1,445 matches
-
drept rezultat concentrații plasmatice mai mici decât cele rezultate în cazul modului de administrare indicat . După 30 de minute , dacă rămân părți din comprimatul Effentora , acestea pot fi înghițite utilizând un pahar cu apă . 32 Perioada de timp cât durează dezintegrarea completă a comprimatului ca urmare a administrării bucofaringiene pare să nu influențeze expunerea sistemică timpurie la fentanil . Pacienții nu trebuie să consume niciun fel de alimente sau băuturi atât timp cât există un comprimat în cavitatea bucală . În cazul iritării mucoasei cavității
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
avea drept rezultat concentrații plasmatice mai mici decât cele rezultate în cazul modului de administrare indicat . După 30 de minute , dacă rămân părți din comprimatul Effentora , acestea pot fi înghițite utilizând un pahar cu apă . Perioada de timp cât durează dezintegrarea completă a comprimatului ca urmare a administrării bucofaringiene pare să nu influențeze expunerea sistemică timpurie la fentanil . 46 Pacienții nu trebuie să consume niciun fel de alimente sau băuturi atât timp cât există un comprimat în cavitatea bucală . În cazul iritării mucoasei
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
drept rezultat concentrații plasmatice mai mici decât cele rezultate în cazul modului de administrare indicat . După 30 de minute , dacă rămân părți din comprimatul Effentora , acestea pot fi înghițite utilizând un pahar cu apă . 60 Perioada de timp cât durează dezintegrarea completă a comprimatului ca urmare a administrării bucofaringiene pare să nu influențeze expunerea sistemică timpurie la fentanil . Pacienții nu trebuie să consume niciun fel de alimente sau băuturi atât timp cât există un comprimat în cavitatea bucală . În cazul iritării mucoasei cavității
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
longobardă), legate de tradițiile longobarde și aderând la păgânism și arianism și care militau pentru o politică războinică. Ramura constituită din ducii din Austria longobardă propunea latinizarea obiceiurilor, a practicilor de la curte, a legislației și religiei, fapt care a accelerat dezintegrarea și pierderea identității germanice a longobarzilor. În orice caz, obținerea victoriei de către Cunincpert i-a permis acestuia să continue opera de pacificare a regatului, mereu cu un accent pro-catolic. El a convocat un sinod la Pavia în 698, în urma căruia
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de asemenea numeroși izomeri nucleari, dintre care cei mai stabili sunt Rh (0,141 MeV), cu un timp de înjumătățire de 207 zile și Rh (0,157 MeV) cu un timp de înjumătățire de 4,34 zile. Principalul mod de dezintegrare al izotopilor cu mase atomice mai mici decât ale izotopului stabil, Rh, este captura de electroni (formându-se ruteniu), iar pentru izotopii cu mase atomice mai mari decât ale izotopului stabil este radiația beta (formându-se paladiu). Rodiul se găsește
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
afirmat că "folosirea bătăliilor pentru a câștiga războiul până la sfârșit" este esența strategiei. Istoricul militar britanic Sir John Keegan a sugerat o definiție aproape ideală a bătăliei ca fiind "ceva care se petrece între două armate și care duce la dezintegrarea morală și mai apoi fizică a uneia sau alteia dintre ele". Cu toate acestea, originile și efectele bătăliilor pot fi rareori rezumate așa de limpede. Scopul" unei bătălii este de a ajunge la un rezultat favorabil, (rezultatul ideal este victoria
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
în atmosferă a meteoroizilor (bucăți de diverse dimensiuni de fier și rocă, rezultate în special în urma coliziunii dintre asteroizi). Există trei mari categorii de meteoriți: Unii meteoroizi (din a căror ardere incompletă provin meteoriții) s-au putut forma și în urma dezintegrării cometelor în fragmente. Fenomenul luminos provocat de căderea prin atmosferă a unui corp solid de dimensiuni mici se numește meteor (A nu se confunda cu meteorism!). Fragmentele de cometă pot avea o energie de ciocnire asemănătoare cu cea a fragmentelor
Meteorit () [Corola-website/Science/298254_a_299583]
-
