558 matches
-
a fi, plinătatea ființei. Însă ce se întîmplă atunci cu problema timpului? Condiția individualului prins în modelul ontologic reprezintă deja o ex-temporalizare. Am ieșit din condiția lui Cronos, de vreme ce am un model ontologic care îl înfrînge pe cel al timpului devorator. Și, într-adevăr, toate formele de afirmare umană sânt revolta lui Zeus împotriva lui Cronos. În fiecare dintre noi se află un Zeus care vrea să-l înlănțuie pe Cronos. "În fiecare om un Zeus își face încercarea." Frumusețea mitului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să fac cinema În loc să mă fac profesor, „o meserie care ți-ar lăsa timp liber“, spusese mama, de parcă aveam nevoie de timp liber cînd eu doream, de fapt, să-mi consacru tot timpul - zi și noapte, pînă la moarte - nevoii devoratoare de a-mi semnala prezența pe planetă, de a-mi justifica această prezență, de a-i spori valoarea creînd opere de artă care ar aduce un omagiu celor ale glorioșilor mei predecesori fiind În același timp, personale, senine și Îndrăznețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
n-aș fi cu cinci secole mai tânăr și cu douăzeci de ani mai bătrân ca voi m-aș lăsa răpit de atâta candoare și frumusețe (I, p. 43). Conștient de faptul că marile idei politice, splendide flori trufașe și devoratoare se cer stropite cu un sânge ca al lor fierbinte și pur, e cuprins de o tristețe sumbră, așa că le cere să plece și să nu-l mai tulbure : De ce răscoliți cenușa inimii mele ?... Părăsiți-mă... (I, p. 43-44). Tace
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
punând piciorul În bătrâna biserică abațială, inclusă În ansamblul arhitectonic mai târziu, așa cum se găsea altădată inclusă În parohia prioratului originar. Intri și rămâi orbit de această conspirație care pune alături universul superior al ogivelor cerești și lumea htoniană a devoratorilor de uleiuri minerale. Jos se Întinde un cortegiu de vehicule automobilistice, de bicicluri și trăsuri cu abur, de sus năvălesc avioanele primilor inventatori; În unele cazuri obiectele sunt Întregi, chiar dacă sunt scorojite, roase de timp, și toate la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă de ele și singură. Le ascultă vocile clare și Încrezătoare și se gîndi, Asta se Întîmplă oamenilor ca mine. SÎnt ca Duncan, la urma urmelor. Vrem să facem ceva și viața nu ne permite, ne pune piedici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
câteva cuvinte: hemoragie, comă. Mi-a cerut să ne grăbim. Am ridicat-o pe Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele sistem de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simbolizează sistemul comunist sovietic carceral. Sistem care l-a omorât pe Hristos în biserici, a omorât credința în Dumnezeu, ajungând să transforme bisericile în cluburi de noapte. În centrul compoziției, îi vedem portretul lui Lenin, din capul căruia ies gândaci devoratori de leșuri. De aici și acea scenă erotică care se întâmplă sub icoană. Așa erau timpurile: patul conjugal era așezat sub icoană. Vedem și o vioară fără strune, spartă, având în ea trandafiri uscați. Simbolizează intelectualul, omul cu idei. Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dîndu-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament și prin caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în aplicare, dar a jucat un rol important, bănuiesc, în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oricum, subînțeles acolo. Obiectele nu există decât în măsura în care ne îndreptăm noi spre ele organele de simț și le "înșfăcăm". Upanishadele denumesc graha această acțiune a simțurilor de apropriere a universului fizic prin apucare, o înșfăcare a obiectului în gheara subiectului devorator. Primul gest care definește, așadar, subiectul în raportul său cu lumea este unul agresiv, de impunere de sine prin supunerea a ceea ce îl înconjoară. Eu văd, eu pot, eu înțeleg, eu vreau, eu am iată tentaculele verbale care ne guvernează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceeași frică a bărbatului de acel altceva, străin sieși, femininul. Desigur, de când feminismul s-a înarmat cu chiar armele lui Freud pentru a demonstra că frica masculină de sex își are rădăcinile în asocierea subliminală a vaginului cu o gură devoratoare (vagina dentata), lucrul acesta nu mai poate să mire pe nimeni. Ceea ce uimește însă este felul în care japonezii au acționat vorbim aici, bineînțeles, tot despre impulsuri inconștiente pentru a-și exorciza această teamă și ce consecințe îndepărtate a avut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din Iași, armonizându-și astfel personalitatea cu studiile. A dobândit cu greu statutul social intelectual spre care năzuise cu atâta ardoare și care îi acaparase la un moment dat toate energiile interioare. Alexandru Poamă a avut, între altele, o pasiune devoratoare: radioul. Cu toate că și-a cristalizat o carieră didactică la Vaslui și a obținut pe acest tărâm rezultate excelente, la care se cuvine adăugată prestația publicistică (fertile colaborări la ziare și reviste), vocația presei audio (în postura de extern colaborator la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai mult... - Știu asta. Dar știu cum mă vedea el și vreau să păstrez numai în mine și... În fine, citește-mi mai departe. Atunci ar trebui să spun numai esența lucrurilor întâmplate, adică marea iubire, pasiunea de amândouă părțile, devoratoare și dătătoare de forțe, totodată. Nici asupra ei insistând, întrucât eu unul m-aș simți incapabil s-o povestesc, nu pentru că de atâtea ori s-au povestit în literaturile tuturor popoarelor istorii de iubire și n-ar mai fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și un comportament de asistat, năravul de a-ți închipui că dispozitivul cu pricina îți poate asigura izbânda prin simplul fapt că te-ai înscris în rândul membrilor săi. Or, generația e autofagă. Numai câțiva aleși scapă de lăcomia ei devoratoare. În ce mă privește, am ocolit mereu integrarea în generație, făcând o figură de "disident". Mărturisesc că nu mi-a fost tocmai ușor. Am căpătat însă un sentiment al libertății ce mi-a îngăduit să am o privire mai largă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știu, în relația noastră, cine a fost uneori Cain, alteori Abel... Ne-am cunoscut la Festivalul național-sucevean "Nicolae Labiș". Ne-au însumat câteva lucruri: ambii eram orfani de tată, semănam și fizic (blonzi, înalți și sfrijiți), eram insurgenți, discreți și devoratori de cărți, ne plăceau iubirile, prieteniile selective, eram generoși și naivi, aveam mame triste, frați pragmatici, nostalgii interbelic-europene... După momentul Suceava ne-am revăzut la Sighet, unde ne-a premiat Laurențiu Ulici. Tu, Adriane, ești martorul, împreună cu Radu Florescu, Liviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
robust, creștin, nu cred decât în Dumnezeu, respectiv în infinitul spiritului, al culturii, al cărții, dincolo de formele materiale diferite, trecătoare, conjuncturale. Apocalipsa există în cei lipsiți de credință, în cei posedați de egolatrie, de lipsa de caracter, de omniprezentul diavol devorator... Pe acest fond duios-tragic al amânării Apocalipsei, te rog să schițezi proiectele tale scriitoricești și de viață pur și simplu pentru următorii cincizeci de ani... Dragul meu Adrian, chiar astă noapte am avut un vis groaznic: am visat-o pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dumnezeu găsește soluții, evident suprafirești, ambelor aporii: 1. va transmite „amintirea morții” (mneme tou thanatou) prin intermediul unui vis al lui Isaac, rolul arhanghelului Mihail reducându-se la acela de interpret al visului; 2. va trimite în sprijinul arhanghelului un duh devorator, care va consuma alimentele în locul său. Cum scopul meu nu este să ofere o descriere și o interpretare amănunțită a Testamentului..., sar peste câteva scene (intervenția Sarei, de pildă), pentru a ajunge la segmentul apocaliptic, esențial demersului morfologico-hermeneutic. Visul trimis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
