1,298 matches
-
implicare a ego-ului, care este forma coruptă a intelectului vizionar. În ultimă instanță, eul dispare doar pentru a renaște în corpul subtil al operei de artă duse la bun sfârșit: "Astfel, prin necesitatea naturii sale, activitatea poetica este, în sine, dezinteresata. Eul creator deopotrivă se dezvăluie și se sacrifică, deoarece este dat (subl. în text, n.m.); este extras din sine în acel soi de extaz care este creația, moare intru sine pentru a trăi în opera" (1954, p. 107). Citatul anterior
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
carte își propune să preîntîmpine obiecțiile ulterioare și să confirme unele subiecte propuse deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apollinaris, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian, care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgîne
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Martirii sînt adevărații eroi ai acestei istorii creștine, străbătută de un marcat interes pentru asceză și pentru încercarea la care sînt supuși călugării prin pocăință. Această atitudine, de altfel, e mai potrivită cu „cultura” din epoca lui Grigorie decît speculația dezinteresată și teoretică. Aceleași caracteristici, accentuate de subiectul tratat, se regăsesc și în cele opt Cărți de miracole (Miraculorum libri), unde sînt povestite, cu o credulitate ce atinge limitele neverosimilului și naivității, minunile înfăptuite de diverși sfinți sau chiar de relicvele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmat Războiului Rece (de exemplu, cele ale Uniunii Sovietice legate de autoproclamatul rol de protector al oprimaților lumii), dar altele au devenit și mai exagerate, din cauza circumstanțelor particulare ale politicii internaționale contemporane (imaginea despre sine a Statelor Unite, ca națiune absolut dezinteresată sau indispensabilă sau tratarea Națiunilor Unite ca și cum ar fi ceva mai mult decât forumul de interacțiune a statelor sale membre - poate ideea unei „conștiințe morale a lumii”). Natura tragică a realismului este predispusă în mod natural spre a căuta dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
regăsi în moderație și pluralism, caracteristice unui sistem diplomatic care să permită negocierea și reconcilierea intereselor. Morgenthau ar fi dorit ca fiecare om de stat să recunoască faptul că, promovând interesele propriei sale țări, el urmărește în realitate nu dreptatea dezinteresată sau un ideal moral de neatins, ci o sporire practică, autointeresată a puterii (atât de necesară și de justificabilă cât ar putea să fie ținând cont de responsabilitățile încredințate de cetățeni), la fel cum alți politicieni încearcă să aplice politici
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
director și că aproape fiecare om se află mai mult sau mai puțin sub influența sa. Motivele ce țin de virtutea publică pot (pentru un timp sau în circumstanțe particulare) să-i facă pe oameni să respecte un comportament pur dezinteresat; dar ele nu sunt suficiente pentru a produce pe cont propriu conformarea durabilă la dictatele rafinate ale datoriei sociale. Puțini oameni sunt capabili să sacrifice încontinuu pentru binele comun toate considerentele legate de interesul sau avantajul particular. Este inutil să
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
membrului slab al comunității internaționale. Cu alte cuvinte, dacă o încercare de aplicare a dreptului internațional va fi făcută sau nu și dacă încercarea va avea sau nu succes nu depinde în primul rând de considerațiile juridice și de funcționarea dezinteresată a mecanismelor de aplicare a legii. Atât încercarea, cât și succesul depind de considerațiile politice și de distribuția reală a puterii într-un caz particular. Protejarea drepturilor unei națiuni slabe, amenințată de una puternică, este atunci determinată de balanța de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai natural, Henri Agel consideră regretabil că, la începuturile filmului sonor, creatorii au renunțat la limbajul specific descoperit în perioada filmului mut, preferând artificialul din teatru. "Cinematograful mut scrie Henri Agel reușise, după treizeci de ani de căutări și experiențe dezinteresate, să-și găsească un limbaj. Să dai cu piciorul la toate și să revii cu cinism în urmă, punând pe un Mounet-Sully și Sarah Bernhardt să ilustreze pe ecran, într-un stil pompos și declamator, capodoperele clasice, însemna sacrificarea deliberată
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cultural, moral și educativ. Idealul umanist, definitoriu pentru creația sa de mai târziu, este descris de autorul însuși aflat în postura criticului literar, prin sociabilitate - acea dispoziție sufletească superioară de a intra în relație cu semenii în mod direct și dezinteresat, depășind astfel cercul sufocant și generator de angoase al egocentrismului. În același timp, sociabilitatea nu implică renunțarea la personalitate, ci, dimpotrivă, potențarea calităților individuale ca treaptă premergătoare „prefacerii radicale” a ființei umane. În acest sens, elogiul cel mai important pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