Русь; ucraineană: Мала Русь), a fost numele dat unei părți a teritoriului Ucrainei zilelor noastre până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Denumiri derivate din numele regiunii precum „maloruși (ă)” (rusă: малоросский) erau aplicate populației, limbii și culturii locuitorilor regiunii. După dezintegrarea Imperiului Rus, odată cu unirea tuturor teritoriilor locuite de ucraineni într-o singură unitate administrativă, denumirea „Malaia Rossia” a ieșit din uz, fiind folosită doar într-un sens peiorativ, pentru denumirea acelor ucraineni care și-au pierdut conștiința națională. Termenul mai
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
Mici. Regele Cazimir al III-lea al Poloniei era numit „rege al Lehiei și Rusiei Mici”. Istoricul ucrainean Mihailo Grușevski susține că „Rusia Mică” a fost numele folosit pentru Cnezatul Galiției-Volînia, nume care a încetat să mai fie folosit după dezintegrarea statului. Clericii ortodocși din cadrul Rzeczpospolita Obojga Narodów (Uniunea celor Două Națiuni) foloseau termenul „Rusia Mică” pentru desemnarea teritoriilor locuite de majoritatea ortodoxă din ținuturile răsăritene ale statului. Termenul a fost extins la un moment dat la toate teritoriile rutene ale
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
insula cu ușurință uimitoare. Aceste evenimente l-au determinat pe Francisc al II-lea să garanteze constituția dar promulgarea ei a fost urmată de tulburări în Neapole și de demisia mai multor miniștri; Liborio Romano a devenit șef al guvernului. Dezintegrarea armatei și marinei a urmat rapid. Garibaldi, care a traversat strâmtoarea Messina, avansa spre nord și era primit pretutindeni de către oameni ca un "eliberator". După lungi ezitări și chiar un apel la Garibaldi și la sfatul lui Romano, Francisc al
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
gazele azot, oxigen, neon, kripton și xenon. Argonul care fierbe la 77,3K se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece, înlocuind oxigenul, provoacă asfixierea.
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
mari energii care duc la descompunerea nucleelor de fier în nuclee de heliu și neutroni liberi (prin fotodezintegrare). Pe măsură ce densitatea miezului crește, el devine propice din punct de vedere energetic pentru fuziunea dintre electroni și protoni (printr-un proces invers dezintegrării beta), care duce la crearea de neutroni și de particule elementare denumite neutrini. Întrucât neutrinii interacționează rareori cu materia normală, ei pot ieși din miez, transportând energie și accelerând și mai mult prăbușirea, care are loc pe o durată de
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
Fizica nucleară este disciplina din domeniul fizicii care se ocupă de structura și proprietățile nucleelor atomice. În cadrul fizicii nucleare există părți atât teoretice cât și practice care se ocupă cu studiul reacțiilor nucleare de dezintegrare radioactivă. Această disciplină se conturează din 1803 prin descoperirile științifice ale lui John Dalton (fizician și chimist englez). El a teoretizat faptul că toate elementele tabelului periodic a lui Dimitri Mendeleev au în structura lor atomi. În 1896, este descoperită
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
mai mare și mai greu. Un nucleu greu se scindează în mai multe fragmente - nuclee atomice - mai ușoare, având o masă comparabilă. Termenul de radioactivitate a fost inventat de Marie Curie în 1898. Radioactivitatea este un fenomen fizic rezultat din dezintegrarea unui nucleu atomic. Prin dezintegrare, se degajă energia sa sub diferite forme și se propagă, acestea numindu-se radiații. La ora actuală se cunosc radiații de tip: alfa - α, beta - β și gamma - γ. Expunerea la radiații puternice a oamenilor
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
Un nucleu greu se scindează în mai multe fragmente - nuclee atomice - mai ușoare, având o masă comparabilă. Termenul de radioactivitate a fost inventat de Marie Curie în 1898. Radioactivitatea este un fenomen fizic rezultat din dezintegrarea unui nucleu atomic. Prin dezintegrare, se degajă energia sa sub diferite forme și se propagă, acestea numindu-se radiații. La ora actuală se cunosc radiații de tip: alfa - α, beta - β și gamma - γ. Expunerea la radiații puternice a oamenilor, a animalelor sau a vegetației
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
la 8 octombrie 1937. A fost executat prin împușcare în 11 octombrie 1937. Grigore Borisov-Starîi a fost reabilitat în anul 1955. În anul 1964, numele său a fost dat fostei străzi a Viticulturii din sectorul Botanica al municipiului Chișinău. După dezintegrarea URSS, strada a fost redenumită Sarmizegetusa în onoarea capitalei militare, religioase și politice a vechii Dacii.
