782 matches
-
nu-l pricepu, era emoționat să nu fie găsit; îl speriau acele momente din copilărie! Începea să țipe de frică, avea sentimental că jocul mereu putea să se transforme orișicând într-unul mortal. Capul începu să-i zvâcnească de temerile dezgropate după atât de mulți ani... Își simți palmele umede, iar gândul lui o striga pe Odette. Unde era oare Odette? În ce parte sobră a acestui labirint se ascundea? Îi era frică și ei? Victor își mușcă buza până-i
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese în tinerețe alt om decât cel care se vedea, avusese o viață agitată, aventuri de dragoste, scandaluri. - În sfârșit, încheie Otilia scurta notiță biografică, ai săvezi tu mai tîrziu! Într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
DANIEL BĂNULESCU rondului de flori, plasat taman între Muzeul Partidului Comunist Român și Muzeul de istorie naturală "Grigore Antipa". Se amuză o clipă, închipuindu-și care dintre ele ar fi cuprinse de-o mai intensă fervoare religioasă: cele care ar dezgropa, dintre picioarele Muzeului Antipa, un dinozaur, ori cele care ar aduce la lumină, din coasta Muzeului Partidului, un ilegalist. Înainte de a intra în imensa Piața Victoriei, circulația fu blocată, pentru a doua oară, pentru a face loc aceluiași incredibil și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii. - Elvețian-elvețian! Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dar nici nu tăgăduise. De altfel, nici nu i se ceruse cu insistență s-o facă, fiindcă acasă la el, în fundul grădinii Maicii, de pe strada Polonă, a grădinițelor altor câtorva surate vecine, precum și în alte o mie de locuri, fuseseră dezgropate mormane, Subcarpați de dovezi. În arestul Prefecturii, captivul se sfârșea și se topea pe picioare, și, deși în România nu fusese încă omologată greva foamei, fiorosul spintecător o inova și și-o desăvârșea pe propriul său intestin. În contra cui întreprindea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
In arșița zilei am început să-i sap groapa. Fruntea și pieptul îmi ardea cumplit și cu toate astea picătură de sudoare nu curgea de pe mine. Săpam turbat, ca și când aș fi avut să îngrop o comoară. Când fu destul de adâncă, dezgropai corpul fără cap din pietre și frunze și-l așezai încetinel și cu bagare de samă - ca și când ar fi mai simțit ceva - în locuința cea răcoare și eternă. Apoi mă dusei la izvor, unde i se aruncase capul. Soarele se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
depus corpul îmbălsămat al lui Lenin, în ciuda protestelor văduvei și a indignării a numeroși intelectuali bolșevici"556. Nu cred în acest calcul, care nu era singurul posibil. Probabil că erau cu toții sub presiunea unei forțe lăuntrice dacă au ajuns să dezgroape o ceremonie arhaică, dată uitării. Dacă au instaurat-o, a fost în primul rînd pentru a se impresiona ei înșiși. Voiau să-și dea curs liber sentimentelor de admirație, reprimate în timpul vieții lui, pentru omul cu care se identificaseră și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
era de ajuns pentru a le atrage imediat, pentru a devora prada cu înverșunată furie, fără să le mai poată fi luată. Erau insensibile la frig și la căldură și refuzau orice haine, chiar și pe gerurile aspre ale iernii, dezgropau mortăciuni și vânau orătăniile. Fetițelor le era frică de lumina zilei (aveau fotofobie) și preferau noaptea (nictalopie), ascunzându-se toată ziua la umbră și acționând noaptea, gemând și urlând... Micuța Amala a murit de nefrită în 1921, iar Kamala nu
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
