456 matches
-
nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct de subiect sau de complementul indirect. În enunțul „Vulpea a vrut-o o fetiță.”, prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în dezvoltarea și marcarea identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui pe de-a-ntregul.” (A.E. Baconsky, 110) • prepoziția-morfem
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui pe de-a-ntregul.” (A.E. Baconsky, 110) • prepoziția-morfem la: „Moartea succede vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
efemneră a unui segment de viață desprins dintr-o epocă demult apusă ... Unul dintre momentele de mare frumusețe și sensibilitate l-a reprezentat conceptul audio-video bazat pe un joc de cuvinte - Play Xus -, unde play = joc, căruia, dacă îi adăogăm dezinența xus, vom obține plexus - termen ce desemnează sistemul electronic, din generația 3D, cu ajutorul căruia, dintr-un punct sau o particulă se pot construi, prin extindere, forme sferice fascinante, ca o rețea translucidă, cu multiple puncte de susținere, aidoma pânzei de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
fiziologiei respirației, expirând din (de după) inspirație. Lucrările de acest tip frazează în expresivizare, legând semnificativ între două poziții narative, incipit → finalis, printr-o stare-vector de indubitabilă orientare către-finalis. Bunăoară, mai toate opusurile de factură tonală melodizează într-un aspect de dezinență, „stingându-se” elocvent (chiar dacă în fortissimo). Cadența ultimă, ca stare de ajungere (prin înlănțuire trept-acordică sau melodizare armonică) în funcția tonicii, este reductibilă (sintetizabilă) la/printr-o cheie unică de exprimare: subdominantă→dominantă→tonică, ceea ce, în regim modal (de formulare
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
de melocluster, adică a unor schimbări și succesive (figurate sintetic printr-un profil de diminuare a volumului sonor), ceea ce determină sentimentul temporalității, ca expresie a unui moment (interval) de timp, până ce sonoritatea scade sub orizontul percepției. Trecerea delimitată prin această dezinență (sonoritate→tăcere) se constituie într-o expresie de interval temporal, numit generic moment. În faza ultimă, deși sonoritatea continuă în rarefiere, nemaiavând energia care s-o mențină în arealul/vecinătatea percepției, se aude efectiv doar ca durată necontenită, inaprehendabilă formal
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]