1,081 matches
-
Cumințenia zăpezii, București, 1987; Vino la noi, Roberta!, București, 1989; Eroare de iarnă, București, 1990; Interior, București, 1998. Repere bibliografice: Ion Dodu Bălan, „Ard săniile”, RL, 1982, 24; Marcel Duță, Candoare și luciditate, SPM, 1983, 39; Marcel Duță, Poezie și devoțiune, ARG, 1983, 12; Victor Niță, Suavități romanțioase, FLC, 1985, 10; Cornel Mihai Ionescu, Paradoxele creației, RL, 1985, 15; George Muntean, Itinerarii nordice, RL, 1987, 25; Monica Pillat, „Cumințenia zăpezii”, ST, 1987, 7; Popa, Ist. lit., II, 544. A.N.
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
mâini textul sacru pentru că Dumnezeu se va îngriji ca Augustin să se lumineze citindu-l - și astfel va fi. Din acest moment, Monica, mama, care venise la Milano pentru a sta alături de fiul ei, și care, între timp, mânată de devoțiune, căutase în preajma lui Ambrozie un sprijin pentru o religiozitate sinceră, dar poate puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, așa cum este împreună cu Augustin în timpul călătoriei de întoarcere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este constituită dintr-o serie de povestiri hagiografice în care scriitorul s-a străduit, uneori chiar în mod naiv, să adune minunile la un loc. Astfel, Grigorie, pe lângă proclamata și repetata profesiune de credință, dă dovadă și de o particulară devoțiune față de Sfânta Fecioară și Sfântul Martin, cel mai vestit sfânt din Galia. Martirii sunt adevărații eroi ai acestei istorii creștine și un accentuat interes pentru asceză străbate opera, ca și pentru încercarea la care sunt supuși călugării prin pocăința lor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
continuat să „inventeze” imnuri ritmate și au dat naștere unei înfloritoare producții poetice. Numai că, poezia liturgică, întâi prin modul său de apariție, apoi prin importanța căpătată în cadrul vieții creștine, este chiar un gen literar (sau, oricum, un gen de devoțiune creștină) care presupune mai mult decât altele o analiză specială pentru că se dezvoltă într-o strânsă legătură cu literatura siriană și se impune și se răspândește în Orient în plină epocă bizantină fiind, se poate spune, unul din simbolurile și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în acest domeniu. Numărul exemplelor poate fi multiplicat pentru aproape orice fel de activitate care revine micii burghezii. Politicienii erau de asemenea satisfăcuți, pentru că o asemenea privatizare făcută la periferia economiei le permitea, pe de o parte, să-și dovedească devoțiunea ideologică și politică față de principiile economiei de piață, în timp ce întârziau, din motive analizate mai sus, privatizarea nucleului dur al economiei - industria socialistă. Iar populația însăși era mulțumită pentru că, pe de o parte, continua să rămână cuprinsă, în majoritatea vieții sale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
contribuției la cultura românească. Cea mai statornică preocupare este lectura, din diferite unghiuri, a istoriei și a mitologiei istorice a românilor. Publică mai întâi zece poezii populare prelucrate în revistele „Vestnik Evropî” (1830), „Teleskop” (1833) și „Molva” (1835). Dintr-o devoțiune romantică față de spiritualitatea populară, tinde să amplifice valoarea textelor, punând la contribuție improvizația și fantezia mistificatoare. Interesul pentru individualitatea spirituală a unui popor este prezent și în comentariile asupra ideilor filosofului ucrainean G.S. Skovoroda. Influența lui Skovoroda, definit ca un
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
Studies Newsletter”, 1992, 2; Z. Ornea, Publicistica din exil a lui Eliade, RL, 1993, 17; Z. Ornea, Corespondența lui Mircea Eliade, RL, 1993, 23; Cristian Bădiliță, Jurnalul unui „om împlinit”, RL, 1993, 39-40; Mac Linscott Ricketts, Pentru Mircea Eliade din devoțiune, JL, 1993, 45-48; Gh. Bulgăr, Mircea Handoca, „Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei activități profetice”, LL, 1993; Al. Andriescu, Mircea Eliade, „Jurnalul”, CL, 1994, 7-8; G. Gibescu, Ipostazele personalității lui Mircea Eliade, VR, 1994, 11-12; Mircea Muthu, Tânărul Mircea Eliade
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
Corespondență Mircea Eliade, ALA, 2000, 504; Z. Ornea, Din epistolarul Mircea Eliade, RL, 2000, 6; Cornel Moraru, Repere biobibliografice, VTRA, 2000, 6-7; Valeriu Râpeanu, Patru din cele (probabil) 25 de „dosare” Mircea Eliade, „Curierul național”, 2001, 359; Florin Mihăilescu, Fructele devoțiunii, VR, 2002, 7; Al. Săndulescu, „Eliade și Noica”, ALA, 2003, 635. I.D.
