1,136 matches
-
natura: operele de artă pot imita natura (și sunt apreciate pentru asta), dar natura nu poate imita natura 5. Istoria artei ne arată, se argumentează deseori, că tablourile de exemplu sunt aproape întotdeauna valorificate în scopuri practice precum impulsiona‑ rea devoțiunii religioase, creșterea prestigiului proprietarului sau ca investiții. Totuși, tot ceea ce demonstrează acest argument este că opera de artă poate cădea în categoria hibridă a utilului și concomitent plăcutului estetic, exact în acea categorie în care intră toate acele obiecte naturale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cre‑ dincios oarecum să preguste din Împărăția cerurilor. În figurația icono grafică totul era în funcție de privirea sau orientarea celui reprezentat fix, ființă sau alt lucru; este un fenomen care se regăsește în omul care stă în rugăciune așa încât, între obiectivul devoțiunii și omul credincios, să fie o unire nedespărți‑ tă constituită printr‑o însumare de raze vizibile specifice spiritualității imagi‑ nii: mobilitatea figurii arată că persoana cucerită de o spiritualitate divină bogată era în pace cu sine însăși, în comparație cu celelalte instabilități
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
a papalității asupra episcopatelor și a credincioșilor, victoria definitivă a ultramontanismului, prestigiul imens al papilor, al lui Pius al IX-lea ca și al lui Leon al XIII-lea, care era pe cale de a deveni ceea ce am numi foarte bine devoțiune, o adevărată adulare a papei. Ea este vizibilă în întărirea centralizării Vaticanului, acceptată de clerul bisericesc, ca și în dogma infailibilității suveranului pontif. Important era deci magisteriul pontifical, în general bine ales și popularizat cu grijă la fiecare nivel al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să faci o listă completă cu reprezentanții importanți legați de Biserică prin intermediul familiei, trebuie să remarcăm, în timpul lecturării Memoriilor sau necroloagelor din ziare, că aceștia sînt numeroși. Educația, prieteniile, înrudirile, gesturile religioase (frecventarea slujbelor religioase, recunoașterea Euharistiei, împărtășitul, semnele de devoțiune, rugăciunea ... ) arată că Biserica constituie, pentru partidele creștin-democrate, un teritoriu cultural și electoral. Un exemplu elocvent este oferit de președintele german Richard von Weizsäcker, al cărui străbunic fusese un teolog și un exeget celebru al vremii și care a condus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îl introduce în lumina Duhului Sfânt, dincolo de forme. Îl introduce numai, pentru că singurul Mijlocitor este Fiul, așa cum precizează și Sfântul Vasile cel Mare: astfel sfinții, în iconomia harului, sunt reflectori-introducători mai degrabă decât mijlocitori, putând totuși să pară, din cauza exceselor devoțiunii sensibile, ca interceptori<footnote Sf. Vasile cel Mare apud Henri Bergeron, op. cit., p. 29. footnote>. Prima experiență a vederii luminii este descrisă de Sfântul Simeon în Cateheza 22, unde apare sub numele tânărului Gheorghe, povestirea făcându-se la persoana a
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
nopții mult prea scurte. Mă îndrept însă în pas alert spre Catedrala Mitropolitană, vreau să văd cu propriii mei ochi cum racla Sfintei Cuvioase Parascheva este scoasă din edificiul religios pentru a fi depusă apoi sub baldachinul special amenajat pentru devoțiunea populară. Grupuri mici de pelerini vin agale de la gară, sunt relaxați, liniștiți, ca niște oameni care știu că nu-i nicio grabă în îndeplinirea scopului propus. Sunt în totală opoziție cu cei care vor sosi aici în următoarele zile, pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mine, „curioșii”, dar nu reacționează, mă lasă să fac ce doresc, nu sunt suspicioși, repet, ca cei din București sau Iași. Gura deschisă a tunelului format de gardul metalic înghite pelerin după pelerin. Este fascinant să vezi până unde merge devoțiunea populară, felul în care se „fabrică un sfânt”, în ciuda rezervelor Bisericii oficiale. Hazardul îmi hărăzește drept colegi de așteptare pe ocupanții unui microbuz din Târgu-Jiu. Cel din dreapta mea are cam 60 de ani, este îmbrăcat doar în „mărci”, de la adidașii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinaj de autocar, un mix de turism religios cu memoria comunismului și cu nostalgii de tinerețe. Față de anul trecut, racla (care mai nou este protejată și integrată într-un baldachin mare de lemn sculptat) a fost „scoasă spre închinare”, expusă devoțiunii publice încă de vineri, și va fi repusă la loc luni, „după ce se închină și ultimul pelerin”, după cum sună comunicatul oficial. Unul dintre preoții parohi face eforturi vizibile de a „comunica”, de a fi prezent în mass-media, caută vizibil echipele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de