attali, nu prea îmi plăcea ce spunea. Michel Rocard mi se părea prea determinist, iar Jacques Delors, mult mai subtil, mai conciliant. Cred că ei au fost cei mai influențați de ceea ce discutam în Grupul celor Zece. Și-au modificat felul de a gîndi: ne dădeam seama de asta din discursurile lor. B.C. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
este creator de lume prin intermediul reprezentărilor și al imaginației sale, iar istoria omenirii este povestea acestei pluralități ireductibile a lumilor. Însă, paradoxal, științele umane nu iau omul în serios, ci ajung dimpotrivă la marginalizarea lui, subliniind constrîngerile exterioare și structurile deterministe. Suntem, oare, condamnați la această lume? Singurul nostru viitor este, oare globalizarea, în sensul războiului economic? Insistînd asupra complexității lumii și a "constrîngerilor realității", conducători și experți ne explică faptul că nu suntem liberi și că refuzul "realismului" și al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
INTRODUCERE Până în preajma acestui secol, știința a trăit iluzia mecanicistă. Orice schemă deterministă, în ultimă analiză cauzală, își găsea o interpretare mecanică. Idealul științei însăși era această „mecanică universală”. Astăzi, statistica vine să servească aceluiași ideal de cunoaștere totală, cu modestie și înțelepciunea unei acumulări de secole, făcând loc și acelor necesare limite
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
statistice etc.). Acest lucru indică de la început că informația pe care o dă o lege statistică este mai săracă decât cea dată de legea dinamică. Cu toate acestea, legea statistică permite cunoașterea desfășurării viitoare a fenomenelor și poate fi tot atât de deterministă ca și cea dinamică. Particularitatea esențială a legilor statistice izvorâtă din faptul că acestea acționează în fenomenele de masă, unde întregul este determinat de unitatea părților componente - se reflectă în exprimarea comportării ansamblului de unități omogene și nu a fiecărei
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
1950). Utopismul suferă de impractical-bilitate, în timp ce realismului îi lipsesc perspectivele și reduce politica la o adaptare oarbă și pragmatică la necesitățile relațiilor internaționale. Ca istoric și ca persoană ce se simte responsabilă pentru acțiunea politică, Carr a refuzat această abordare deterministă a politicii. Realismul devine cu totul nerealist cînd este dus la extrem, pentru că nici relativismul, nici fatalismul, nici stagnarea nu caracterizează de fapt domeniul internațional. Acțiunea politică poate schimba ceva. Odată ce Carr a construit asemenea tipuri opuse, sinteza sa se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bun public, dar că, în schimb, hegemonia ar putea fi înlocuită de cooperare. Aceasta readuce în discuție critica pe care el și Joseph Nye o făcuseră realismului, în Power and Interdependence (vezi capitolul 9), pe motiv că ar fi prea determinist în ce privește puterea: el tinde să piardă din vedere că scopurile pentru care puterea este dorită pot fi influențate de normele societății internaționale sau de regimuri. Conform concepției lui Keohane, regimurile sînt, în ultimă instanță, o funcție a distribuției puterii și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
au făcut din relațiile între clase (în periferie) nu originea, ci rezultatul relațiilor de schimb (pentru o reluare a dezbaterii Brenner-Wallerstein, vezi Denemark și Thomas 1988). Totuși, nici Laclau, nici Brenner nu au atacat per-spectiva mai istoricistă (și mai puțin deterministă) a lui Cardoso și nici conținutul empiric al tezei lui Frank, adică subdezvoltarea. În această secțiune voi arăta că o parte semnificativă a criticilor dependenței, marxiști și nemarxiști, accentuează nu doar dinamica economică (a capitalismului), ci și relația acesteia cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că cele două teorii nu pot fi combinate, argumentele oferite nu exclud apropierea de care el vorbește. Gilpin admite că abordările hegeliano-marxiste în general și legea dezvoltării inegale propusă de Lenin în special, au o valoare euristică, dar sînt prea deterministe și anistorice (Gilpin 1981: 48-9). Totuși, scriitorii neomarxiști ce fac parte din tradiția dependenței a lui Cardoso sau se revendică de la vreo teorie critică se consideră ei înșiși ca făcînd parte dintr-un "marxism istoricist care respinge noțiunea de lege
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]