4,964 matches
-
reflex al unei idei ce leag? că un fir invizibil toate formele succesive În care se pl?smuie?te materia: ea Ins??i, În esen?a ei, nemuritoare ". (Roșa Del Conte) Toate aceste „forme ale materiei" pot fi Ins? „smulse" devenirii cosmice: « ...tocmai pentru c? este, materia poate s? se proiecteze În metamorfoze infinite, exprimându-se În figuri mereu noi, ce se „realizeaz?" dup? legile proprii lumii noastre În devenire: „trecere", „pieire ", „ umbr? (Roșa Del Conte) Numai artă are privilegiul de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Del Conte) Toate aceste „forme ale materiei" pot fi Ins? „smulse" devenirii cosmice: « ...tocmai pentru c? este, materia poate s? se proiecteze În metamorfoze infinite, exprimându-se În figuri mereu noi, ce se „realizeaz?" dup? legile proprii lumii noastre În devenire: „trecere", „pieire ", „ umbr? (Roșa Del Conte) Numai artă are privilegiul de a restitui Într-o form? unic?, sublimat? În esen?a ei, existen?a primordial? a oric?rui element al materiei. Luna, stelele, codrii, apele contemplate fiind de ochiul artistului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
elor, al ideilor: când spunem „teiul lui Eminescu" ne referim la ipostază artistic? a ideii de tei, la o entitate ce nu mai poate fi contemplat? decât În esen?a ei, unic?, nesupus? din acest moment proiec?iilor succesive ale devenirii fenomenale. Toposurile poetice devin astfel În poezia lui Eminescu „pilonii" pe care se sprijin? Întregul univers artistic al crea?iei sale. Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile originare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ca fiind de origine latin?, a cuvântului « natur? »; [...] Men? inerea cuvântului vechi al?turi de cel nou nu Înseamn? chiar un lux al limbii". (C. Noica) Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza devenirii sale, de dimensiune atemporal? care, de?i pare atât de abstract?, poate comunica, prin intermediul simbolului, esen?a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Astfel c? prezen?a florii albastre Înseamn? În poezia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cuprins tot universul", „usc??iv a?a cum este, gârbovit ?i de nimic", cuprinzând „universul ???? margini", „În degetul lui mic" Întruchipare deci a În?elepciunii ?i a genului uman — retr?ie?te, cu o emo?ie religioas? aceast? „dram? a devenirii cosmice" : „Pe când luna str?luce?te peste-a tonurilor bracuri Într-o clip?-lpoart? gândul Înd???ț cu mii de veacuri, La-nceput, pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, Pe când totul era lips? de via????i voin??, Când nu s-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lucire de izvoar?! Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str? bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei frumuse?e imensitatea ?? rii, „miile de ??rmuri Înflorite" (toate acestea simboluri ale devenirii) ?i lumea str?vechilor codri ce ascund În umbră lor str?lucirea izvoarelor (sugerând de asemenea ideea timpului supus trecerii), luna Întruchipeaz? În acela?i timp, Ideea, esen?a: „ Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str?bate ". Este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
v?paia de pe lacuri, Anii ț?i se par că clipe, Clipe dulci se par că veacuri". Ie?irea din spa?iul ei protector, mitic („bol?i asupr?-mi cl?ținând") coincide cu ie?irea În universul profan, supus trecerii, devenirii, clipei, sugerat de spa?iul amorf al câmpului: „Câmpul semnific?, În opozi?ie cu topos-ul ap?rât, ad?postitor al p?durii, locul descoperit, amorf, În care omul devine ?int? u? oar? a destinului, locul În contingent În care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ale poemului, codrul apare În aceast? unic? ipostaz? de „prieten" ocrotitor, participând la suferin?ele, bucuriile ?i victoriile celor pe care Ii ad? poste?te. Mitul codrului se identific? În universul liric al crea?iei eminesciene cu mitul istoriei, cu devenirea noastr? Într-un timp infinit (acela al „oricând-ului" românesc). Dimensiunea fundamental? a codrului, devenit el Însu?i mit, este permanen?a, Întruchiparea ideii de „spe??", opus? devenirii ?i limitelor timpului, ?i, prin această, simbol al refacerii unit??îi primordiale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