protecție al icoanei sau de cadrul acesteia. Alții schițează gesturi circulare, ca și cum ar fi colectat lacrimile de altădată. Nimic însă din excesele emoționale pe care le-am putut vedea la pelerinajele cu moaște, semn că obiectul în sine al devoțiunii populare își pune amprenta și asupra felului de închinare. Nu am putut rămâne prea mult timp în interior, după circa 10 minute sunt invitat politicos, dar ferm de către unul dintre jandarmi să părăsesc incinta pe una dintre ușile ei laterale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în România pentru că ea este foarte „feminină” ; sub veșmintele sale se poate citi forma unui corp omenesc, așezat într-o raclă alungită, ca o navă, sacru concentrat într-o formă feminină. După cum remarcă Joachim Wach, gestul de a încorpora obiectul devoțiunii într-un mediu perceptibil simțurilor umane reprezintă „uniunea dintre viața intelectuală și cea emoțională a omului” (Wach, 1958 : 100). Sfânta Parascheva prezintă în exterior o imagine luminoasă, solară, plină de căldură, accentuată de modul în care este expusă racla așezată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în faptul de a da viață (vezi moliftele de curățare la 6 săptămâni, dacă au născut o fată, și la 3 săptămâni, dacă au născut un băiat, interdicția de a intra în biserică în perioada ciclului menstrual (Manolache, 1994). Prin devoțiunea arătată Fecioarei Maria are loc identificarea cu imaginea „mamei suferinde”, care se sacrifică pentru întreaga familie. În acest context, trebuie adusă în discuție poziția Mihaelei Miroiu despre manifestările de „somatofobie” din creștinismul occidental, „somatofobie care nu-și mai găsește locul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sunt sărbătorile profane asociate pelerinajului de la Iași : concerte, foc de artificii, raliuri automobilistice. Un ultim cuvânt despre pietatea pelerinului. În lumea ortodoxă, binomul pietate-pietism are o presă proastă. Pietatea este percepută ca o formă de religiozitate străină „spiritului” ortodox, asociată devoțiunii catolice, mai degrabă rece, străină, neospitalieră. Termenul „pietate” nu poate primi însă definiții precise. Pietatea este o „stare de dragoste” - o descriere imperfectă, dar care se apropie de experiențele comunitare ale umanității. Pelerinii sunt pioși, practică chiar forme extreme de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Luca, 1995 : 45). La urma urmei, studiul religiei „populare” se reduce la studiul sufletelor simple, rebele, indisciplinate, dar dornice de pietate. Arnold Van Gennep se poziționează și el ca un adept al studiului pietății populare, în relație cu formele de devoțiune populară. Dincolo de textele sacre ale Bisericii și „iradierea” acestora, se ascunde pietatea, având forme de expresie mult mai elaborate decât s-ar crede la prima vedere. Într-un cadru mai larg, orice formă de „cult popular” este adesea independentă de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prezentul, metoda științifică obișnuită În alte domenii, mai puțin deschise ipotezei“. Azi Înclinăm a privi mai amplu această operă, sesizând tocmai relația intimă dintre istoriografie și alte discipline socio-umane, pe care A.D. Xenopol a știut să le servească cu egală devoțiune. Tabloul rămâne Însă incomplet. A-l Întregi mereu, cu date și nuanțe noi, e datoria oricui se interesează de marile creații ale spiritului. <notelist> 1 Vezi A.D. Xenopol. Studii privitoare la viața și opera sa, ed. L. Boicu, Al. Zub
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
creștini 9. În aceste cronici, accentul este pus în primul rând pe rezistența armată a evreilor, care nu optează pentru sinucidere decât după ce au eșuat. În fapt, un curaj pozitiv îi împinge să-și provoace moartea cu propriile mâini, din devoțiune față de credința lor, și nu din disperare. Bărbații își ucid soțiile și copiii, apoi se sacrifică ei înșiși preferând moartea botezului. Sacrificiile descrise se inspiră din cel al lui Isaac pe Muntele Moria, deopotrivă paradigmă și laitmotiv al acestor cronici
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este legitimă și unește comunitatea. În zorii războaielor religioase, ea va căpăta la protestanți o funcție comparabilă. Martiriul va servi la încadrarea noii Biserici reformate și la justificarea ei prin suferința sacrificială 12. Teama de damnare și convingerea că adevărata devoțiune este răsplătită printr-o fericire veșnică explică aceste acte de sacrificiu. Cum altfel se pot justifica dezastrele care se abat asupra acestor evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot fi interpretate ca o simplă pedeapsă? Neexplicate, aceste suferințe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ajung să se reînnoiască. Nu avem decât să ne reamintim cazul Indiei, unde tensiunea și