665 matches
-
gol". (Marii dezbrăcători de suflete: Socrate, Marc Aureliu, Augustin, Kierkegaard, Dostoievski, Cioran.) " Ce-ar fi să-i dezbrăcăm mai întîi sufletul?", îi întreabă Socrate pe prietenii lui când aceștia, lăudîndu-i lui Socrate frumusețea lui Charmides, îi propun tânărului să-și dezgolească o clipă trupul? Socrate știe de fapt că dacă vor începe de aici, de la sufletul lui Charmides, nu vor mai ajunge niciodată la trupul lui. Pentru că sufletul este infinit ― "întins în toate direcțiile", spunea Heraclit ―, operația dezvăluirii lui este la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conduce direct la nemurire. Charmides acceptă provocarea. El începe să se dezbrace răspunzând, mai precis intrând în jocul de întrebări și răspunsuri al lui Socrate. Cu fiecare întrebare și cu fiecare răspuns o porțiune infinitezimală a sufletului lui Charmides se dezgolește și pe măsură ce dialogul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului. De aceea dialogul de tip socratic este sacru, pentru că are loc în vederea defrișării unui teren pe care îndeobște numai zeii și sufletele nemuritoare se pot mișca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oară În plîns amintindu-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era despicată În două, umflată, hidropică, plină de sînge. Trebuia să urce cît mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întoarse repede, purtând cu el o cutie metalică albastră. Dumnezeule, are cutie de scule. Trebuia să se sprijine în mâini pentru a se abține să nu îl atingă, să nu îi rupă ultimii nasturi ai cămășii lui pentru a-i dezgoli pieptul, care avea exact gradul potrivit de păroșenie, să nu își plimbe mâinile peste spatele lui fin... —Te superi dacă deschid ușa din spate? spuse el, întrerupând filmul care i se derula ei în minte. Păi, nu, te rog. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Întîi să lovesc ușor marginea paharului cu extremitatea sticlei ca să-mi fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
S-o fac pe Tina să priceapă că obiectele de lenjerie mă fascinau. Pentru ea, un sutien avea rolul de Împiedica pieptul să se legene atunci cînd fugi. Ea nici măcar nu bănuia că un sutien ar putea servi la a dezgoli sînii cînd o femeie și-l scoate În prezența unui bărbat... Înțelegi? — Faci aluzie la sînii animatoarelor dumitale? — Prima dată cînd am vrut s-o sărut pe Tina pe gură, ea s-a dat Înapoi. Știi cum i-am declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu cumva o fi la Pavlovsk, căci e vreme frumoasă, la casa de vară a Dariei Alexeevna. Zice: sunt absolut liberă; chiar ieri tare i s-a mai lăudat lui Nikolai Ardalionovici cu libertatea ei. Semn rău! Și Lebedev râse, dezgolindu-și toți dinții. — Kolea o vizitează des? — E ușuratic și de neînțeles și nu-i secretos. — Ai fost de mult acolo? — În fiecare zi, în fiecare zi. — Deci, și ieri? — N-nu; acum patru zile. — Păcat că ai cam băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încet și cu precauție spre ea; se pare că voia să se repeadă brusc la cățea și s-o muște. Dar, cu toată spaima ei, Norma o privea cu ură grozavă, deși îi tremurau toate patru labele. Deodată și-a dezgolit încet colții ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puțin perspicace, care îți insuflă cea mai deplină încredere datorită inocenței sale. V-am mai spus, mult stimate prinț, că nu am pentru el doar o slăbiciune, ci chiar îl iubesc. Subit, se oprește în mijlocul străzii, își descheie redingota, își dezgolește pieptul: „Percheziționează-mă, zice, pe Keller l-ai percheziționat, pe mine de ce nu mă percheziționezi? Așa o cere, zice, dreptatea!“ Îi tremurau mâinile și picioarele, chiar se făcuse alb de tot la față, era cumplit de tot. Am râs. „Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate cuvintele își pierd semnificația și bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destramă în sonorități vide, în vibrații iritante și în sunete exasperante. Toate conceptele se diluează, toate expresiile tari se atenuează, tot ceea ce vorbești sau asculți se dezgolește într-o nuditate stearpă și respingătoare. În tine, nimic nu mai ia o formă sau o consistență expresivă, ci tot ce pleacă în afară și tot ce vine din afară rămâne ca un murmur îndepărtat, monoton și egal, neputând în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru el. El, care de obicei era așa de gelos pentru sentimentele lui, punea În scenă acum toată gâlceava asta amoroasă În fața unui martor, mai mult, În fața unui rival. Dar din replica aceea de la urmă mi-am dat seama că, dezgolindu-se În fața celuilalt - În momentul În care adversarul veritabil era un altul, unul nou -, el Își reafirma, În singurul fel În care putea s-o mai facă, posesiunea asupra Lorenzei. În acest timp Lorenza Îi răspundea, după ce ceruse un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai. Sau Începi să te gîndești la persoana care n-o să mai aibă parte de nimic, ca tu să-ți primești rația. Ea Însăși se cufundă În tristețe, gîndindu-se la astea. Începu să spargă bășicile de vopsea de pe platforma metalică, dezgolind firișoarele de rugină de desubt. — Poate că, la urma urmelor, profeții din ziare au dreptate, continuă ea liniștită: că primești răsplata după cum meriți. Poate că toți ne-am pierdut dreptul la fericire comițînd lucruri reprobabile sau permițînd lucrurilor rele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi rămase blîndă. Prosopul era stacojiu, Îmbibat cu sînge. Își puse mîna pe frunte și-i zise bărbatului Încet: Pielea e cam rece. — N-am putut să-l fac să se oprească, bîigui Viv. Bărbatul stătea ghemuit În fața ei. Îi dezgoli brațul și prinse o bandă În jurul lui; apoi pompă Într-un balonul de cauciuc și se Încruntă În fața cadranului. Îi atinse coapsa și se uită, așa cum făcuse și băiatul, la prosopul de sub fundul ei. Trecuse de starea de jenă. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de generozitate față de timpul care se scurge, față de anii care cresc unul peste altul, formând un turn înalt; Noga este tot timpul dezamăgită, de ce se prăbușește, de ce orice turn se prăbușește în cele din urmă? Pe pânza din fața mea se dezgolea căldura aceea dureroasă clipind înspre mine, cu ochii ei portocalii, mușcându-mă de sfârcuri, iar el mângâia pânza, cu buzele strânse, recompunându-le cu pensula lui, două puncte de culoare, accentuându-mi cu încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mama drogurilor, înțelegi? Rotocoalele goale ale burții ei încep să tremure pe sub halat de atâta râs, apoi îmi face cu mâna în timp ce plec, aștept liftul și o privesc surprinsă cu coada ochiului, aproape cu invidie, cum își pune un picior dezgolit peste altul, scoțând fum în fața copilului pe care îl va părăsi mâine, poate că ea este aceea care are dreptate, poate că mâine la ora asta se va întinde pe salteaua ei puturoasă și va fi regina lumii. Capitolul doisprezecetc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toiul nopții, dar eu încă nu aud nimic, numai conversațiile șacalilor, noaptea, mai trezeau din când în când în mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ta, iar el tace rușinat, gura lui se deschide încetișor, mâinile slăbesc strânsoarea prosopului, iar eu observ încordată cum nodul se lărgește, îl și văd căzând pe podea, dar imediat îmi mut privirile de la el către ea, o privesc, suntem dezgoliți în fața ei. Am auzit furia în vocea ta, Naama, reproșul ei plutește în spatele meu, te-ai înfuriat pentru că te-a deranjat astăzi la serviciu, te înfurii din pricina tuturor acelor săptămâni în care el nu a făcut nimic, trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena de pe canapea asemenea unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat, dezgolind un sân singuratic și ferm, cu privirea ațintită asupra guriței copilului și fruntea umezită de sudoare. Sigur îți este sete, spun eu și îi întind o cană cu apă rece, ea bea cu înghițituri mari, iar mie îmi este milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
picioarele i se vor mai vedea... Va sufla vîntul și-i va lua iarba de pe față... și chipul ei se va schimba brusc În cel al femeii de după perdeaua lămîiatică... Va veni o rafală și mai puternică și o va dezgoli de tot... și În locul trupului gol pe care mă aștept să-l văd, va apărea o cavitate neagră. Silueta Învăluită În palton alb se va transforma chiar sub ochii mei, bombîndu-se exagerat la lumina străzii și apoi se va topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Tashiro. Dorești bere sau o băutură tare? — Orice... În funcție de timpul pe care-l aveți la dispoziție. — Nu-ți face probleme. RÎse ironic, pe nas, și se cațără pe scaun. Partea din față a rochiei se deschise și piciorul i se dezgoli pînă la coapsă. Un picior frumos, greu de imaginat judecînd după chip și după fotografiile care prezentau realitatea deformat ; frumos conturat și bine făcut, ca de atletă... dacă n-ar fi fost atît de alb. Se putea afirma că Înclinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scaune, un gard, o căsuță pentru porumbei. Lipsea cu desăvârșire elementul uman. Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe sămânța. Se săturase de abstracții, de vorbe goale, voința ei era mâncată de putreziciune, avea nevoie de un duș rece, de un îngheț, de o eră glacială ca să mai poată păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
covoare, folosită de o persoană cunoscută mie la aerisirea pernelor. Genial, genial. Dacă ar fi Înțeles veriga magică ce lega aceste obiecte care, aparent, n-aveau nici o legătură Între ele, am continuat netulburat, sunt sigur că lumea s-ar fi dezgolit În toată splendoarea sa strălucitoare! Și, În orice caz, am adăugat conspirativ, Îmi imaginez că există o legătură secretă Între ochii negri ai unei anumite persoane la care mă gândeam, bobinele unui proiector de film și perla ascunsă În portțigaretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
întrevăd în fluxul continuu de senzații, în furia dezordonată a imaginilor, în gâlgâirea impresiilor primare. Este o poezie grea, zguduitoare până la teroare, de o cumplită acuitate și de o brutalitate a verbului vecină cu cinismul, apăsător de concretă, senzuală, impudică, dezgolind ceea ce fusese mereu îndemnată să acopere și trecând nonșalantă pe lângă ceea ce făcuse obiectul anterioarelor descoperiri ale poeziei. Fruct al unei sensibilități baroce cristalizate în forme profound personale, La Baad, acest discurs liric ce are forța copleșitoare a premonițiilor dăruitului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și s-ar părea că marja sa de eroare este de o microsecundă la un million de ani). — Cinci, spunea Domnișoara ri la a cincea mea pauză contemplativă avînd ca obiect de analiză umerii ei frumoși pe care și-i dezgolea alternativ, în zilele cu soț era gol umărul stîng, iar în zilele fără soț era gol umărul eu drept. — Zece, spunea Domnișoara ri la a zecea mea agresiune vizuală, iar eu mă uitam imediat la ceas ca să văd cîte minute
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două fotografii de-ale lui Cocoș, din față și din profil. Una în haină militară. Niște femei. Bărbați cu pălării de fetru și cizme lungi cu puști de vînătoare pe umăr și Cocoș într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]