de a-și câștiga mai curând eliberarea. Însă Ariel nu calibrează nici o clipă. Și se simte din toate 171 textele că declarațiile lui de obediență conțin, pe lângă recunoașterea implicită a unei stări inevitabile de lucruri, o parte mare de devotament dezinteresat, un brio, o promptitudine și o precizie în execuție care depășește marginile coerciției, până și o ieșire, uneori de-a dreptul nerăbdătoare, în întâmpinarea voilor celuilalt, un cu totul nedisimulat respect. Pentru că Ariel se simte încătușat, însă nu înjosit, știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în țară sau străinătate etc.) sau a altora (de regulă, personalități cunoscute, cu renume); de cele mai multe ori se începe prin a sublinia calitățile auditorului, creditându-l pe acesta cu însușirile dorite etc. Un auditoriu - fie el format și din elevi - dezinteresat, apatic, incapabil să vibreze la adevărurile lecției, sau chiar ostil, constituie condiții de compromitere totală a lecției. Nici cel mai bun profesor nu poate obține rezultate în astfel de condiții. Enunțarea subiectului lecției se face cu voce tare, clară și
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
lanțurile egoismu‑ lui, reușesc să‑și consacre tot zelul și strădania slujirii seme‑ nilor, cu iubirea, smerenia și dăruirea cu care i‑a slujit Hristos Domnul. 102 Suferința și creșterea spirituală IV.8. De veghe la căpătâiul celui suferind Iubirea dezinteresată și sinceră manifestată față de cel suferind este un imperativ existențial al Evangheliei lui Hristos. Dragostea este un „har al Domnului” : „Pentru că dragostea lui Dumnezeu s‑a vărsat În inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă” (Romani 5, 5). În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
l-a văzut pe primul observator al unui fapt). Al doilea motiv implică iluzia de exactitate și obiectivitatea atribuită informației (,,asta e adevărat și verificat''), ale cărei modalități de construcție sînt în mod spontan șterse. O serie de intermediari selectivi ,,dezinteresați'' joacă atunci rolul de ,,persoane-resurse'', pe care ,,se poate conta'' pentru a-ți face o idee despre o anumită chestiune. Zvonurile prezintă și caracteristica de a corespunde constructului cultural al grupului în care se dezvoltă. Sînt verosimile în măsura în care reactivează voința
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
inimei, și inima cere dezmierdare, simpatie, mister, dragoste". Or, în loc s-o înțeleagă și să-i ofere atenția cuvenită unei femei frumoase, soțul a preferat să se cufunde în tăcere și într-o bunătate oribilă prin caracterul ei general, total dezinteresat ("treceau săptămâni și luni fără să-mi vorbească. Nu era cu nimeni rău. Dimpotrivă; mai bun ca oricând"). Așadar, odată acceptată incompatibilitatea de fond dintre bărbatul-intelectual și femeia-femeie, vina nu mai poate fi atribuită decât... destinului, care a adus în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dacă, după Platon, arta corupe, căci în calitate de mimesis phantasmatos creează doar o imagine înșelătoare a aparenței senzoriale, o imitație a imitației, acest defect ontologic pare să reprezinte pentru catharsis-ul aristotelic, din contra, avantajul unei experiențe estetice, propria ei interesare dezinteresată" (ibidem). 57 Vezi și comentariile lui Antoine Compagnon referitoare la teoria mimesis-ului, cu trimitere la studiile lui Northrop Frye și Paul Ricœur (în Antoine Compagnon, Demonul teoriei. Literatură și bun simț, traducere de Gabriel Marian și Andrei-Paul Corescu, Editura Echinox
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decizie care provoca, în mod firesc am spune astăzi, și mai multă nemulțumire. Fără a fi foarte coerenți în acțiunea lor, susținătorii separării Moldovei de Muntenia trezeau un anumit interes și în afara granițelor țării, găsind chiar un suport important, deloc dezinteresat evident, în guvernul țarist. Dincolo de această realitate, explicarea mișcării ce izbucnea la Iași în ziua de 3 aprilie 1866 doar din perspectiva unei influențe externe credem că este o exagerare. În societatea românească din deceniul șapte al secolului al XIX
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
negatoare a datului și Eroarea, sau în general Subiectul opus Obiectului 220. Pentru elita intelectuală rămâne cu toate acestea o altă cale, diametral opusă celei întoarcerii la animalitate. Kojève întrezărește o prefigurare a acesteia în "snobismul în stare pură", complet dezinteresat, al civilizației japoneze, care a creat "discipline negatoare ale datului "natural" sau "animal" [precum ceremonia ceaiului] care le depășesc de departe, prin eficiență, pe cele care se nășteau din Acțiunea "istorică""221. Se deschide aici posibilitatea sublimării în forma de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