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
astfel identificate reprezintă tot atâtea aspirații, în sensul cărora, cu destule și deloc nesemnificative inconsecvențe, G. încearcă a-și orienta demersul critic și a-și constitui identitatea. Calofil, în declarată descendență lovinesciană și călinesciană, el își exprimă în numeroase rânduri „devoțiunea față de arta expresivă a criticului” și numește modelele tutelare care i-au „dezvoltat satisfacția stilistică”: Gaston Bachelard, Albert Thibaudet, Perpessicius și Vladimir Streinu, cărora le apreciază „verbul somptuos”. Ca rezultat, fraza sa critică se află mereu în căutarea unor cadențe
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
decât o calitate intrinsecă a unei persoane, cu atât mai puțin una supraumană. Ceea ce aproape la unison arată studiile în acest domeniu sunt reacțiile tipice ale mulțimii față de conducătorul etichetat carismatic, și anume (Baron et al., 1998): nu doar loialitate, devoțiune și ascultare, ci și un mare entuziasm față de lider și ideile sale, dorința arzătoare de realizare a scopurilor și idealurilor grupului, mergând până la sacrificarea celor mai acute interese personale (uneori chiar viața), prin urmare, performanțe ce se situează cu mult
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
bine povestite despre comportamentul său, unele atestând spiritul fantasmagoric al poetului, mistificarea pe care o cultiva. Despre Ovid Densusianu, căruia îi face un delicat portret, completat și cu relatările din capitolul Revista „Vieața nouă” și cercul ei, memorialistul vorbește cu devoțiune. Simpatetică este și evocarea lui Ion Minulescu, dar alte apariții - Titu Maiorescu, B. Delavrancea, Emil Isac, Lucian Blaga - sunt mai palide. Și Figuri universitare (1967) este o culegere de portrete, inserate pe fond memorialistic, mai pregnante fiind „personajele” G. Bogdan-Duică
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
mîini textul sacru, pentru că Dumnezeu se va îngriji ca Augustin să se lumineze citindu-l - și astfel va fi. Din acest moment, Monica, mama sa, care venise la Milano pentru a sta alături de el și care între timp, mînată de devoțiune, căutase în preajma lui Ambrozie un sprijin pentru o religiozitate sinceră, dar poate puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, fiind alături de el și în timpul călătoriei de întoarcere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continuat să „inventeze” imnuri ritmate și au dat naștere unei înfloritoare producții poetice. Numai că poezia liturgică, întîi prin modul său de apariție, apoi prin importanța căpătată în cadrul vieții creștine, este chiar un gen literar (sau, oricum, un gen de devoțiune creștină) care presupune mai mult decît altele o analiză specială, deoarece se dezvoltă într-o strînsă legătură cu literatura siriacă și se impune și se răspîndește în Orient în plină epocă bizantină, fiind unul dintre simbolurile și unul dintre aspectele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
generează filantropia, deschiderea, dăruirea, comuniunea cu ceilalți, generozitatea, putând merge până la sacrificiu, căldura, simpatia, iubirea. Egodepășirea are un caracter mult mai subtil, mai diferențiat. Ea urmărește realizarea unor idealuri, sacrificiul de sine, lupta pasională pentru realizarea unor scopuri nobile, Înalte, devoțiunea, abandonarea intereselor banale și cultivarea unor țeluri morale superioare, fie că sunt puse În serviciul sinelui, fie că sunt oferite celorlalți. Formele sentimentelor morale Atât psihologii, cât și moraliștii și filosofii recunosc existența mai multor forme de sentimente morale. Le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un individ. Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de devoțiune, viața rătăcitoare și viața creatoare. Alți autori caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valorile morale, viața cumpătată, abținerea de la violență, Înțelepciunea și concordia dintre oameni. dă Sfântul este un personaj Înrudit cu Înțeleptul. Dar În timp ce Înțeleptul cultivă valorile morale ale profanului, sfântul cultivă valorile spirituale ale sacrului. El reprezintă exemplul unei vieți de devoțiune, cultivând iubirea, respectul față de legile morale și divine, dar, mai cu seamă, sfântul oferă perspectiva deschiderii către transcendență, către Cetatea lui Dumnezeu, prin iubire și prin comuniunea dintre oameni și divinitate. eă Omul politic este personajul al cărui rol de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Își poate exercita datoriile, ca acte de conștiință morală. Aceste persoane cultivă valorile morale ale binelui, ca virtuți către care tinde și pe