570 matches
-
povară prea grea. Sunt nopțile noastre de pe muntele Ghetsimani. Dar adevărurile zdrobitoare pier când sunt cunoscute. Astfel, Oedip ascultă mai întâi de destinul său fără să știe. Din clipa în care știe, începe tragedia lui. Dar tot atunci, orb și deznădăjduit, cunoaște că singura sa legătură cu lumea e mâna fragedă a unei fecioare. Atunci răsună cuvintele uriașe: În pofida atâtor încercări, vârsta mea înaintată și măreția sufletului meu mă fac să judec că totul e bine." Oedip al lui Sofocle, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prin adevărata speranță", și care poate fi tradus astfel: "Trebuie să fi scris Procesul pentru a putea începe să scrii Castelul." Într-adevăr, cei mai mulți dintre cei care s-au ocupat de Kafka au definit opera sa ca pe un strigăt deznădăjduit ce nu mai lasă omului nici o scăpare. Dar părerea aceasta se cade a fi revăzută. Există speranță și speranță. Opera optimistă a domnului Henry Bordeaux îmi pare peste măsură de descurajatoare. Și aceasta pentru că în cărțile sale nimic nu le
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Dar dacă știu asta, dacă pot admira asta, știu, de asemenea, că eu nu caut universalul, ci adevărul. Ele nu coincid întotdeauna.29 Se va înțelege mai bine acest mod de a vedea, dacă voi spune că gândirea cu adevărat deznădăjduită se definește tocmai prin criteriile opuse și că o operă tragică ar putea fi aceea care, izgonind din ea orice speranță în viitor, ar descrie viața unui om fericit. Cu cât viața e mai plină de bucurii, cu atât e
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cer înstelat, om plecat la munte, scrisoarea sosită ieri, țări foste comuniste, copil rămas repetent, scriitor devenit indezirabil (c) copil uimit, entuziasmat, pasionat, copleșit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un nume
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
animalele, aerul, copiii, adolescenții frumoși și fericiți, cei care trăiesc demn și decent, nefericiții, cei aflați în divorțuri și în certuri, cei singuri, cei aflați în spitale, cei fără casă, cei fără serviciu, cei fără bani și speranță, cei bolnavi, deznădăjduiți, cei îndrăgostiți, cei mulțumiți de ce le-a oferit ziua de astăzi, dar și cei triști cu toții formăm familia mare a Vasluiului. Și dacă Maica Domnului și-a părăsit mănăstirea din care nu a ieșit niciodată până acum pentru a trece
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
pe care, În decursul deceniilor și al carierei mele, mi-a pus-o multă lume, mi-am pus-o, până la un moment dat, eu Însumi: de ce m-am Întors de fiecare dată În România, În momente când alții făceau eforturi deznădăjduite de a pleca, de a scăpa de iadul ceaușist, În momente când, atât În Germania Federală cât și În Franța, pentru omul și scriitorul ce eram se creeau condiții mai mult decât onorabile, de existență și creație? Nu, acum știu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
artistică dintre cei doi poeți, prin trimiterea la ideea de "despărțire sporitoare de Eminescu" și a "întoarcerii la eminescianism". Concluzie: "Cezar Ivănescu redescoperă fericirea Treimică a creștinismului printr-o fecundă experiență spirituală orientală, infuzându-i acesteia strigătul existențial cel mai deznădăjduit pe care l-a dat poezia românească de după Eminescu și Bacovia..." Ar fi multe de discutat despre ceilalți doi scriitori ale căror destine au intersectat viața poetului Cezar Ivănescu: N. Labiș și Marin Preda. Ne rezumăm să reproducem aprecierea generală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori După melci. Circula din mână în mână unicul număr al masivei și heteroclitei reviste "Agora", multilingvă și stranie în bună măsură, ajunsă ferfeniță în acei ani restrictivi ai asaltului proletcultismului malign. În fond, această publicație era un refugiu al deznădăjduiților. Exemplarul fusese dăruit lui Ion Larian Postolache de către înșiși editorii lui, Ion Caraion și Virgil Ierunca, orientați pe atunci spre o stângă ingenuă... "Agora" nedumerea prin amestecul clasicilor Eminescu, Arghezi, Blaga, Philippide ș.a., cu mustul ațâțător al modernismelor sau ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ciolane”, care ne arată că nicio clipă credința nu l-a părăsit și cu siguranță că raportarea sa permanentă la Dumnezeu și la cele sfinte a făcut să primescă atâta har, pe care l-a folosit în încălzirea atâtor suflete deznădăjduite și obosite de cruntele încercări ale vieții carcerale. Și în pofida, sau poate tocmai datorită permanentelor încercări dintr-o istorie grea, a existat și va exista întotdeauna o conexiune nevăzută între foștii și viitorii mărturisitori ai neamului, care face ca sămânța
