734 matches
-
Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
din 25 decembrie 2015. Afară ninge-ntruna, pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, crăiasă a zăpezii, tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri pornește iar la drum. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
cald e în odaie, ... Citește mai mult Afară ninge-ntruna,pe geamuri, flori de gheață,în noapte-apar castelepe munți ascunși în ceață.În albe blănuri Iarnas-a-nveșmântat sfioasă,în juru-i roiesc fulgii,facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n pleteși fața îi dezmiardă,crăiasă a zăpezii,tronând în noaptea albă.Ce peisaj feeric,iată-l pe Moș Crăciun,cu sacul plin de daruripornește iar la drum.Copii cuminți visează,dorințe se-mplinesc,sub bradul plin de globuricadouri strălucesc.Ce cald e în odaie
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
și macii de pe ii. Pe sânii grei să umbli cabotin, La tâmple să-mi prinzi iarăși fantezii. Răstoarnă-te cu cerul gurii mov, În așternutu-mi carnivor, feroce. Să mă săruți când intri în alcov. De voi dormi, să mă dezmierzi atroce. Dezbracă-mă de toane, de nervi, de nepăcate. Fi un Adam modern și eu o Evă. Să ne luăm și-un șarpe,căci păcate va trebui să cumpărăm c-o levă. Mă tem că înserarea din retine, Te va
TIC-TACURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375805_a_377134]
-
unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Referință Bibliografică: Mai ții minte, iubite? / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
din 28 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Ai semănat cerul cu stele Și luna ai ascuns-o-n fân, Trăgând glumeață de bretele Îmi tot spuneai să mai rămân. Chemat-ai greierii să-mi cânte, În poala ta să mă dezmierzi Și zorii dulci să mă descânte, La mine-n suflet să te pierzi. Obrajii mi-ai spălat cu rouă, Uscatu-i-ai cu sărutări Și ne-am iubit pe lună nouă, Pe-un pat de ierburi și de flori. Voiam să fie
AI SEMĂNAT CERUL CU STELE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369280_a_370609]
-
și-nflorește pe câmpie, Pentru fluturi, pentru oameni, pentru mândra ciocârlie! Fă-te suflete, fântână, apă rece să reverși, Pentru omul ce trudește , setea să i-o răcorești! Fă-te suflete, copac cu flori mândre înflorite, Tei să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite! Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargă Suflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă! Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul seara Spusă blând de o bunică care toarce caier vara... Fă-te
FĂ-TE SUFLETE CE VREI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374300_a_375629]
-
trist îmi pare faptul Că doară mila o mai cunoaște, Curând uita-va pe unul, altul, În bătrânețe se-adâncește. Și-mi amintesc din copilărie Cum mereu în brațe mă ținea, Cu poezii lungi din memorie Și cu cântece mă dezmierda. Ea mereu îmi recitea poveștile Ce le iubeam atât de mult, Și își depăna amintirile Ce îmi plăcea să le ascult. Așa bătrână a ajuns săraca Și cu probleme și cu dureri, De ce e așa de cruntă viața? Aș vrea
BĂTRÂNEȚE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362259_a_363588]
-
în plăcerea sărutului prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că mâinile mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
mi te-au adus. TU AI PLECAT Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă Metafora iubirii nesfârșite, Să-mi readuci puteri nebănuite Când inima-n acorduri vii tresaltă. Dar marea veșnicia ne promite, În dansul ei nisipul care saltă A dezmierdat și umbra cea înaltă, Renasc culori în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
-sa nu era tocmai hâtră. Într-o zi omul nostru iese de-acasă după trebi. Nevastă-sa, după ce-și scaldă copilul și-l înfașă, îl puse-n albie lângă sobă, că era iarnă; ș-apoi îl legănă și-l dezmierdă până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cîtu-i lua gura: "Aolio! Copilașul meu, copilașul meu! Muma ei, care torcea după horn, auzind-o zvârli fusul din mână și furca din brâu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Monika Ivanova servea cafeaua fără zahăr: nu din pricina diabetului, ci fiindcă, în general, nu folosea nici un fel de îndulcitor. Și, pe deasupra, doamna Monika Ivanova bea toată cafeaua din ceașcă din cel mult trei înghițituri. La începutul relației, Wilhelm Grigorovici o dezmierda spunându-i că ea nu bea cafeaua cu două lingurițe și jumătate de zahăr pentru că ea însăși este atât de dulce. Pe urmă, însă, a început să-l enerveze că ea hăpăia lichidul așa de repede (" Păi, nici n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Primește-o, e iubirea-mi și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din înălțime, te-ador, te rog, te-nvoc Cu păru-n flori albastre, pe frunte-o stea de foc. O, stai! o vino, scumpo, ca fruntea-ți să-ți dezmierd Și-n ochii mari, albaștri, ființa să mi-o pierd... Te-ai dus! te-ai dus, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Atinge a mea frunte senină, visătoare, Și se preface-n chipul ce l-am visat mereu Ș-o recunosc că-i partea a sufletului meu, Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, Căci inima-mi o cheamă, gîndirea-mi o dezmiardă; E o făptură-aievea, e gând din gândul meu; Dintr-un noian de doruri am întrupat-o eu Și sufletul din mine în al ei suflet este; Ea a zburat în ceruri, din cer mi-aduce veste. Ah! tot ce-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