care dorește să și le interiorizeze, cu care vrea să se identifice. dă Spiritele mistice, Înclinate către devoțiune, sunt cele care corespund valorilor sacrului, ale sfințeniei, orientate către lucrurile divine, către Dumnezeu. Aceste persoane aspiră continuu către viața mistică, ca formă de Împlinire ideală plenară a comuniunii omului cu Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideală plenară a comuniunii omului cu Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a merge până la sacrificiul de sine sau la ieșirea din lume, la renunțarea unei vieți obișnuite și Înlocuirea acesteia cu un model de viață mistică, de devoțiune și asceză. eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Honigberger, e atestată și În mediul v³mac³rinilor bengalezi (cf. A. Roșu, „Pratique tantriques au regard de l’andrologie médicale”, JA 290, 1, 2002, pp. 310-311), și În cel al yoghinilor Kanphata, ca de altfel În diferite alte medii hinduiste unde devoțiunea se Îndreaptă spre Ïiva, psalmodiat În fum de bhang În timpul ședințelor rituale (cf. Véronique Bouiller, Ascètes et rois. Une monastère de Kanphata Yogis au Népal, CNRS Éditions, Paris, 1998, pp. 7, 107, 133). 126. Un portret al lui Raja Hira
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ranjit Singh, «numele său e Încă unul obișnuit În provincie, portretul său e Încă păstrat În palate și În locuințe. E un subiect favorit pentru artiștii care lucrează cu fildeșul, la Amritsar și Delhi.» Îmi amintesc cu ce respect și devoțiune, pe când eram copil, obișnuiam să ne minunăm de portretul său, ridicat pe un frumos postament negru, urmat de un slujitor pedestru care ținea umbrela regală deasupra capului maharajahului. Chiar și după o jumătate de secol de administrație britanică, inimile indienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de preadolescenți turbulenți, de „hoinari ai mahalalelor”, cu pozne și șotii câteodată deloc inocente, dar și cu momente de candoare și efuziuni de bunătate. Romanul se organizează în jurul unui personaj idealist - și idealizat -, tânărul profesor Sava Savel, dedicat cu o devoțiune (aparent) neverosimilă unui țel (aparent) modest: înființarea unui muzeu local de istorie. Atmosfera este plauzibilă, momentele de dramatism sunt fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
care se consideră a fi cea reușită; ea constă dintr-o administrare corectă, echilibrată, a propriei existențe, prin cultivarea valorilor pozitive, în mod selectiv, și prin apărarea lor; este tipul de viață echilibrată, egală, morală; d) viața devotată (sau de devoțiune) are în plus față de viața medie dăruirea de sine, spiritul de sacrificiu pentru un ideal care depășește persoana; se remarcă o proiecție dominantă în domeniul unor idealuri superioare de viață morală, care transcend persoana; acestea sunt în primul rând credința
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în plus față de viața medie dăruirea de sine, spiritul de sacrificiu pentru un ideal care depășește persoana; se remarcă o proiecție dominantă în domeniul unor idealuri superioare de viață morală, care transcend persoana; acestea sunt în primul rând credința și devoțiunea; este modelul exemplar de „viață creatoare”. Această clasificare a modelelor de viață, a psihobiografiilor, are o fundamentare valorică în primul rând de factură morală, fapt de o deosebită importanță și care ne obligă să reflectăm asupra ideii că sănătatea mintală
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Ienăchiță Văcărescu (Pagini din monografia „Goethe”) (1931). Probabil cea mai importantă, dar și, prin voia întâmplării, mai puțin cunoscută contribuție de istorie literară a lui T. este lucrarea Exegeza eminesciană, parțial editată postum, în 2002, o minuțioasă și plină de devoțiune întreprindere, din care nu s-au păstrat decât părțile publicate în „Convorbiri literare”, circa o treime din volumul plănuit să apară în 1949, în preajma centenarului nașterii poetului. Având ca subtitlu Poeziile antume din punct de vedere filologic, studiul s-ar
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
literare”, „Luceafărul”, „Miron Costin”, „Noua revistă română”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Viața românească” ș.a. Este membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Nu atât valoarea versurilor lui T. a făcut ca numele său să fie reținut de istoria literară, cât mai ales devoțiunea cu care a ilustrat fenomenul denumit de Al. Dima „localismul creator”. Asemenea poetului provensal Frédéric Mistral (mult admirat de confratele român), el a crezut în ideea provinciei creatoare, unde talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]