deznădejdea provocate de devalorizarea religioasă a sacrificiului brahmanic au făcut să apară o serie de creații strălucitoare fUpanișadele, articularea tehnicilor Yoga, mesajul lui Gautama Buddha, devoțiunea mistică etc.), fiecare constituind, de fapt, o rezolvare distinctă și îndrăzneață a aceleiași crize (a se vedea capitolele IX, XVII, XVIII, XIX). Timp de ani de zile am avut în vedere o lucrare scurtă și concisă, care ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mea și nimeni altul nu te cunoaște în afară de fiul tău (i. E. Akhenaton), pe care 1-ai inițiat în planurile și în puterea ta!" Aceasta și explică dispariția aproape instantanee a "atonismului" după moartea lui Akhenaton. La urma urmei, era o devoțiune limitată la familia regală și la curteni. Să adăugăm că Aton era cunoscut și adorat cu mult timp înainte de reforma de la Amarna 57. În Cartea despre ceea ce este în lumea de dincolo, Ra este numit "Stăpânul Discului (Aton)". În alte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
preoții prin excelență; pe de altă parte, structurile și comportamentele diferite ale primilor doi regi ai Romei: Romulus, care întemeiază cele două culte ale lui Jupiter cel temut, și Numa, care întemeiază un sanctuar pentru Fides Publica și profesează o devoțiune cu totul particulară față de această zeiță care garantează buna credință și înregistrează jurămintele. Opoziția Romulus-Numa conține în principiul său opoziția Luperci-flamini si, pe de altă parte, ea corespunde în toate privințele polarității Varuna-Mitra. Analizând cele două aspecte ale suveranității divine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai multe tipuri de extatici, în plus, căutarea libertății absolute a prilejuit o întreagă serie de metode și de philosouphema, care, în cele din urmă, au avut ca rezultat perspective noi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest sistem întemeiat pe superioritatea "înțelegerii" nu va reuși, nici el, să-și mențină supremația, cel puțin pentru unele părți ale societății. Yoginii, de pildă, vor acorda o importanță decisivă ascezei și experimentării stărilor "mistice", unii "extatici" sau partizani ai devoțiunii de tip teist (bhakti) vor respinge, total sau în parte, atât ritualismul brahmanic, și speculația metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări și corespondențe dintre diverse planuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cei care abandonaseră lumea nu vor înceta să se accentueze în secolele de mai târziu. Pe scurt, se poate spune că metodele extatice relevă și prelungesc experiența exaltantă a absorbției somei sau a altor substanțe îmbătătoare, anticipând unele forme de devoțiune mistică, în vreme ce austeritățile și disciplinele ascetice pregătesc elaborarea tehnicilor Yoga. Trebuie adăugat că începând din epoca Upanișadelor se răspândește obiceiul de a abandona viața socială și de a se retrage "în pădure", pentru a se putea consacra integral meditației. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
producea o scrie neîntreruptă de reîncarnări (samsăra). Din fericire, eliberarea (moksa) din acest cerc infernal era posibilă mai ales grație gnosei (jnana, vidya). După cum vom vedea, alte grupuri sau școli proclamau, în plus, virtuțile eliberatoare ale tehnicilor yoga sau ale devoțiunii mistice. Gândirea indiană a început de timpuriu să omologheze diferite "căi" (marga) de eliberare. Efortul a dus, peste câteva secole, la celebra sinteză din Bhagavad-Gltă (secolul al IV-lea Î. Hr.). Dar merită semnalat de pe acum că descoperirea suitei fatale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
evidențiat de H. von Glasenapp, La philosophie indienne, p. 131. 43 Toate aceste interpretări vor deveni populare mai târziu. India înainte de Gautama Buddha lit. "nonmanifestat")44. Svetăsvatăra este și mai semnificativă, deoarece ea asociază speculațiile împrejurul Ființei absolute (Brahman) cu devoțiunea față de un zeu personal, Rudra-Siva. "Triplul Brahman" (1,12), Zeu imanent în întreaga Natură și în toate formele vieții (II, 16-17), este identificat cu Rudra, creator și distrugător al lumilor (III, 2). Cât privește Natura (prakrti), ea este măyă Stăpânului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și dinamismele Naturii (prakrti) constituie obiectivul filosofici Sârnkhya. 44 Tot astfel în Mundaka II, I, 2, purusa e mai presus de aksara, "imuabilul", adică prakrti; cf. H. von Glasenapp, op. Cit., p. 123. 45 Trăsătura distinctivă a Svetăsvatăra Up. Este totuși devoțiunea pentru Siva; cf. M. Eliade, Le Yoga, pp. 127-128. Capitolul X ZEUS și RELIGIA GREACĂ 83. Teogonie și lupte între generații divine însuși numele lui Zeus îi proclamă natura sa: el este. Prin excelență, un zeu celest indo-european (cf. § 62
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]