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nu mă pot Împărți la toți. „Meridian“, 11 octombrie 2002, ora 11 62. Bufnița Cât pe ce să nu mă auziți astăzi: sunt peste măsură de mâhnit, căci am pierdut un prieten. În miez de noapte i-am auzit mieunatul deznădăjduit urcând nu spre cer, dar, la propriu, spre vârful unui copac; a doua zi, sub copac, am aflat câteva picături de sânge, semn că pasărea, căci o bufniță Îl Înhățase, inferioară evolutiv cum e, nu știe să se joace ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
statului medieval sârb, că la Kosovo Polije a fost dezastrul oastei sale În fața unor năvalitori din răsărit, turcii, În 1389, care zi fatidică de 28 iunie i-a devenit, Întru neuitare, zi națională. Fatidică și pentru că, sub protecția semilunii, locul deznădăjduitei rezistențe, purtate prin excelență În inima țării, a fost insidios infiltrat, secol după secol, de alți străini, de astă dată dinspre apus, Între timp islamizați dovadă a oportunismului -; oportunism care, dublat de o mentalitate de clan prădător, primitivă dar rămasă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
directorul de atunci al Seminarului, a anunțat, cu glas sugrumat de durere, hotărârea autorităților de desființare a acelei celebre școli, toți elevii s-au retras în clasele în care se simțiseră până atunci ca la ei acasă. Erau dezorientați și deznădăjduiți. Era în anul 1948, an în care învățământul românesc avea să cunoască o derutantă cotitură. Una rusească. S au întors în clasa lor și elevii din clasa a opta, cei care reușiseră să termine școala. După clipe lungi și apăsătoare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în nașterea și întreținerea iluziilor esențiale pentru existența noastră. Nu știu care ar fi compușii naturali, dar le văd suplinită absența prin unii sintetici: alcoolul, drogurile etc. Poate că atât de blamatul alcool ne-a salvat de la a deveni o specie de deznădăjduiți. De fapt, cred că în tratarea bolilor sufletului au coexistat întotdeauna două abordări: cea "substanțialistă", încercând vindecarea prin intermediul a diferite materii (alcoolul putând constitui un exemplu; apelul la alte tipuri de plăceri intră în aceeași categorie), și cea "spiritualistă", ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
parte, și dezgustul față de acesta, pe de altă parte, tradițiile masculine ale acestuia, datează din timpul poetului Henry Lawson, unul dintre eroii folclorici ai țării, de la Începutul secolului al XX-lea. Acesta ura asprul gri-verzui al eucalipților, monotonia și situația deznădăjduită a provinciei. Un exemplu Îl constituie poezia Past Carin (Dincolo de păsare): Acum În sus și-n jos pe drumul maroniu Imensele ciori negre zboară Și jos, sub linie, eu știu. O altă vacă stă să moară; Recoltele-n pământ s
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
după scrisori (adrese, circulare) către primarul insensibil la rugăciunea ei și la faptul că, din cauza iernii aspre, În absența lemnelor, În școală „elevele sunt incapabile a mai scrie cu mâinile Înghețate, și chiar profesoarele sufăr neputându-se dezbrăca În clasă...”. Deznădăjduită, Aglae Poppesco reclamă situația la onor. minister, căruia i se adresează și revizorul școlar I. Ionescu- Lion, după ce nu primește nici el de la primar vreun răspuns. Abia după ce Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor cere primarului din urbea X, printr-o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
casei și Îngrijește de tejghetar (poate și pentru că e singura femeie În casă), iar Îndeletnicirea, practică, o ajută să se rupă de realitate; „este obosită și distrată, vorbește rar și Încet” În momentul intrării ei În scenă, părând epuizată psihic, deznădăjduită. Cauza e, se Înțelege din secvența clarificării relației dintre ea și Chiriac, gelozia acestuia, neîncrederea În fidelitatea ei. Chiriac nu are acces, deocamdată, la lumea de dincolo de marginea mahalalei, nu o poate Însoți pe nevasta Jupânului la petreceri. Acum, În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
