769 matches
-
îl reprezintă prieteniile, care sunt răspunzătoare de influențe și imitații în ceea ce privește formarea caracterului. La fel de importantă este problema sexualității, despre care am mai vorbit și care necesită o atenție și o educație speciale. Un adolescent bine educat sexual este exceptat de la devianțe. Tinerele fete Formarea personalității tinerelor fete este influențată, în primul rând, de direcția evoluției vieții afective a acestora. Dorințele erotice au un alt sens decât în cazul băieților. Ele preferă relații de intimitate și prietenii stabile. Idealurile tinerelor fete sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
reciprocă dintre parteneri; interesele materiale comune; nivelul social și profesional; aspectul moral și religios confesional; situațiile impuse; nivelul cultural-educativ. În cazul în care aceste aspecte sunt neglijate, pot apărea situații conflictuale, stări de tensiune sau chiar manifestări patologice de tipul devianțelor: diferențe caracteriale și de temperament între parteneri; bărbatul cu personalitate dizarmonică, brutal, impulsiv, alcoolic, imoral; femeia leneșă, inafectivă, rece, imorală, alcoolică; mentalități opuse în ceea ce privește modul de a vedea viața; stări de tensiune și conflicte între parteneri; intervenția sau pătrunderea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mai multe aspecte: - latura psihologică, legată de înțelegere, acord, concesiuni reciproce sau, dimpotrivă, conflicte, separații, divorț, gelozie, ură, agresivitate între parteneri; - latura biologică, legată în principal de viața sexuală a membrilor cuplului marital, care implică următoarele: fidelitate/infidelitate, obișnuință/noutate, devianțe sau tulburări de dinamică sexuală (impotență, frigiditate etc.); - latura psihiatrică, presupunând existența în cadrul familiei a unor stări de tensiune psihică, conflicte, acte de violență între parteneri, infidelitate urmată de gelozie, existența unor boli psihice sau cazuri de suicid. Un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
indiferentism și inactivitate. Pe acest „fond psihosocial” de disoluție a vechilor valori tradiționale morale, culturale, sociale și religioase, se va dezvolta o nouă formă de „patologie colectivă”: nevroze și psihoze colective, acte antisociale, delincvență și criminalitate, alcoolism, consum de droguri, devianțe sexuale etc. Asistăm la noi „forme de viață socială”, diferite de cele tradiționale, care însă implică un efort considerabil de adaptare și de asimilare a unui „sistem de valori”, fluctuante, instabile, care nu mai pot constitui „criterii morale” stabile și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și boala psihică în cadrul comunităților social-umane sunt reprezentate în schema de mai jos. p. 129 Factori modelatori Comunitatea social-umană (modelul cultural și modul de viață socială) Factori represivi Conduite normale Conduite deviante patologice Sănătate mintală Boală psihică Activitate utilă Inactivitate Devianță Tendințe normale Individul Grupul de indivizi Pulsiuni patologice Din schema de mai sus se poate desprinde concluzia că atât starea de sănătate mintală, cât și boala psihică sunt direct influențate de acțiunea „represivă” sau „eliberatoare” (factorii normativi/modelatori) care afectează
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
situează sociopatiile în cadrul conduitelor antisociale, la frontiera dintre normal și patologic (J. Hochman, Cl. Koechlin, M. Reitter). Acestea reprezintă forma psihosocială a conduitelor de tip comportamental psihopatic sau tulburări de conduită caracteriopatice. Sociopatiile nu trebuie privite ca boli, ci ca devianțe comportamentale datorate unor cauze exogene diferite: frustrări afective, carențe educaționale, familii dezorganizate, imitația unor modele negative, conduite antisociale imitate ca urmare a contactului cu indivizi delincvenți, asocierea cu grupurile de tineri delincvenți, lipsa de control și dezinteresul părinților sau al
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și a relațiilor interpersonale ale sociopatului; comportamentul acestuia va avea un caracter de imoralitate, pasivitate și parazitism, datorat situației de marginalizare și dependență socială, dar și de agresivitate, prin care el va căuta să „compenseze” acest statut de marginalizare/excludere. Devianțele comportamentale ale sociopaților se manifestă în trei direcții în raport cu normele sociale și cu ceilalți membri ai comunității umane, după cum urmează: a) tulburări de adaptare, care constau în: instabilitate, inadaptare, conflictualitate, atitudine de respingere negativă a sistemului de valori ale modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
igienă mintală. Nu trebuie să „psihiatrizăm” societatea, dar datele furnizate de psihologie, psihiatrie și igiena mintală constituie un suport indispensabil înțelegerii și interpretării manifestărilor de tip aberant, sociopatic, care există în orice societate. În general, se știe că societatea recunoaște devianța, însă nu și direcția devianței. Diferitele societăți tolerează în mod diferit formele devianței, dar, în orice situație, se observă o intoleranță de ordin moral, religios, juridic, social, de tip represiv, față de devianță. Se creează, în felul acesta, un „sistem social
