4,111 matches
-
mama ei, care muncise o săptămână întreagă la cusut. Cu greu putu să-i explice mamei, printre lacrimi și suspine, ce se petrecu în acele câteva clipe în drum, nu departe de poarta lor. Maică-sa o ajută să se dezbrace și Ioana văzu cum plângea și ea. În acel moment, simți că durerea era nu numai a ei, ci și a mamei, așa cum presimțise. Lacrimile mamei o dureau atât de mult! Plângeau amândouă, ea și maică-sa, fără să zică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de duș. Silvia îmi face semn, nu te sfii, intră și fă un duș. Intru și în cabină găsesc tot ce găsești într-o locuință înstărită, doar că prosoapele și săpunul, sunt de unică folosință, ca într-un hotel. Mă dezbrac și intru în cabina de duș, mă răsfăț, până aud bubuituri în ușă, sper că nu ai adormit acolo, tună Silvia, imediat începe slujba, eu sunt în corul bisericii, vino odată, doamne ce greu e să trăiești lângă o femeie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai curate din vioară, uneori acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură, acestea răsunau cristaline și triste, s-a întors obosită de acolo, profesoara a trimis-o din nou la casa de copii, "să vezi lumea cu ochii tăi, poate scapi de tristețe", nu a scăpat, a văzut casa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Putea fi o bună specialistă fără să fie membră de partid. S-a uitat atât de uimită la cei din comisie, încât profesorul, conducătorul științific al lucrării ei de licență, a tras-o brusc din sală, de parcă s-ar fi dezbrăcat în pielea goală în fața comisiei, acolo în curte s-a uitat la ea cu un fel de admirație amestecată cu milă. "De ce nu te-ai făcut membră de partid până acum?" a întrebat-o evident enervat. "Vreau să devin o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
după „antrenamentele” din prizonierat, i-a înfruntat cu mult curaj pe anchetatori și nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră și de suferințe, căci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cât se poate de Înfricoșător, care Începuse să o protejeze necondiționat pe Otilia (cred că fata habar nu avea) și căruia i se păruse Într-o zi că Întârziasem prea mult uitându-mă “după blondă”, ba chiar, spunea el, ”o dezbrăcasem din priviri”. Deși mă durea Îngrozitor Între picioare (am și sângerat!), adevărata hemoragie se producea În adâncul sufletului meu. Încercam să fiu discret cu manifestarea sentimentelor, cel mai nepăsător individ În prezența ei, dar când credeam că nu mă vedea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-ar fi aflat În compania unei femei frumoase și... apetisante. Nu insist asupra mobilierului. Țin doar să vă spun că patul era din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace rând pe rând hainele de soț ideal, să îmbrace altele pentru un anotimp ce se anunța a fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
te invit la mine, în cameră. De ce? O să-ți arăt. S-a dus. De cum au intrat, Miruna a încuiat ușa, a tras perdelele la ferestre și a început a-l descheia la pantaloni. S-a pomenit și el, c-o dezbracă. Rămași în pielea goală, se luară in brațe, se sărutară. Se întinseră în pat. Avu loc un contact sexual pe cinste. ți-a plăcut, ai fost mulțumit? l-a întrebat, ea. El nu știa ce să răspundă. La mai bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin, se dezbrăca. și joaca, prin nisipul încă fierbinte, din timpul zilei, devenea tot mai pasionată și tot mai pasionantă. Când pe burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Nu mai suni. Intri direct. El se bucură. Azi, adăugă ea, te las ca să mă săruți, mult de tot, și, peste tot trupul. Da? Da. Peste tot, pe unde o să dorești tu. Bine? Bine. Te aștept. Se duse acasă. Se dezbrăcă în pielea goală. Alese un tifon. și-și tamponă, intens, trupul. Feri, doar, părțile vulnerabile. Lăsă ca zeama să se usuce. Apoi, operația de tamponaj, fu repetată. Se auzi ușa de la vestibul. Sări în pat, se ascunse sub cearșaf, șoptindu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu iuțeală, pentru ziua de mâine. Ea se duse după el, și-ncerca să-l domolească: hai, mă, nu fi rău; mai vino măcar pentru odată. Apoi, va fi tot ce și cum vrei tu. Bine. Plictisit și morocănos se dezbrăcă. și îi făcu pe plac, până pe după miezul nopții. Pe urmă, ea adormi buștean, iar el plecă la Guvern. Acolo, totul era pregătit, întocmai cum îi descrisese, frumoasa-i nevastă, că va fi. Ungerea lui, ca ministru secretar de stat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cea mai mică urmă de viață. Am vrut să O încălzesc cu căldura trupului meu, să-I comunic propria mea căldură în schimbul acestui frig al morții. Credeam că, în felul acesta, poate reușeam să-I dau sufletul meu. M-am dezbrăcat și m-am băgat în pat, lângă Ea. Eram lipiți unul de altul ca rădăcinile mandragorei, mascul și femelă. De altfel, corpul Său era asemenea celui al mandragorei-femelă, separată de masculul ei: ardea de aceeași pasiune ca mandragora. Gura-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru a salva onoarea familiei, căci fata nu era virgină - nu știam lucrul ăsta, de fapt, cum aș fi putut afla? Mi-au dat doar de înțeles. În noaptea nunții, după ce am rămas singuri, oricât am implorat-o să se dezbrace, n-a vrut. Nimic nu putea s-o înduioșeze. Spunea: „Sunt la ciclu.