care au dus chiar la moarte. Alții, neancorându-și întreaga ființă în Dumnezeu, au căzut în deznădejde și s-au prăbușit sufletește, învinuindu-L chiar pe Dumnezeu de nenorocirea în care se află. Cutezătorii s-au aruncat sub securea călăului deznădăjduiți, iar „călăul” i-a primit în brațe deja morți. Activitatea de studiu, meditație și viață duhovnicească intensă Iarna am citit foarte mult cu Valeriu Gafencu, sub ascultarea părintelui Vasile Serghie, am aprofundat teoretic Dogmatica și Apologetica, Arheologia biblică, Simbolica, Mistica
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fecioare care așteptau să vină Mirele, cinci înțelepte și cinci nebune. La sfârșit, împreună cu Justin, cântasem Psalmul 1 și imnul „Iată, Mirele vine în miezul nopții” și se crease o atmosferă de mare înălțare sufletească. Hamalul, care ascultase transfigurat, izbucni deznădăjduit: Ah! Ah! București, București! Mahalaaa... mahalaaa, cârnații tăi, mahala, mahala... Aleluia, aleluiaaa! S-a prăbușit suspinând. Am rămas stupefiați. Ne-am uitat unul la altul și-am zis în gând, „Doamne, iartă-l!”. Ei, ce să faci! Fiecare cu psalmii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să o purtăm între alți timorați, care intraseră cu toții într-un fel de lașitate rațională; „Asta-i viața! Pot eu să schimb lumea?”, zicea fiecare. Blazarea și frica de luptă îi dă adversarului biruința sigură și permanentă asupra oricărei armate deznădăjduite. Cântec de luptă de Radu Gyr Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât timp în piept inima-ți cântă, ce-nseamnă umărul înfrânt? Ce-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i se uscase, dar purta tot cămașa vărgată, deschisă la gât. — Mi-ați spus că-i vedeți “întâmplător“. Asta mi se pare ciudat. Ani de zile ați fost pentru ei „sperietoarea“, dracul în persoană, îmi aduc aminte de privirea ei deznădăjduită ori de câte ori se pomenea numele dumneavoastră. E posibil să vă fi iertat? În regulă, n-ați făcut nimic rău, dar înțelegeți ce vreau să spun. Vă duceți la ei în vizită și jucați bridge, sau cum se întâmplă? — Nu, desigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi adormit pe loc: rapida alunecare în uitare a unei persoane cronic nefericite. M-am retras și am părăsit-o. Am închis ușa și am încuiat-o fără zgomot pe dinafară. Mă obseda încă imaginea de coșmar a unei femei deznădăjduite alergând să se arunce în mare. Am intrat în camera mea, mi-am zvârlit pantofii din picioare și m-am trântit pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Un nou musafir. O prietenă din teatru, Lizzie Scherer. Ți-l prezint pe vărul meu, James Arrowby. Se salutară. Se auzi clopotul de la ușă. Am alergat ca un nebun văzând-o în închipuire pe Hartley în prag, bătută de vânt, deznădăjduită, căzându-mi în brațe. În prag era un bărbat cu o șapcă pe cap. — De la spălătorie. — Spălătorie? — Spălătorie. Ați cerut să se vină de la spălătorie. Eu sunt. — Ah, Dumnezeule, da, dar n-am nimic pentru moment, mulțumesc, poți să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
murmurat: — Ascultă, James, încetează cu încercările astea de a mă impresiona. Nu numai că Ben a vrut să mă omoare pe mine. Ben l-a ucis pe Titus. — O... Dumnezeule! exclamă James. Își întoarse fața cu un fel de indiferență deznădăjduită, și apoi mă întrebă: Ce dovadă ai că l-a omorât pe Titus? Ai fost de față? — Nu, dar e evident. Nimeni nu i-a examinat lovitura de la tâmplă. Titus era un înotător excelent. Și când Ben a încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se întâmplă acum în cazul meu. Spun remușcare și nu căință. Mă îndoiesc dacă am cunoscut vreodată căința în forma ei pură; poate că nici nu există într-o formă pură. Remușcarea implică un sentiment de culpabilitate, o culpabilitate neputincioasa, deznădăjduită, a cărei mușcătură usturătoare nu cunoaște leac. Nu mă puteam gândi propriu-zis la Hartley, cel puțin nu încă. Șocul fusese prea puternic, sau poate că, pe furiș, subconștientul meu mă și ferea de prea multă suferință. Și mai aveam senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
basm al toamnei. Țăranii harnici și pricepuți au început culesul viilor. A căzut bruma și încep să se scuture cele dintâi frunze galbene.Vântul le aleargă pe poteci cu un foșnet uscat. În codru sună bătrânele ape, natura își scutură deznădăjduită podoaba. Viața toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice. În aer nu se mai aud fâlfâiri de aripi. Vântul suflă năvalnic prin livezi, împrăștiind miros de fructe coapte. Mă aflu în parc. Fără să
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]