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihiatrizăm” societatea, dar datele furnizate de psihologie, psihiatrie și igiena mintală constituie un suport indispensabil înțelegerii și interpretării manifestărilor de tip aberant, sociopatic, care există în orice societate. În general, se știe că societatea recunoaște devianța, însă nu și direcția devianței. Diferitele societăți tolerează în mod diferit formele devianței, dar, în orice situație, se observă o intoleranță de ordin moral, religios, juridic, social, de tip represiv, față de devianță. Se creează, în felul acesta, un „sistem social”, o veritabilă mentalitate cu privire la natura
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și igiena mintală constituie un suport indispensabil înțelegerii și interpretării manifestărilor de tip aberant, sociopatic, care există în orice societate. În general, se știe că societatea recunoaște devianța, însă nu și direcția devianței. Diferitele societăți tolerează în mod diferit formele devianței, dar, în orice situație, se observă o intoleranță de ordin moral, religios, juridic, social, de tip represiv, față de devianță. Se creează, în felul acesta, un „sistem social”, o veritabilă mentalitate cu privire la natura și formele devianței, la pericolul său antisocial și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
societate. În general, se știe că societatea recunoaște devianța, însă nu și direcția devianței. Diferitele societăți tolerează în mod diferit formele devianței, dar, în orice situație, se observă o intoleranță de ordin moral, religios, juridic, social, de tip represiv, față de devianță. Se creează, în felul acesta, un „sistem social”, o veritabilă mentalitate cu privire la natura și formele devianței, la pericolul său antisocial și măsurile de prevenire și reprimare ale acesteia. Se consideră că devianța este ceea ce, într-o societate, se opune conformismului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tolerează în mod diferit formele devianței, dar, în orice situație, se observă o intoleranță de ordin moral, religios, juridic, social, de tip represiv, față de devianță. Se creează, în felul acesta, un „sistem social”, o veritabilă mentalitate cu privire la natura și formele devianței, la pericolul său antisocial și măsurile de prevenire și reprimare ale acesteia. Se consideră că devianța este ceea ce, într-o societate, se opune conformismului. Devianța este legată de tot ceea ce e restrictiv necesar în acțiunile individuale și de care individul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
moral, religios, juridic, social, de tip represiv, față de devianță. Se creează, în felul acesta, un „sistem social”, o veritabilă mentalitate cu privire la natura și formele devianței, la pericolul său antisocial și măsurile de prevenire și reprimare ale acesteia. Se consideră că devianța este ceea ce, într-o societate, se opune conformismului. Devianța este legată de tot ceea ce e restrictiv necesar în acțiunile individuale și de care individul este răspunzător (E. Sagarin). În această categorie sunt incluși indivizii imorali, corupți, criminali, huligani, toxicomani, prostituatele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Se creează, în felul acesta, un „sistem social”, o veritabilă mentalitate cu privire la natura și formele devianței, la pericolul său antisocial și măsurile de prevenire și reprimare ale acesteia. Se consideră că devianța este ceea ce, într-o societate, se opune conformismului. Devianța este legată de tot ceea ce e restrictiv necesar în acțiunile individuale și de care individul este răspunzător (E. Sagarin). În această categorie sunt incluși indivizii imorali, corupți, criminali, huligani, toxicomani, prostituatele, homosexualii, sinucigașii, fanaticii etc. (A. Cohen, A. Gouldner, H.
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și de care individul este răspunzător (E. Sagarin). În această categorie sunt incluși indivizii imorali, corupți, criminali, huligani, toxicomani, prostituatele, homosexualii, sinucigașii, fanaticii etc. (A. Cohen, A. Gouldner, H. Becker, J. Henslin). Majoritatea specialiștilor sunt de acord cu faptul că devianța reprezintă o formă de comportament anormal, care vine în contradicție cu normele admise de societate, având caracter de violență, producând dezaprobare, frică și indignare (I. Reiss, A. Cohn, E. Sagarin). Devianța poate privi atât individul, cât și grupele de indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Henslin). Majoritatea specialiștilor sunt de acord cu faptul că devianța reprezintă o formă de comportament anormal, care vine în contradicție cu normele admise de societate, având caracter de violență, producând dezaprobare, frică și indignare (I. Reiss, A. Cohn, E. Sagarin). Devianța poate privi atât individul, cât și grupele de indivizi constituite în „bande de delincvenți”, ambele situații având modele de comportament antisociale, care contravin modelelor de toleranță instituționalizate în cadrul unei societăți (M. Clinard, T. Parsons, D. Black și A. Reiss, H.