poate fuseseră, de ce nu, arse. Bazându-se pe timpul scurs de-atunci, pe darul de a uita al oamenilor, pe dezordinea din arhive și pe lipsa de rigoare din chestiunile publice și particulare ale epocii, Tommaso rezumă punctele principale ale întâmplărilor, dezgropând amănunte, adevărate sau false, totul pentru a favoriza eliberarea lui. N-a schimbat evenimentele cunoscute tuturor, dimpotrivă le-a făcut și mai evidente, astfel încât cardinalul, citindu-i acel memoriu, ar fi crezut fără-ndoială și restul poveștii: "...Nimeni n-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în dulapul cu haine. Mi-era o frică de moarte. Multă vreme m-am gândit că or să creadă c-am murit și or să mă îngroape de vie. Cineva ne-a povestit despre o rudă pe care, când au dezgropat-o, după șapte ani, au găsit-o cu fața în jos. Ziceau că, de fapt, nu murise, doar o crezuseră moartă și ea se trezise în coșciug. Le-am zis, dacă mor, să fie siguri că am murit de-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe alții... Iar aurul - nu știi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe alții... Iar aurul - nu știi, șefu’ ? - nu moare niciodată. D-aia zic io că aurul nu-i al unuia sau al altuia. Noi suntem, din când în când, ai lui... — Pe mine chestia asta m-a costat cinci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
confirmă Erminia foarte pasionată de discuții oricîtde abstruse, deoarece orice convorbire însuflețită cu un bărbat, mai ales având aerul unei certe intime, îi producea o vizibilă mulțumire. - Știi tu ce e prozaic, stimabilo? Vezi castronul ăsta de supă? Dacă îl dezgrop peste două mii de ani și-l expun în muzeu, devine sublim prin forma lui, atunci extravagantă și inuzuală. Hergot lua parte cu o plăcere nespusă la aceste contențiuni, întorcînd capul când spre unul, când spre altul, aprobîndu-i pe amândoi, neîndrăznind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fusese luat la întîmplare, după un roman obscur dintr-o colecție populară, Le bandit vierge, iar piesa, combinată din imaginație de un grup de actoriscriitori. Teatrul avea de gând să monteze o a treia piesă, Viața eroică a banditului Tunsu, dezgropând o piesă din repertoriul vechilor trupe din epoca Millo-Pascaly. Dar atunci trupa se dizolvă brusc și aparent fără motiv, dat fiind succesul. Adăugăm, ca un amănunt, că la prima reprezentație apăruse, negrimat, în figurație, un actor de comedie foarte popular
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
concepe separația în nici un chip. Din momentul în care m-a ales drept stăpân, soarta lui a fost pecetluită. Nu mă va părăsi niciodată. Când uită ai casei să-i dea de mâncare, caută prin alte părți un os sau dezgroapă o rezervă, reproș nu-mi face niciodată. Dacă îl iau la drum, oricât de înfometat, părăsește mâncarea. De sunt supărat, așteaptă să-mi treacă. Așadar, fidelitatea lui pentru mine e un imperativ categoric, nu un sentiment interesat. Cât despre Gonzalv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inegală. Cioran joacă după un scenariu pe care, de la un cap la altul, îl scrie și îl regizează tânăra nemțoaică. 24 noiembrie Nu reușesc să mă desprind de povestea ciorani-ană. Al doilea lucru care m-a izbit în această relație dezgropată după 20 de ani este malentendu-ul pe care ea s-a construit de la bun început. Lapidar, el poate fi exprimat astfel: îndrăgostindu-se, Cioran vrea sex, în timp ce Friedgard vrea aforisme. Asta înseamnă că iubirea lui Cioran își caută, în chip
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă aștepta albumul lui despre Roma, făcut împreună cu Baconsky ― dumnezeiesc de frumos, cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă, cărarea nebătută a splendorii (numai de el deschisă), de forța lui de a spulbera clișeul. Așa cum făcea în toate, dezgropând frumusețea ascunsă, proaspătă și uitată: a muzicii, a caselor, a figurilor umane. Apoi, deschizând televizorul, o emisiune întreagă despre el, un film cu vernisaje, cu locurile unde picta, cu mai vechi interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le discutam, spune "În Madagascar?", face o pauză lungă, ne zâmbește hâtru și își degustă poanta bâțâind din cap: "În Madagascar? Păi uite cum e în Madagascar..." Simțim că ne sufocăm de curiozitate. "În Madagascar, la trei ani o dată, toată lumea dezgroapă câte un schelet, dansează cu el o zi și pe urmă îl îngroapă la loc. Poate că eu am murit și că dansați cu mine!" Toți cei de față încep să țipe și să vorbească în același timp, eu strig