N. Oprea. Între timp am primit încă trei volume ale aceluiași autor, toate având ca obiect selectarea atentă a presei românești din toată Moldova pe o perioadă de peste o sută de ani. Nota dominantă a celor publicate este acea pasiune devoratoare a ziaristului de vocație de a migăli, de a scotoci - în sensul bun al cuvântului -, de a cerceta și mai ales de a ordona întreg materialul - dând în final un tot unitar asemeni unui constructor al unui edificiu care, îmbinând
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și răzbunare. Călător în Irlanda pe cale de a deveni dominion, după anii de luptă ce culminează cu Easter rising, Corto este spectatorul ce contemplă sfâșierea unei națiuni și prăbușirea unor familii. Aprigul sânge celt trăiește în femeile care au energia devoratoare și ucigașă a zeităților păgâne, în vreme ce bărbații spală în sânge trădarea de frate. Sumbră și înconjurată de o aură a exaltării romantice, Irlanda lui Pratt este întruchiparea unui pământ din care speranța a dispărut, poate pentru totdeauna. Graalul Metamorfozele alchimice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clipele de glorie în care își juca rolul de star hollywoodian. Dacă nu ar fi scris, ar fi fost un actor remarcabil. Măsurându-l în ceasurile pe care le petrecuseră împreună, în jurul unor sticle de whisky, Corto resimțea prezența voinței devoratoare și sinucigașă despre care nu știa niciodată unde îl va duce cu adevărat. Știi, când te văd alături de mine, luptând și scriind despre un război care nici măcar nu este al nostru, îmi vine în minte întâlnirea mea cu Jack London
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
chiar clipa narcotică de dinaintea iminentei, catastrofalei căderi. Relația transsubiectivă are reper elita, prin definiție creatoare și sporitoare, nobil generoasă. Odată cu darul, elita îți dă capacitatea de degustare, sațul intim, măsura; și omul este măsura, iar nu nemăsura tuturor lucrurilor, nu devoratorul universal. Democrația fără elită, democrație a obiectelor de consum, ne face cu-nfioraresă decodificăm anume apucături antropofage, de autodevorare la nivelul (a se citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine sub-subiect, nu mai este cel pe care te poți baza. De câte ori poate omul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Câte idei, atâtea procese, atâtea partide de șah. Făceam exact același lucru ca atunci când jucam pe rând, tot eu, cu piesele albe și cu piesele negre. 3. Această nebunie a mea era chiar mai tiranică decât aceea a șahului, mai devoratoare. Cu timpul nu m-am mai putut limita la idei. Am trecut la întîmplări reale. Căutam peste tot pretexte pentru aceste "partide". Când le găseam, mă documentam, întrebam pe unul, pe altul, mă duceam și citeam prin biblioteci, căutam în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sub cerul liber. Nu s-au deschis sticle de șampanie, dar zâmbetele fericite ale administratorilor și directorilor medicali erau o alinare pentru suflete, și, În ceea ce Îi privește pe medici, nu avem de spus decât că Își recuperaseră istorica privire devoratoare cu care urmăreau personalul feminin al serviciilor de infirmerie. Prin urmare, În toate sensurile cuvântului, normalitatea. În ce privește firmele de asigurare, aflate pe locul trei pe listă, nu e mult de informat până În acest moment, pentru că Încă n-au ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tot acest climat de disperare și derută profundă evocă insistent circumstanțele unei crize sufletești mai vechi, cea din 1897, consemnată în paginile Jurnalului intim. Încearcă să scrie un roman, dar rezultă, cum insistent repetă Unamuno, o „carte oglindă“, o oglindă devoratoare și mărturisitoare, plimbată de-a lungul unui șir de ani în care starea de expectativă aproape sterilizantă a exilatului înfometat de știrile din țară era nota caracteristică a existenței marelui basc. Figurile tutelare îi sunt în acest sens Dante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]