“ Fără să mă fi lăsat să mă apropii de ea, a suflat în lampă și s-a dus să se culce în celălalt capăt al camerei, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care mi se aducea fiertura de orz, hainele pe care le purtam, totul conspira să-mi întrețină aceste reverii morbide. Cu puțin timp în urmă, cursul reflecțiilor mele s-a schimbat. Era într-o seară, la baia publică. M-am dezbrăcat pe platformă. Băiatul îmi turna apă pe cap. Mi se părea că apa îmi spală gândurile negre. Vedeam pe perete umbra acoperită cu aburi; subțire și fragilă ca la zece ani, când eram copil. Mi-am amintit că și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fetițe care s-ar juca de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului: Pentru un moment, rămăsesem nemișcat. Spuse din nou: „Vino, desfă-ți fularul de la gât!“ Am pătruns încet în obscuritate. Mi-am scos haina și fularul; m-am dezbrăcat. Nu știu cum, dar intrasem în patul său fără să las din mână cuțitul cu mâner de os. Căldura așternutului ei mă reanima și, posedat de amintirea fetiței palide, plăpânde, cu ochii inocenți de turcmenă, cu care, altădată, mă jucam de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Marcello Moretti, reținem două considerații ale și-mai-marelui G. Strehler, care vor folosi, desigur, interpreților care-și adaugă un nou obraz, peste al lor : cică celebrul interpret al lui Arlecchino s-ar fi simțit, fără mască, „ de parcă ar fi fost complet dezbrăcat”; obrăzarul deci, era aici mai important decît costumul! Și a doua : Își mai aminteau spectatorii, la final, adevăratul chip al actorului? Se pare că doar o mică parte ; chipul real al lui Arlecchino rămînea ...cel al măștii...Neloială concurență, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de ceasul morții să obțină fondurile și apoi să facă noianul de forme, cu nesfârșitul număr de ștampile și semnături cerute, pentru achiziționarea celor necesare întru realizarea unui cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul. Nea Vasile, dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că-ți vine iubitul și ai rămas goală pe sub fusta aceea la modă. Nu fi o scroafă ordinară! Chiar așa am ajuns? Să mă dezbrac în mizeria asta? În porcăria asta? Măi Valy, până la urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână și le mirosi de câteva ori făcând Ah, ce mireasmă! Când mă gândesc ce forme
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plin. Baltagul a alunecat pe os, desprinzându-i doar pielea pe o porțiune... Doamne! Cât noroc o avut! Putea să-i despice capul dacă nu avea căciula! Ține felinarul, Alecule! Când s-a văzut fără felinar, a început să se dezbrace repede și nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au dus în cămăruță. L-au așezat cu mare grijă pe pat. Mitruță, vezi ca animalele să fie adăpostite, hrănite și adăpate după carte! Tu, Costache, cheam-o pe Măriuța să mă ajute! Între timp, Cotman s-a apucat să-l dezbrace. Albă la față ca un perete văruit, a intrat Măriuța, turuind fără oprire: Ce-o pățit? Mai trăiește? N-o înghețat? Bietul de el. Îi alb la față de parcă n-ar avea nici un fir de sânge în el... Spunând acestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tine, ca o umbră, Îndepărtarea chiar Îl apropie, căci pe măsură ce-l lași În urmă te cuprinde disperarea, iar turnul rămâne totuși singurul element fix de care să-ți atârni speranța, așa cum faci cu o haină pe care, după ce-o dezbraci, trebuie s-o pui undeva. Așa că, până la urmă, absolut toți se Îndreaptă către turn, măcar pentru a afla răspunsul la Întrebarea care, odată depășit șocul deșteptării, Începe să-i chinuie ca foamea: „Ce s-a-ntâmplat cu mine?“ Ei, ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
obrazul sunt prinse În efortul de-a reporni mașina, proiectate pe ecranul luminos al parbrizului, ca atunci când, la cinematograf, o persoană de pe rândul din față se ridică În picioare, devenind astfel mai vizibilă și mai vulnerabilă decât dacă ar sta dezbrăcată În bătaia reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor care anunța repornirea motorului, ea și-a Înălțat din nou privirea spre oglinda retrovizoare. I-am zâmbit. A făcut un gest de scuze cu brațul drept, apoi a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bulgar care se lega de marea majoritate a colegilor nebulgari. Aveam un coleg turc, Mustafa, care i-a spus bulgarului că se va lupta cu el în varianta turcească. Zis și făcut. Și-au legat mijlocul cu niște brâie și dezbrăcați până la bust au început lupta. Puternici amândoi. În final, Mustafa a învins și a fost declarat campion. Eh, copii! De această zonă mă leagă și amintiri frumoase. În sfârșit, după 12 ani de pătimire, tata a fost avansat la gradul
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]