identific? În universul liric al crea?iei eminesciene cu mitul istoriei, cu devenirea noastr? Într-un timp infinit (acela al „oricând-ului" românesc). Dimensiunea fundamental? a codrului, devenit el Însu?i mit, este permanen?a, Întruchiparea ideii de „spe??", opus? devenirii ?i limitelor timpului, ?i, prin această, simbol al refacerii unit??îi primordiale a naturii: „ Ce mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri, ?? de-i vremea rea sau bun? Vântu-mi bate, frunza-mi sun?; ?i de-i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
totul se duce de râpă, și-a zis cu amărăciune. Hai, Încă un păhărel, duminica mă-sii. Brusc Însă, privindu-și degetul prin lichidul transparent, Rogoz a rămas cu gura căscată, așa cum stătea să În ghită licoarea fără egal a devenirii lui, a rămas cu gura căscată de tristețe, nu de sete și nici de altceva, de o tristețe confuză, În care se amestecau iarba uscată a câmpului din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din existența efemeră a societății umane - „Codul penal ultim” al României. Pentru primul Cod, autorul e mai mult ca: „știați că” și „No comment”. Un „ave Decalog”, complet, suficient și imuabil. Codul penal, însă, e surprins ca un rezultat al devenirii istorice, cu o geneză în timp și spațiu și ca o componentă a metabolismului politic. Fenomenul penalic pendulează, incert, între „Fiat Justitia” și „Fiat Mundus”. De la „Decalog” încoace, se consfințește existentul în „a avea” al fiecărei ființe umane, de el
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și se plasează în centrul unui gol infinit exterior sieși. În acest nefericit stadiu, actul sinuciderii este doar o formalitate, problema de fond fiind, astfel, “rezolvată”. Totodată, ucidere este și avortul. În acest caz suntem în prezența unei vieți în devenire, actul de violență manifestându-se atât asupra unei ființe în curs de formare cât și asupra unui proces biologic statuat și ocrotit de însuși Dumnezeu. Prin aceasta, avortul este o altă acțiune de intervenție nelegiuită în drepturile unice ale Creatorului
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
regăsesc în cea mai mare măsură. Gândurile ce dau conținut lucrării au fost scrise în primul rând pentru mine; prin asta nu vreau să spun că e vorba de "literatură de sertar", ci să surprind importanța scrierii lor în propria devenire spirituală. E vorba de o clarificare a mea față de mine, și față de alții în același timp. Propria raportare la conținutul lor este discret ambiguă: le-am depășit, devenind oarecum altul, și, în același timp, mă recunosc în ele. În mod
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
omului în variate forme; poate că cele de creatură și făptură rațională (ori irațională) sunt cele mai importante. Întrebare e cum putem defini esența omului contemporan? Ca lipsă (de esență), așa cum au propus unii? Chiar acceptându-i caracterul procesualist, de devenire, tot trebuie s-o descoperim, cel puțin în proiectele avute în vedere. Creditul constituie în societatea contemporană un instrument de control social; el exercită o presiune constantă (deseori angoasantă) pentru a munci, pentru a inova, pentru a câștiga fie și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Oferta”. Este membru fondator și activ al cenaclului umoriștilor al Casei de cultură „Constantin Tănase” (în prezent „Constantin Silvestri”) din Vaslui. Are apariții editoriale epigramatice: - „Plecat-am nouă din Vaslui”; - „Numai înțelepții râd”; - „Satana în minijup”; - „Cupidon în avion”; - „Treptele devenirii”; - „Sechestrați în umor”;„Corecții cu zâmbete”; - „Tichia de mărgăritar”; - „Când pleca odată, la război, un om ...”. Pentru talentul său literar a primit 6 diplome de excelență, ultima la Festivalul Internațional al Umorului „Constantin Tănase” unde au fost participanți din 12
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
registru se înscrie și problema drepturilor omului, a siguranței cetățeanului de rând. În acest context, o schimbare în gândire a modului de a privi lucrurile se impune, atâta timp cât gândirea critică nu este o valoare socială imuabilă, ci o valoare în devenire. Când nu există soluții evidente, înseamnă că problema depășește granițele pattern-urilor mentale, că abordarea problemelor trebuie să înceapă de la o vedere de ansamblu. Componentele gândirii intelectuale și structura gândirii (Figurile 7 și 8)261 ne permit să le sugerăm
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
oferit o imagine concretă a vieții pe care filozoful a dus-o în cursul domiciliului forțat. În schimb, italienii au impresionat prin interesul arătat operei lui Noica. La un moment dat, polemică iscata între Roberto Scagno și Solange Daini (traducătoarea Devenirii intru ființă în italiană) i-a preschimbat pe români în spectatorii neputincioși ai unei dispute filologice prilejuite de simplă și atît de dificilă întrebare: Cum se traduce prepoziția "intru" în italiană? Răspunsul a cerut un sfert de oră de precizări