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
prezis existența tranzițiilor numite "oscilațiile neutrinilor"; a relevat importanța informației conținute în fluxul de "neutrini solari". Rezultatele unor experimente propuse de el au clarificat aspecte esențiale ale interacției slabe, cum este existența unui "neutrin miuonic", diferit de neutrinul produs în dezintegrarea beta. s-a născut la 22 august 1913, într-o familie înstărită de etnie evreiască: tatăl era un industriaș local, proprietar al unei fabrici de textile din Pisa, mama era fiica unui medic. Din cei opt copii (cinci băieți și
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
a îndreptat atenția către fizica neutrinilor, aducând contribuții fundamentale la ceea ce avea să devină fizica interacției slabe. Neutrinul a fost introdus de Pauli în 1930, ca particulă ipotetică de masă zero sau foarte mică, pentru a satisface conservarea energiei în dezintegrarea beta. În teoria formulată de Fermi în 1934, procesul elementar este neutron → proton + electron + neutrin, iar dezintegrarea beta a unui nucleu cu număr de masă A și număr atomic Z decurge în forma Secțiunea eficace calculată pe baza acestei teorii
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Neutrinul a fost introdus de Pauli în 1930, ca particulă ipotetică de masă zero sau foarte mică, pentru a satisface conservarea energiei în dezintegrarea beta. În teoria formulată de Fermi în 1934, procesul elementar este neutron → proton + electron + neutrin, iar dezintegrarea beta a unui nucleu cu număr de masă A și număr atomic Z decurge în forma Secțiunea eficace calculată pe baza acestei teorii pentru interacțiile neutrinilor cu nucleele este atât de mică, încât neutrinul a fost considerat o vreme „particulă
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
decurge în forma Secțiunea eficace calculată pe baza acestei teorii pentru interacțiile neutrinilor cu nucleele este atât de mică, încât neutrinul a fost considerat o vreme „particulă nedetectabilă”. În 1946, Pontecorvo a argumentat că neutrinii pot fi detectați prin observarea dezintegrării nucleelor rezultate din „procese beta inverse” de tipul dacă nucleul rezultat este radioactiv cu perioadă cunoscută, iar proprietățile chimice ale elementelor produse permit separarea și concentrarea lor dintr-un volum mare de reacție. El a propus utilizarea tetracloretilenei CCl în
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Contoare de acest tip au avut un rol determinant în detectarea neutrinilor solari în deceniile următoare, în experimentele Homestake, GALLEX și SAGE. Către sfârșitul deceniului 1940, se știa că miuonul are o viață medie de 2,2 μs dar mecanismul dezintegrării sale era necunoscut, cu excepția faptului că era emisă o particulă încărcată electric. În anii 1948-1949, B. Pontecorvo și E.P. Hincks au efectuat o serie de experimente cu caracter de pionierat, în care au stabilit că: (1) particula încărcată emisă în
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
sale era necunoscut, cu excepția faptului că era emisă o particulă încărcată electric. În anii 1948-1949, B. Pontecorvo și E.P. Hincks au efectuat o serie de experimente cu caracter de pionierat, în care au stabilit că: (1) particula încărcată emisă în dezintegrarea miuonului este un electron, (2) miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
cei patru fii ai săi, Boleslav le-a acordat ficăruia câte o provincie, în timp ce Palatinatul Senioral i s-a acordat celui mai mare frate dintre ei. Această decizie a fost menită pentru a preveni certurile dinastice și pentru a preveni dezintegrarea regatului. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi inadecvat, ducând la lupte constante și tulburari. Vladislav a reușit să reunească Regatul Poloniei. Vladislav s-a născut în 1260, fiind al treilea fiu a lui Cazimir I de Kujawski, Duce
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
personajului principal, Ilie Moromete”". Dovada incontestabilă a reușitei filmului o constituie calitatea dialogurilor. Este subliniată latura meditativă a personajului principal, prin intermediul tăcerilor sale îndelungate. Regizorul pune accentul și pe timpul care parcă nu mai are răbdare cu oamenii și duce la dezintegrarea familiei țărănești tradiționale prin ruperi de ritm bine articulate. În finalul comentariului său, Ioan Lazăr concluzionează: "„Puține filme de la noi oferă, însă, un asemenea spectacol captivant al ascultării și al rostirii cuvintelor. Când nu se mai face tapaj sonor, când
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
foarte înaltei energii de legătură pe care o are heliul-4 (per nucleon) în comparație cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu și bor). Această energie de legătură explică frecvență existenței sale ca produs atât în fuziunea nucleară, cât și în dezintegrarea radioactivă. Heliul în univers este în majoritate heliu-4 și s-a format în timpul originarului Big Bang. Cantități de heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele, unde heliul fusionează în
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]