2,337 matches
-
literatură -, ca și cum toți colegii ar gândi la unison, ar simți și s-ar exprima la fel. Joshua Ferris mimează cu multă naturalețe superficialitatea, viziunea sincretică, subiectul „noi" este pus să reacționeze ca un singur om, să dorească, să prefere, să deteste aceleași lucruri, să judece și să greșească, să jubileze și să reacționeze la fel, să împărtășească nu doar tabieturile, marotele, străfulgerările de inspirație și temerile, ci până și invaliditățile „Aveam tot felul de suferințe - boli de inimă, dureri de șale
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
continua cu aceleași gesturi și ticuri, dar acum se desfășura de parcă ar fi fost singură, fără el, iar el ar fi fost fără ea. Faptul că se căsătoriseră doar de trei luni devenea dureros, nu ridicol. Cum să nu se deteste - s-a gândit - cum să n-ajungă să se urască doi oameni într-un apartament în care întâlnirea pe hol însemna contopirea cu peretele, două persoane în bucătărie o aglomerație iar în pat neatingerea un adevărat miracol? Avea nevoie de
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
André Malraux la liderii americani ai cruciadei anticomuniste. Avea și antipatii puternice: aflăm că era foarte invidios pe talentul lui Hemingway, îl ura pe Bertrand Russell și-l inclusese pe criticul Edmund Wilson printre foarte numeroșii bărbați pe care-i detesta ca rivali pe plan erotic. De cunoscut cunoștea pe toată lumea (și a ajuns să fie cunoscut la rândul lui de toți, inclusiv de Stalin, Churchill, Roosevelt, Hitler și Mussolini), încă de la începutul anilor '30, când și-a dobândit faima de
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
treilea rând, regizorul, ca și Porumboiu a apelat prea mult la virtuțile litotei și filmul devine guraliv pe final, discursiv, fără să mai întrețină sentimentul profund de alienare, dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a două ore și ceva se diluează aici. Ucigașul își pierde statura, însă nu în fața unui omnipotent dialectician ca Anghelache din filmul lui Porumboiu, ci în fața unor modești reprezentanți ai
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
ale ei avea să crească romanul de 430 de pagini, cu atât de multe piste, sugestii, implicații, aluzii literare, filosofice, esoterice, etc., încât se pare că singurul inițiat care le sezisa pe toate și tocmai de aceea ajunsese să-l deteste a fost chiar Lowry. M-am străduit, de-a lungul anilor, să fac rost de cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
întîi, Tolstoi are o sensibilitate religioasă fără apetit teologic. Nu are afinități cu dogmele Bisericii și nici cu Sfînta Scriptură. Biblia i se pare anostă și, în afara Evangheliilor, stufoșenia detaliilor absurde îl obosește („ce plictisitoare e Biblia"- p. 241). Îl detestă pe Pavel și nu se împacă cu divinitatea lui Hristos, în schimb crede în legea iubirii, precum și în regula neîmpotrivirii la rău. E încredințat că modul cel mai sigur de a spori răul e să i te împotrivești, rezistența hrănind
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
pe care i-a cîștigat de pe urma cărților scrise. Sub unghi cultural, Tolstoi e opac față de tehnică („dacă s-ar avea în vedere binele omului, n-ar exista automobile" - p. 225) și se arată sceptic față de virtuțile civilizației. Mai mult, îi detestă pe intelectuali („o clică demnă de dispreț"- p. 248), e antielitist și își pune nădejdea în popor. Înflăcărat de orgoliu auctorial, îl invidiază pe Dostoievski pentru gloria dobîndită și îl critică pe Gogol pentru lipsa măsurii. Crede că educația nu
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
două forme caracterizate ale răului?” Nici aici însă Amos Oz nu a vrut să intre în polemică: „Nu voi intra într-o dezbatere despre asemănările dintre comunism și nazism. Sînt două lucruri diferite, dar au foarte multe în comun. Le detest pe ambele pentru că nu ne permit să fim peninsule”, a spus el. „În unele părți ale lumii, nu în România, oamenii au avut experiența nazismului, dar nu a comunismului. E posibil să fi rămas cu anumite iluzii în ce privește comunismul”, a
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
fugii de muncă. Nimeni, respectiv, nu și-ar permite să întrebe „Que faites-vous?“, drept corespondent al curentei sintagme valahe „Ce mai faci?“. Un alt motiv, pentru umanizarea unui Cioran care este idolatrizat de mulți tineri de astăzi (cum este și detestat de cohorte de naționaliști simplificatori), merge spre latura erotică, culminând, curajoscabotin, cu replica dată de el în prezența a două femei bine-cunoscute, cea care i-a editat Caietele și Friedgard Thoma (pentru care a fost un fel de Vaterfreund „trist-hazliu
