456 matches
-
structurale de nucleu predicațional bimembru: • nucleu predicațional cu structură implicită • nucleu predicațional cu structură primară • nucleu predicațional cu structură complexă. Nucleul predicațional cu structură implicită caracterizează enunțurile în care relația predicat-subiect rămâne implicită în opoziția categorială de persoană, la nivelul dezinenței, fără a trece într-o realitate sintactică explicită sau în planul semantic global al enunțului. În nucleul cu structură implicită, se realizează lexical-sintactic numai predicatul. Subiectul, existent funcțional în planul semantic al relației de interdependență implicită în structura morfematică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau multiplu, constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează prin: • substantive proprii antroponomastice: „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică.” (I. Slavici) • substantive comune exprimând realități umane: „Această mișcare a omului o înfurie și mai rău pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct de subiect sau de complementul indirect. În enunțul „Vulpea a vrut-o o fetiță.”, prezența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în dezvoltarea și marcarea identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui pe de-a-ntregul.” (A.E. Baconsky, 110) • prepoziția-morfem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui pe de-a-ntregul.” (A.E. Baconsky, 110) • prepoziția-morfem la: „Moartea succede vieții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]