simțirile-i sunt treze... Asemenea uit lumea și eu... Sunt bucuros De pot lungi în noapte-mi șiragul luminos Al fericirii mele. De n-ar fugi! Mereu Să oglindez într-însul duios sufletul meu, Cu cîntecu-mi ferice simțirea să-i dezmierd Și-n ochii mari ș-albaștri ființa să mi-o pierd... De n-ar fugi... dar fuge... fuge cum [luna] plină Încearcă după codri greu capul de-l înclină... Se pierde-n cer, în norul cel negru, grămădit, Și părăsește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
albă s-o sărut... O, cât de rece... LAIS (aparte) Totuși nu ca sărutarea... CHALKIDIAS Dar nimica n-o întrece, E așa de-atrăgătoare și de dulce că mă pierd, C-aș dori viața-ntreagă a ta mână s-o dezmierd... Doar veriga asta-i strică... LAIS Nu-nțeleg de ce. CHALKIDIAS Nu știi? Pentru mine însă-i semnul vrunei mari ticăloșii. (furios) Căci eu văd mult mai departe și-nțeleg c-acest odor Îți trezește-n amintire jurăminte de amor. Cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Deci merse la Adrianopole și trimise părechii împărătești o solie cu cererea că, fiind el cu soția sa atât de aproape, să i se îngăduie mângâierea de-a vedea în persoană pe fiica sa măritată, Elena, și de-a o dezmierda părintește; curând după asta el o va retrimite la bărbatul său și la împărăteștii socri. Deși aceștia pătrunseră intenția lui Asan și observară apucătura sa, lăsară totuși pe fiica sa să meargă la dânsul, spuindu-i însă să socotească "că, dacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie lăsat complet gol sau să fie ținut într-un sac larg, care să nu-i înfrâneze deloc libertatea de mișcare. Copilul nu va fi niciodată contrazis, educația lui fiind lăsată strict în grija Naturii. El nu va fi dezmierdat, legănat sau alintat și nu i se vor spune povești. Până la vârsta de doi ani, copilul va fi alăptat de mamă, iar în al treilea an, de animale domestice (13). Recunoaștem în această „reformă generală a moravurilor” câteva elemente din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pățești nimic de la un pahar, zâmbi Maria. Și apoi, chiar dacă ai să te amețești puțin, avem de sărbătorit două evenimente. ― Două? se miră Stin. Maria aprobă din cap și-și'înmuie buzele în vin. Simți gustul dulce acrișor cum îi dezmiardă cerul gurii și își aduse aminte că Abatele îi povestise odată că citise într-o carte despre mândria cu care vechile mănăstiri creștine ofereau oaspeților vinul făcut de călugării lor. Licoarea aceea costase enorm de mult și fusese un hatâr
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a iubirii deplin conturată, aceasta fiind subordonată peisajului, se observă totuși câteva încercări izolate de autonomizare, ce se vor configura târziu, în Poemele verii, din 1964: „Și gândul, ca să adorm, nu mi-l strămut/ Pe holde care curg în lin dezmierd, / Ci strâng, brățară, dimineața ce-a căzut/ Desprinsă de la mâna ta, să nu te pierd” - Convalescență. O nouă direcție în poezia lui G. se dezvoltă în grupajul liric din 1943, Dincolo de pădure, al cărui titlu traduce etimonul „Transilvania”. Mai puțin
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se cunosc, evocate în poemul Spațiu viu („Mă naște/ Lumina ochiului care cunoaște. Mă dezmiardă/ Mai mult ochii care-au să mă piardă”), adeveresc ruptura dintre intellectus și trăire. Prăpastia dintre puritatea, dureros de fragilă, a idealului și neliniștile, totuși fertile în planul sensibilității, date de păcat, este prefigurată de chipurile biblice ale solilor lui
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
definitivă. Împreună cu altele, concepute în graiul natal, le-a tipărit la Cernăuți cu ajutorul cuscrului său, Silvestru Morariu-Andrievici, străduindu-se, după pilda tatălui, să continue tradiția culturii românești în Bucovina („Eu cercai cu lira mea poetică să vorbesc limba patriei, să dezmierd acel odor scump, cum mama română mă dezmierda...”). Regele Carol I i-a conferit, în 1895, Medalia „Bene Merenti”. Parvenitismul social ori contradicția dintre generația vârstnicilor, apărători ai datinei, conducându-se după norma bunului-simț, și un tineret superficial, interesat numai
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
a tipărit la Cernăuți cu ajutorul cuscrului său, Silvestru Morariu-Andrievici, străduindu-se, după pilda tatălui, să continue tradiția culturii românești în Bucovina („Eu cercai cu lira mea poetică să vorbesc limba patriei, să dezmierd acel odor scump, cum mama română mă dezmierda...”). Regele Carol I i-a conferit, în 1895, Medalia „Bene Merenti”. Parvenitismul social ori contradicția dintre generația vârstnicilor, apărători ai datinei, conducându-se după norma bunului-simț, și un tineret superficial, interesat numai de avere și de modă, sunt la S.
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Ce delicată e această primă atingere! Dacă ar avea puterea să apuce cu coada ei, balena mi-ar aminti de acel elefant al lui Darmonodes, care frecventa des piața de flori și, cu plecăciuni adînci, dăruia fetelor buchete, apoi le dezmierda talia. Din mai multe puncte de vedere, e păcat că balena n-are puterea să apuce cu coada, căci am auzit de un alt elefant care, fiind rănit în luptă, își scotea lănciile din trup cu trompa îndoită. 4) Apropiindu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin frînghii împletite din corzile inimii mele. Hai, să coborâm în cabină. Ă Ce-i asta? exclamă băiatul, privind ținta mîna lui Ahab și pipăind-o. Ia uite ce piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul Pip ar fi fost dezmierdat de o mînă ca asta, poate că nu s-ar mai fi pierdut! E ca o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui Perth să lege laolaltă aceste două mîini, cea neagră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]