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
Helmer, exemplul cel mai convingător a fost un actor de mult dispărut: Vasile Nițulescu. Actor ne-cameleon prin excelență, căci el nu-și prostitua talentul pentru ca să fie pe placul personajului, el aducea personajul către el. Pe de altă parte, am detestat actorii care „se fac că”, care marchează ca și cum ar avea personajul în buzunar. „Nu poți fi în cursul repetițiilor întotdeauna la înălțimea personajului, dar încearcă să fii măcar la înălțimea zilei” - această frază i-a plăcut lui George Constantin și
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
că”, care marchează ca și cum ar avea personajul în buzunar. „Nu poți fi în cursul repetițiilor întotdeauna la înălțimea personajului, dar încearcă să fii măcar la înălțimea zilei” - această frază i-a plăcut lui George Constantin și a reluat-o des. Detest actorii labili, care după douăzeci de ani devin ca un teren viran, îmi plac actorii care își hrănesc rolul și-l construiesc nu formal, ci uman. Pentru mine teatrul n-a fost niciodată gratuit. E o artă bazată pe înfruntarea
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
Cosmin Ciotloș Pentru Mircea Cărtărescu, viața literară înseamnă infinit mai puțin decât pentru orice alt scriitor român. O detestă din tot sufletul și se ferește să ia parte la evenimentele ei. După o seară, una singură (15 februarie 2009), în care se lasă luat de val, trăiește, preț de câteva zile, sentimente de vinovăție. Știe că pragul dintre statutul
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
cu dictatorul comunist a fost huiduit la scenă deschisă. Bătrânul din Scornicești avea o față crispată și a fost total șocat să-și vadă contestată autoritatea. Crescusem într-o casă unde „tovarășu și tovarășa” erau luați peste picior, când nu detestați. Țin minte că m-am bucurat", a declarat Mihail Neamțu, pentru DC News. Președintele Noua Republică a adăugat: "Am perceput evenimentele cu ochii unui copil forțat să devină martor și participant la drama unor adulți. Tata m-a dus în
21 decembrie 1989: "Priveam pe geam TAB-urile blindate. Tata era în stradă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54121_a_55446]
-
Patty, în trecut sportivă de performanță cu cariera distrusă de un accident, manifestă ca mamă un spirit de competiție exagerat, iar Walter, intelectual și ecologist, se vede forțat să intre în afaceri tocmai cu companiile de energie pe care le detestă, din cauza impactului lor distrugător asupra mediului. Pe măsură ce cresc, copiii își afirmă personalitatea, în dezacord cu ambițiile mamei și cu viziunile politice ale tatălui, familia devine un front deschis, iar soții Berglund încearcă zadarnic să-și depășească deprimarea tot mai accentuată
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
îl urmăresc pe gânditor nu reușesc să înțeleagă cum de acesta îi atrage pe tineri, deși trăiește ca un sihastru, cum de refuză să plece din țară, deși are atâtea ocazii, cum de nu se angajează în rezistență politică, deși detestă regimul și nu ezită să o spună etc. Secretele personalității lui Constantin Noica îi împiedică pe securiști să găsească un sens (ostil) în faptele sale. Moment în care, în disperare de cauză, recurg la clișee. Documentele de urmărire - multe dintre
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
și macii suedezi nu prea seamănă cu nimic. (Apropierea de Kafka, încercată de Nora Iuga pe ultima copertă, trebuie privită ca o simplă cochetărie livrescă.) Însăși formula acestei cărți mi se pare extrem de confuză. Singurul lucru clar e că autorul detestă convenția realistă. O declară într-o scurtă confesiune reluată pe manșeta volumului: „Niciodată nu mi-a plăcut literatura realist-autenticistă, autobiografică și, de prea multe ori, egocentristă. Dacă nu are în ea un sâmbure de fantastic, de absurd, dacă nu mă
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
problemele politice și sociale, avea simpatie pentru poziția lui Nizan; dar treaba lui era să scrie, celelalte lucruri veneau abia după. De altfel, era pe atunci mai mult anarhist decât revoluționar; considera că societatea, așa cum este, e detestabilă, dar nu detesta s-o deteste; ceea ce el numea „estetică de opoziție” se potrivea foarte bine cu existența imbecililor și a ticăloșilor, ba chiar avea nevoie de ea: dacă n-ar fi avut nimic de doborât, nimic de combătut, literatura n-ar fi
