2,162 matches
-
altuia, oricât de mult ar încerca. Melania o întâmpinase cu aceeași amabilitate pe care i-o cunoștea, însă cu toate acestea, discuția pe care Sonia se încăpățânase până atunci să și-o imagineze catarthică, eliberând-o de spaima care se dezlănțuise acaparându-i și sufocându-i întreaga ființă sub tentaculele ei nevăzute, trena. După câteva încercări superficiale și nereușite de a face piruete pe gheața atât de subțire a subiectului, fiecare în sinea sa trebuise să admită eșecul și să se
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în calde memorii./ În zgomote surde și-n liniștea grea,/ În vremuri uitate de timp și istorii,/ Te regăsesc ascunsă în inima mea...” ( Regăsiri ) Frământări și neliniști se dezlănțuie sub o ploaie rece de gânduri care înoadă iluzii. În ochii singurătății care clipesc de dor profund, doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se înserase și în camera de hotel se auzea doar vântul lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
Më mbyti heshtja jote) Înecat în liniștea ta mă mișc turmentat murmurând. Mă întreb: “Oare de ce lumea nu se prăbușește, ca eu să mă topesc sub ruinile mâniei tale?! Sau poate legile cosmice sunt de vină că norii negri se dezlănțuie, acoperă dragostea pe care o aveam cândva” Ah cândva...! Tu continui cu inima încăpățânată eu îmi rup degetele, n-am ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
flori.” Virginia Woolf Noaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice și întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui. După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
pe flori.” Virginia WoolfNoaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice și întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui.După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
cu ceva experiență în domeniu, pentru că o femeie măritată în brațele unui amant îți dăruiește toată pasiunea ce-o mistuie, își refulează toate frustrările din timpul căsniciei. Experimentează tot ce nu-și poate permite în brațele soțului. Este o fiară dezlănțuită în timpul actului sexual. La asta s-ar aștepta și din partea Gloriei. - “Fiica nu are experiența mamei, dar nu are nici ce risca, gândea Ștefan. Este viața ei și poate să facă tot ce-și dorește cu ea. Este ca un
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se sparge crunt și cade în oceane?”. Mărturisesc că este un tablou care îmi place foarte mult... îmi pătrunde în suflet, îl atinge.. - Da, se dezlănțuie acolo un uragan în care totul se întrepătrunde cu totul. Am vrut să fie multă forță, zbatere, un decor care să-i inducă cititorului impactul cu un moment de mare intensitate, ca un tumult care prevestește sfârșitul dar poartă în
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
uite că pot și singură. Haideți fetelor la dans! Uite-așa! și iar așa! Zi-i, băă! Maria și tinerele râdeau cu hohote. Se ridicară și-ncepură și ele să chiuie, apoi să se-nvârtească în neștire, ca Irina. Se dezlănțuiseră, eliberând energia sugrumată-n sufletul lor. Aveau atâta viață-n ele, atâta bogăție de dorințe neîmplinite, care trebuiau dăruite...Dar cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
SONETUL AMĂGIRILOR, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Citește mai mult Crezut-ai tu că timpul ne mai iartăIar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgireși nemiloasă vrea să ne despartă.Dezlănțuie în larg o amintire,Doar raze de azur să mai împartă,Cerșește îndurare de la soartă,Târziul nostru lacrimă-n iubire.Se-aprinde o lumină în tăcereCând tremură un vis neîntinat,Izvorul tău de patimi și durereîn palma unei nopți a
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
să menționez că multă lume adunată în sala de spectacole a Teatrului Național Academic „Olga Kobyleanska” a rămas încântată de programul artistic, însoțind evoluările artiștilor amatori cu aclamații de „Bravo!”. Dar am văzut și lacrimi de durere pentru „țopăiala” haotică dezlănțuită pe scenă, și ochi care nu știau unde să se ascundă de rușine. Organizatorii, probabil, au lăsat programul artistic la voia întâmplării, știind că publicul nostru, setos de puțină înviorare, înghite și aplaudă orice kitsch cu pretenții de evoluare scenică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
cum este și firesc, nu ține decât cu PĂMÂNTUL/ȚARINĂ STRĂMOȘEASCĂ. Nu are chef ca, prin găurile din scoarța adâncă a moșiei lor, găuri rezultate în urma fracturării (iresponsabilei răniri a Pământului-Mamă, cu pumnalul, vertical, drept în Inimă!) hidraulice, să se dezlănțuie apocalipsa. Deocamdată, țăranii nu-și mai pot bea apa din fântânile săpate de ei. Va veni și ziua când nu va mai putea hălădui sub soarele Lui Dumnezeu, țăranul cu pricina, precum îl vestesc alți țărani, cei de la Izvoarele-Galați, unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