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
fratello Alessandro (Îl Mulino, Bologna, 1994, traducere de Marco Cugno), Saggio sulla filosofia tradizionale (ETS Pisa, 2007, traducere de Solange Daini) și Tratato di ontologia (ETS Pisa, 2007, traducere de Solange Daini). Ultimele două titluri șunt cele două părți ale Devenirii intru ființă pe care partea italiană, din rațiuni editoriale, a preferat să le publice că volume de sine stătătoare. Și mai este un lucru de subliniat: atenția pe care italienii o arată culturii române nu e conjuncturala și nici pasagera
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
În psihologie, schimbarea în timp a personalității conștiente, între anumite limite, e de fapt un lucru normal, de sănătate. Conștiința se modulează, se maturizează, se umanizează și spiritualizează, în timp și în societate. Omul moral se naște prin ajustarea și devenirea de sine a egoului empiric (determinat din afară sau dinăuntru de cauze străine esenței eului) și prin purificarea până la a fi și a-și cunoaște esența adevărată, specifică: eul pur. Prin asta, omul moral e prin definiție un om liber
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
altruist, terminându-și evoluția în Ideea Absolută, în frumusețe și bine, în Dumnezeu. Voința superioară e deasupra cauzalității și efectului, ținând totuși cont de ele, e liberă, imortală și incoruptibilă, într-o aventură a Eului, a Voinței și Spiritului, a devenirii lor.
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
ei să fie" . Identitate în literatura imigranților Din chiar cuvântul arab folosit pentru "identitate", huwiyya, se poate observa rolul bărbatului în cultura arabă: huwa înseamnă "el". Femeia nu are loc în expresia arabă pentru "id est", nu înseamnă nimic în devenirea identitară. Totuși, în perioada preislamică, beduinele își însoțeau bărbații în luptă - iar printre marii eroi arhaici sunt și câteva vestite poete (Al-Hansa', Rabi'a), care au lăsat "pecetea de fier încins" asupra neamului lor. De-a lungul secolelor islamice însă
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
lui Alexandru Paleologu nu produce mari revelații estetice sau ideatice, dar copleșește prin formidabila sa forță empatică. Fiecare dintre noi purtăm în suflet culpa, mărturisită sau nu, de a nu le fi arătat unor persoane cărora le datorăm multe în devenirea noastră (fie și prin contraopțiune) - bunici, părinți, profesori, maeștri - , recunoștința reală pe care le-o purtăm în suflete. Sau pe aceea de a ne fi exprimat această recunoștință doar atunci când a fost mult prea târziu. Mircea Gelu Buta este un
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
Organizat pe mai multe planuri, concepute, la rîndul lor, ca fluxuri narative, textul lui Dobrian este un adevărat roman al formației, un roman interesat în același timp de evoluția eroului său și de propria sa constituire. Dacă întreaga narație urmărește devenirea personajului, trecerea sa prin experiențe și prin medii diferite, permanent se abat de la discursul principal o sumedenie de povestiri care nu au o legătură directă nici cu viața exterioară și nici cu evoluția lăuntrică a artistului. Ele compun, însă, o
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Dante la Eminescu Numărul din ianuarie 2008 al Convorbirilor literare se citește cu plăcere și cu folos, semn că echipa redacțională condusă de Cassian Maria Spiridon e pătrunsă de un spirit cultural întrepid. Croniarul a reținut articolul "Tînărul Ion Negoițescu: devenirea unui mare critic" (II) de Bogdan Crețu, un exemplu remarcabil de analiză distantă și echilibrată a aventurii politice în care Negoițescu s-a lăsat prins în anii interbelici. Sau studiul comparativ "Divina Comedie în echivalări românești" de Eleonora Cărcăleanu, consacrat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
adevărata marcă a unui artist autentic. Este poate singura regulă de viață pe care am învățat-o și am urmat-o de la el". Cioran e surprins sub unghiul unei întîlniri nocturne, în vara anului 1937, cu care prilej gînditorul în devenire afișează cu superbie țelul universalist al activității sale: "Eram aproape singurii trecători pe stradă. Ne-am oprit în fața porților mari ale Fundației ca să schimbăm cîteva cuvinte. Cu verva lui acuzatoare. Cioran se plîngea că nu mai suportă Ťspațiul ăsta sufocantť
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]