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
sociale, avea simpatie pentru poziția lui Nizan; dar treaba lui era să scrie, celelalte lucruri veneau abia după. De altfel, era pe atunci mai mult anarhist decât revoluționar; considera că societatea, așa cum este, e detestabilă, dar nu detesta s-o deteste; ceea ce el numea „estetică de opoziție” se potrivea foarte bine cu existența imbecililor și a ticăloșilor, ba chiar avea nevoie de ea: dacă n-ar fi avut nimic de doborât, nimic de combătut, literatura n-ar fi însemnat mare lucru
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
porumbițele minunate, vase parfumate, fregate înfometate, întârziate la capul Horn, mult peste așteptări... Adesea oamenii se năpusteau la pășuni de cum debarcau... Zile cumplite ori fantastice, cănd oceanele comunicau doar prin strâmtoarea Patagoniei. Vremuri când Valparaíso plătea bine echipajele care îl detestau ori îl adorau. Un vapor a adus într-o zi un pian cu coada; cu un altul a venit Floră Tristán, bunica peruana a lui Gauguin; în fine, la bordul lui "Wager" a ajuns primul Robinson Crusoe, în carne și
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
un sculptor, cu un compozitor sau cu un critic literar îi dă prilejul amintirii numai dacă întîmplarea a îndeplinit condiția afecțiunii. De aceea, e greu să ne-o închipuim pe autoare scriind despre ființe pe care a apucat să le deteste. Șirul de nume asupra cărora se oprește în Contemporanii mei sunt prea cunoscute ca să le enumerăm aici. De fapt, nu sonoritatea lor contează, ci genul de portretistică pe care autoarea o creează pe seama lor. E vorba de o portretistică atît
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
în stare să ocupe un gol. De aici începe adevărata dramă a lui Eugen Ionescu. Fiindcă lui nu i-a mai rămas decât vanitatea. O dramă lipsită de sens, sterilă, irelevantă" (Facla, 19 iulie 1935). Împreună, fiecare în felul lui, detestă "rinocerizarea", nu cad nici într-o extremă, nici în alta. Rebelul Ionescu se pune tăios de-a curmezișul totalitarismului, apoi pleacă definitiv la Paris. Sebastian rămâne în țară, ostracizat, supus unui rechizitoriu aproape generalizat, interzis, la un moment dat, în
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
a întâmplărilor. Cele patru zile nu sunt un interval magic, al revelațiilor și introspecțiilor decisive. Sunt doar un fragment din viața fără sens a cuvintelor și a oamenilor dominați de ele. În contrabalans, Faulkner atribuie un rol special personajului care detestă cuvintele, Gordon. Urmarea e dureroasă: incapabil să-și ducă la capăt ideile, el eșuează în relația cu Patricia. Taciturn, reticent, sculptorul refuză integrarea în grupul "teoreticienilor" ce divaghează la nesfârșit despre artă și formele ei, despre regionalism și universalitate, despre
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
sunt mândru de mine”, declară el și adaugă: “Mama mea a murit când eu aveam 16 ani. De atunci, nu mi-a mai păsat de nimic. Mănânc foarte mult, fără să țin cont ce mănânc. Eu sunt singurul vinovat și detest ce am reușit să fac corpului meu”. Omul nu își găsește ușor haine pentru dimensiunile sale. Este singur de mai bine de douăzeci de ani. Mănâncă opt hamburgeri pe zi, ciocolată, prăjituri, iar seara consumă un pui înteg la cuptor
Vezi cum arată cel mai gras om din lume () [Corola-journal/Journalistic/67309_a_68634]
-
Sigur, chiar folosită în contrapunct, formula militantă există. Elena Vlădăreanu spune răspicat și ce are de spus, și ce are numai de sugerat. Și de obicei o face cu o voce pe care nu se sfiește să arate că o detestă, cu vocea publică adică, singura la care, prin forța lucrurilor, are acces. (Cealaltă, interioară și vibrantă, nu e implicată în redactare. Sensibilitatea acesteia e reală, dar impalpabilă. Iată încă o dovadă a invaziei la care mă refeream mai sus.) Câte
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
se pare că iubirea pentru Mașa îi diluează devotamentul pentru magistru : "E greșit că am venit la Iasnaia Poliana să lucrez cu Tolstoi și, în schimb, stărui nebunește asupra relațiilor mele cu o femeie." Numai Certkov, repugnantul, indezirabilul Certkov, cel detestat de toți, profitând doar de suspecta afecțiune a lui Tolstoi, nu-și slujește idolul, ci cauza tolstoianismului pe care acesta a generat-o și o reprezintă. În ultimele ceasuri de la Astapovo, după ce a alertat toată presa, Certkov scrie: Cauza însă
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]