iar privirea lor deschisă te invită la dialog. Culoarul secret al memoriei, ramificând surprinzător motivațiile unor gesturi sau stări, ne-a purtat printre vise și amintiri. Ele înseamnă dăruire, curaj și profesionalism. Ore de oboseală oprite în marginea unui efort dezlănțuit fără amânare. În camerele special amenajate ale casei lor, un adevărat muzeu românesc, lucrurile adunate cu răbdare stau întinse pe rafturi, pe pereți, în vitrine. Totul, de la colecția revistei LUMEA până la semnătura în original a lui Florin Piersic, este înfățișat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93092_a_94384]
-
scurt sanfermines. Chiar dacă punctele culminante ale sărbătorii sunt vestitele encierros - mânarea alertă a vitelor, activitate de cel mult opt minute cu care se începe și se încheie ziua - caracteristica principală a nebuniei generale rămâne sărbătoarea neîntreruptă, plăcerea de a petrece dezlănțuit pe străzi, timp de opt zile și nopți, fără întrerupere, cântând, dansând, bând și mâncând cot la cot cu oameni veseli, ca-ntr-o transă generalizată, o magică fiesta total. Singurul moment solemn al manifestării este dat de parada din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MĂRTURII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poate că uneori cuvintele se dezlănțuie haotic, se aruncă de pe stâncile inimii în valuri, fără a aprecia corect adâncimea, lățimea, dimensiunile întâmpinărilor, se revarsă peste mătasea privirii, poate că pășesc timid, șovăielnic sau se ascund unele după altele încolonate, dezlânate, speriate, poate că se îndreaptă statornic
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde spre stele, orbindu-le... Soare...ceasuri lungi... Trecem
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
suitoare. Apoi, se lăsă din nou pe fund, scârțâind din toate Încheieturile. În momentul acela, șuieratul șarpelui se repetă, urmat, Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Era stranie această confruntare nocturnă, se gândi, În timp ce se oprea o clipă, aplecându-se din pricina efortului. Îi lipsea pe adversari de plăcerea de a se insulta față În față, de a-și alege potrivnicul cel mai urât, de a-și dezlănțui ranchiuna personală sub pretextul rivalității politice. Avea senzația că omul acela ascuns fusese ucis În mod deliberat, pentru a ascunde ceva mai grav. — Cine a stârnit răscoala? Îl Întrebă pe Bargello, care gâfâia lângă el. Dar, Înainte ca acesta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă ne plac mai mult ambiguitatea, necunoscutul, misterul. Tot așa se Întâmplă și cu rostul nostru pe lume. Am vrea și să-l Înțelegem, am vrea și să ne rămână ascuns, fiindcă incertitudinea ne lasă deschisă posibilitatea de a glosa dezlănțuiți pe seama lui, de a ni-l Închipui Înalt și sublim, doldora de sensuri și promisiuni... - Nu certitudinea În sine e problema, ci natura ei. - Mister Adam, vă place să credeți că Într-o zi veți muri? Evident, nu, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuit să apară cei ce plecaseră să aducă apă de la îndepărtatul puț Sidi-Kaufa. Dar n-au apărut decât vulturii. De unde veneau sau ce simț ciudat le îngăduia să intuiască faptul că în acel colț pierdut din Sahara urma să se dezlănțuie o tragedie, era un mister pe care nici cei mai experimentați beduini nu reușiseră să-l dezlege, cert e că, într-o dimineață, începură să se rotească în cerc pe deasupra corturilor, cu aparenta convingere că înăuntrul lor se instalase femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și să zăpăcească animalele, animalele reușiră să zăpăcească și să-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu-și puteau închipui că acțiunea lor avea să dezlănțuie o asemenea goană nebună. Minutele ce urmară fură mai mult comice decât tragice. Insuportabila putoare a cadavrelor era dovada că moartea înstăpânise pe acel loc în mod indiscutabil, dar goana nebunească, de colo până colo, a animalelor ce se ciocneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că nu l-am văzut cum Îi țîțÎia fundul, Încolțit din toate părțile. A fost un spectacol de zile mari. Au ținut ședință și l-au exclus din partid. Îți Închipui ce era la gura lor, Îi știi cum se dezlănțuie, mai ales cînd subiectul e atît de gras, că de, oameni sînt, au și ei nevoie de petreceri, nu? Cum să nu se repeadă, cînd li se servește pleașca pe tavă. — Și el? A făcut un șoc. A Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și plăcinte“, abia puteau stâpâni zgomotul. Am deschis ușa cât să mă strecor înăuntru. Era o încăpere imensă cu un bar în centru, podeaua era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai vedea dincolo de corpurile înghesuite. Pub-ul era mai strâmt decât pantalonii lui Sylvester Stallone. Tom era în centrul unui grup mare, adunat în jurul unei mese. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]