experienței estetice unice, majoritatea filozofilor sunt de aceeași părere. In Critica puterii de judecată, Kant subliniază "intenția fără scop" (intenția care nu este dirijată spre acțiune) a artei, superioritatea estetică a frumuseții "pure" fotă de cea "aderentă" sau aplicată, atitudinea dezinteresată a celui care trăiește arta (care nu trebuie să dorească să posede, sau să consume, sau să transforme în vreun alt fel în senzație sau în acțiune ceea ce este adresat percepției). 319 Teoreticienii noștri contemporani sunt cu toții de acord ea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să învețe a picta lumea așa cum o vede un copil de cinci ani. Disciplina estetică, susține Walter Pater, interzice obișnuința, ea însemnând tocirea percepției. Noutatea este un criteriu, dar nu trebuie să uităm că este vorba de noutatea de dragul perceperii dezinteresate a calității. *9 321 Cât de departe ne poate duce acest criteriu ? în modul în oare este aplicat de formaliștii ruși, el are un caracter vădit relativist. Nu există nici o normă estetică, spune Mukarovsky, fiindcă esența normei estetice este să
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sale. De multe ori, deficiența este depistată doar la contactul cu grădinița sau cu școala. Mai ales atunci când deficiența nu se manifestă explicit în diferitele situații de viață și când părinții sunt fie foarte încântați de copil sau, dimpotrivă, indiferenți, dezinteresați. "Timiditatea" sau chiar "originalitatea" pot fi invocate pentru slaba participare sau pentru lipsa performanței copilului la jocurile cu alți copii. Abia când eșecul școlar devine evident atunci părinții încep să se îngrijoreze. La început, vor suspecta învățătoarea de lipsă de
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
națiuni sau al omenirii în general. Valorile reprezintă în sistemele socioculturale operatori eficienți de autoconservare și/sau autodepășire, fiind lianți de coeziune și factori mobilizatori pentru actorii acțiunilor sociale. Într-adevăr, mult din ceea ce la o primă vedere pare „gratuit”, „dezinteresat”, „mișcare pură a spiritului uman” are acoperire în interese prozaice biosociale, doar că legăturile sunt indirecte și mascate. Există o bază genetică, de exemplu, pentru altruismul uman, omul fiind o specie socială, iar autosacrificiul este un fenomen frecvent printre animalele
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dintre persoane este echitabil (sau perceput ca atare), direct, imediat și total transparent (cel puțin pentru cei aflați în joc), avem de-a face clar cu o afacere, și nu cu acte prosociale. Desigur, granița dintre ajutorul interesat și ajutorul dezinteresat este foarte greu de stabilit, dar, atunci când beneficiile celui care ajută nu sunt directe și previzibile, când acțiunile sunt în favoarea celuilalt, comportamentele pot fi considerate prosociale. În cadrul lor, altruismul adevărat ar fi varianta maximală a dezinteresului, deoarece, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mecanisme psihocognitive, pe unele dintre ele evidențiindu-le înșiși autorii amintiți mai sus. 2) Norma reciprocității (Gouldner, 1960) cere ca, dacă ai fost ajutat, să ajuți și tu pe făcătorii tăi de bine. Deși aici accentul se mută de pe asistența dezinteresată - situându-ne în paradigma schimbului social -, avem de-a face totuși cu acte prosociale, întrucât schimbul nu este direct și imediat, nu se negociază și, în tot cazul, norma trimite la descentrarea de pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic ai putea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
inclusiv materiale.) Într-o formă aproape cinică, oferirea de bani și alte gesturi de ajutorare a unor persoane nu reprezintă altceva decât satisfacerea nevoii de superioritate de statut, de a marca dependența celorlalți față de tine. Chiar conduitele cotidiene ce par dezinteresate (banii dați cerșetorilor) au la bază motivații egoiste, cum ar fi aceea de a scăpa de disconfortul și teama pe care insistența solicitanților - uneori acompaniată de gesturi fizice - le induce. Cea mai consistentă (și specifică) explicație a altruismului în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și decizia de a acționa prosocial. Se subliniază că actele de acest fel sunt rezultanta tensiunii dintre factorii ce blochează acțiunea și cei ce trimit înspre ea și că, prin urmare, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi total dezinteresate. Aceste constatări nu trebuie să umbrească însă valoarea comportamentelor prosociale. Dincolo de motivele care le stau la bază, ele sunt, în contrast cu cele antisociale, benefice și umaniste. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Agresivitatea și comportamentul antisocialtc "Agresivitatea și comportamentul antisocial" 1. Natura agresivitățiitc
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]