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adevăr c-ar fi în stare de-a ne aduce la dezbinare în dialecte. Arhaismii poate că-i va încetățeni cu-ncetul poezia, dar numai ea, căci e un drept escluziv al ei de-a revifica colorile limbei prin vorbe dezgropate din mormântul trecutului. Astfel Gothe dă lui Faust, prin arhaismi în vorbe și-n forma versului, coloritul cel bizar al evului mediu, colorit pe care Schiller n-a înțeles a-l da lui Wallenstein al său. Toate astea le-am
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nici o vină, doar aceea a curiozității omenești, dar a fost îngropat la marginea satului, pe malul unei foste gârle ce dădea în Bârlad, unde se află acum Întreprinderea de Prefabricate-din beton. Aici a stat 7 ani, după care a fost dezgropat și dus în cimitir după regulile creștinești. Adevărul l-am aflat din gura oameniilor participanți la evenimente. Căci, după episodul cu intervenția militară, au urmat acele „nemaiauzite pedepse”, despre care raporta protoiereul din Tecuci și care au constat în bătaia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
călătorie ideal. O dorință comunicată merge la cimitir și își înșfacă de acolo un mort. EL: Tot ce e mort este pulverizat într-o poveste putrezită. Țări întregi se vomită și se sfârșesc. Ceea ce e mort este legea actuală. Se dezgroapă un mort și se trage pe el un costum de împrumut, și se știe așa, că trebuie să dai totul înapoi, și costumul și mortul. Nu există nici o distracție. Nu există nici o dorință comunicată într-o formă, în care să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și aburul mâncării calde ajung la sufletul celui decedat. Înainte de a se împlini un an de la înmormântare, se face praznicul cu bucate tradiționale. Până a nu se împlini 7 ani de la data decesului, se face dezgropania. Cu această ocazie se dezgroapă rămășițele decedatului, se spală oasele cu vin, se pun într-o bucată de pânză albă, se face slujbă la groapă și pomană acasă. După ce au stat o noapte dezvelite, oasele se îngroapă din nou. Când nu se dorește exhumarea, „se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ori Măritul Ștefan, odată nu cu mult timp înaintea bătăliei de la P odul Înalt (1475), întregul tezaur de informații prezentat ne capt ează interesul, de parcă am parcurge un roman de aventuri! Ion N. Oprea face un act de dreptate. El dezgroapă din subsolul tăcerii impuse de regimul totalitar adevărata față a intelectualității românești decapitată de forța brutală a unei 11 ideologii ce‐ și propusese să schimbe lumea prin violență. Râ nd pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1869, el n-a avut decât un gând - regenerarea României. El și-a servit țara cu o dezinteresare antică. El a introdus întâile elemente de civilizațiune în țara aceea, unde străinul fanariot ștersese orice urmă de origine latină. El a dezgropat limba română, el a introdus-o în învățământ, el a mlădiat o în literatură. El a fost cel dintâi pro fesor național, cel dintâi istoric, cel dintâi poet. El este adevăratul înființător al instrucției publice în Moldova. El a înființat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vorbe urâte ceea ce ar trebui să respecte și să imite”, autorul coboară în altă epocă a istoriei decât a lui. Povestirea reacției anticreștine a lui Iulian Apostatul (g363) era o completare necesară. Se relatează soarta „osemintelor” și a „capului Botezătorului” dezgropate și risipite din ordinul împăratului lepădat de credință. Întâmplarea a făcut ca în apropiere să se afle doi monahi. Cu voia lui Dumnezeu, ei au salvat rămășițele acestor sfinte moaște. În timp ele au ajuns prin bisericile de pe Muntele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]