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cât și grupele de indivizi constituite în „bande de delincvenți”, ambele situații având modele de comportament antisociale, care contravin modelelor de toleranță instituționalizate în cadrul unei societăți (M. Clinard, T. Parsons, D. Black și A. Reiss, H. Becker). Pentru E. Schur, devianța implică un mod particular de „a fi” sau de „a face” al individului, cu caracter deviant în raport cu normele impuse de societate, ce apare în cadrul comportamentului acestuia și face ca persoana respectivă să se discrediteze în raport cu normele morale, religioase și social-juridice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
deviant în raport cu normele impuse de societate, ce apare în cadrul comportamentului acestuia și face ca persoana respectivă să se discrediteze în raport cu normele morale, religioase și social-juridice ale grupului social căruia îi aparține. L.T. Wilkins realizează o sinteză a teoriilor referitoare la devianță, distingând următoarele: a) cauzalitatea multiplă, care consideră devianța ca fiind legată de numeroși factori; b) asociația diferențială (E.H. Sutherland și D.R. Cressey), care se mai numește și „principiul asociației diferențiate” și constă în ideea că orice comportament deviant este un
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în cadrul comportamentului acestuia și face ca persoana respectivă să se discrediteze în raport cu normele morale, religioase și social-juridice ale grupului social căruia îi aparține. L.T. Wilkins realizează o sinteză a teoriilor referitoare la devianță, distingând următoarele: a) cauzalitatea multiplă, care consideră devianța ca fiind legată de numeroși factori; b) asociația diferențială (E.H. Sutherland și D.R. Cressey), care se mai numește și „principiul asociației diferențiate” și constă în ideea că orice comportament deviant este un tip de „comportament învățat” prin imitație și contact
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Sutherland și D.R. Cressey), care se mai numește și „principiul asociației diferențiate” și constă în ideea că orice comportament deviant este un tip de „comportament învățat” prin imitație și contact cu altele similare; c) teoria anomistă (E. Durkheim), care leagă devianța de anomia socială; d) teoria întregirii (B. Bernstein), bazată pe conceptele sociologice și constând în asimilarea unor atitudini de tip delictual. R.A. Dentler și K.T. Erickson propun trei ipoteze în geneza comportamentului deviant: a) comportamentul deviant tinde să fie indus
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
etic, socio-cultural, creșterea contradicțiilor, a tensiunii și a conflictelor sociale etc. J.I. Kitsuse și D.C. Dietrick descriu chiar o dinamică a acestor aspecte, după cum urmează: - scăderea toleranței; - mărirea numărului actelor de tip antisocial; - scăderea acțiunilor împotriva criminalității; - creșterea alienării prin devianță; - creșterea criminalității prin grupele deviante; - presiunea grupelor deviante asupra societății. Relația dinamică dintre sistemul social deviant și cel subcultural are două faze, după cum reiese și din schema următoare. Din analiza schemei se poate desprinde faptul că un grup populațional, considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de un model sociocultural alienant, situație care rupe echilibrul social dintre „funcțional” și „disfuncțional” în favoarea proliferării deviației. Datorită aspectelor sale complexe și polimorfe, nu se pot face afirmații absolute și definitive și nici nu se pot crea formule standard în privința devianței. Fiecare formă de societate definește și configurează p. 143 RĂU POPULAȚIE NORMALĂ TENDINȚA PRIMEI FAZE DISFUNCȚIONAL GRUPUL POPULAȚIONAL NORMAL ÎNCEPE SĂ SE CONFORMEZE LA NOILE VALORI ȘI EXPERIENȚE FUNCȚIONAL RUPTURĂ POPULAȚIE NORMALĂ TENDINȚA FAZEI A DOUA RUPTURĂ VALORI SUBCULTURALE VALORI
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
VALORI CULTURALE FOTO schema un model propriu de „individ”, membru al societății respective, căruia îi corespunde un anumit tip de comportament, „oferit” ca model de societatea căreia acesta îi aparține. Diferitele societăți definesc în mod diferit tipul de personalitate deviantă. Devianța este o formă de comportament uman, psihosocial, și ea trebuie privită și analizată, în ceea ce privește semnificația sa, în „interiorul” comportamentului general uman și nu separat de acesta. De aici rezultă că nu se poate face o demarcație netă între devianță și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
deviantă. Devianța este o formă de comportament uman, psihosocial, și ea trebuie privită și analizată, în ceea ce privește semnificația sa, în „interiorul” comportamentului general uman și nu separat de acesta. De aici rezultă că nu se poate face o demarcație netă între devianță și comportamentul conform normelor sociale, aceasta fiind extrem de relativă. Normal este considerat comportamentul psihosocial al majorității populației unei colectivități umane, conform normelor social-juridice și valorilor modelului cultural. Tot ceea ce se situează în afara acestor limite-cadru sunt forme neobișnuite de comportament. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aceasta fiind extrem de relativă. Normal este considerat comportamentul psihosocial al majorității populației unei colectivități umane, conform normelor social-juridice și valorilor modelului cultural. Tot ceea ce se situează în afara acestor limite-cadru sunt forme neobișnuite de comportament. Unele dintre ele au caracter antisocial (devianța), altele nu. Primele au un caracter rău, negativ din punct de vedere etico-social, celelalte sunt bune, pozitive sub aspect etico-social. Rezultă din cele de mai sus faptul că, în înțelegerea sociopatiilor, un rol esențial îl are conceptul de „normă socială
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]