864 matches
-
ridică niște clădiri în construcție, palide, câteva dintre ele sunt acoperite de pălării roșii din țiglă, dar cele mai multe au capetele descoperite, chele, cu ochii larg deschiși, schelete bolnave, și-a ieșit din minți, de ce mă adusese pe șantierul acesta pustiu, dezolant, fără umbră, fără copaci, numai pământ excavat, exploatat, brazdă lângă brazdă, scripeți uriași, iar peste tot în jur, dealuri de pietre înspăimântătoare, așteptându-și rândul. La capătul drumului necirculat deocamdată, se oprește, în fața unei clădiri cu fațada terminată, eu deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printr-o scurtă și plăcută tranzacție, mai mult decât mi-ați putea da dumneavoastră În zece ani de consultanță. Am să mă uit pe manuscrisele dumneavoastră cu un spirit de umilință. Sunt convins că până și În textul cel mai dezolant voi găsi o scânteie, dacă nu de adevăr, măcar de minciună bizară, iar adesea extremele se ating. O să mă plictisesc numai acolo unde apar lucruri banale, iar pentru plictiseala aceea o să mă despăgubiți dumneavoastră. În funcție de plictiseala pe care am s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pustie la ora aceea, a unui anotimp torid, canicular, când alte asemenea bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a orașului P..., păreau a fi, totuși, mai mult sau mai puțin aglomerate. Era un astfel de moment decisiv, deschis, dezolant și premonitoriu, aproape pios, când ziua opalină, pe trecute, se amesteca suprarealist cu hiacintul amurgului și al înserării, de nu mai știai efectiv pe ce fel de lume ostilă și crepusculară te aflai. Mai cu seamă, dacă ai și consumat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la comenzile manuale, păstra obiectivul în centrul traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se vede. Cele câteva momente de claritate nu-l făcură să devină mai optimist. Zgârcenia citirilor terenului sugera un mare pustiu dezolant, o lume sterilă, ostilă. ― Radarul a captat un zgomot! Dacă electronica de la bord ar putea reacționa la înjurături la fel de prompt ca oamenii, murmură Ripley. Sonarul îmi întoarce și el zgomot! Infrasunet. Țineți direcția. Încerc ultravioletul. Spectrul este destul de înalt ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
presiuni emoționale și cedam întotdeauna, cu un sentiment de vinovăție. Dar odată ajunși aici, ciclul se relua, disprețul ei, nepăsarea și plictiseala pe care le arăta față de mine devenind iarăși ingredientul de bază al legăturii noastre. Totul era cu-atît mai dezolant cu cât așteptasem primăvara ca pe o renaștere după infernul iernii. Lăsasem baltă paltoanele grele și, sub soarele umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zile a dărâmat și risipit mult, foarte mult din ceea ce românii clădiseră acolo, cu atâtea jerfte materiale și cu atâta râvnă, tragere de inimă și pricepere. În multe resorturi, starea de astăzi din Basarabia este cu mult mai tristă și dezolantă decât chiar la 1918.” La 1 august 1940, în ședința Sesiunii a VII-a a Sovietului Suprem al U.R.S.S., V. M. Molotov își exprima satisfacția pentru alipirea Basarabiei și a nordului Bucovinei la Uniunea Sovietică, prezentând evenimentele ca și cum „conflictul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
contexte ce-i solicită și epuizează vitalitatea primară. Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor ce răzbat din propria ființă se dovedește a fi primejdios neglijată. Omul tinde spre rolul unei marionete într-un carnaval de promisiuni și înșelări dezolante. Aici orice eșec nu determină începuturi de luciditate ci ambiția narcotică a obținerii unei victorii consolatoare printr-o nouă încercare. Un cerc al pierderii de sine își manifestă dinamica necruțătoare ca resort al inconștientei alergări odată cu lumea și în sensul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înclinând spre unul din cei doi protagoniști. Dacă cel atacat pierde, atunci preîntâmpinarea lui s-a dovedit ineficientă iar zidurile lăuntricului se vor nărui interioritatea fiind pătrunsă și dominată precum în etapele naivității primare, rezulatatul dovedindu-se la fel de copleșitor și dezolant. Aici cel învins nu mai este înșelat decăt de propria sa evaluare eronată asupra potențialităților sale și ale adversarului. Îi lipsesc cunoașterea resortului confruntării și plusul de energie în raport cu ofensiva celuilalt. În acest context, se pierde un conflict-duel și nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită de arheologii industriei. Dar, în realitate, apa stătută, maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai curând caracterul posomorât, puritan, al istoriei locale, decât dorința de a renaște și a-și recăpăta farmecul. Terenul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună prompt ordinului, întinse mâna și trase din spatele lui John Robert un scaun cu speteaza dreaptă, dar foarte șubred, pe care-l plasă pe o scoarță neagră, deșirată, din fața căminului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul mamei din covată...” Puțini mai cântă astăzi viața rurală aflată într-o tranziție spre nicăieri, cu boii mici și gospodari bătrâni și epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din secolul trecut: câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de dorul de țară, de casa părintească
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
în aceste pagini fierbinți, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sânt pentru a-ți capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Știu că nimeni n-are să mă întîlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preocupă emoția estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatură, ci aștern în aceste file o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
este. Eu priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații ei, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a dreptul în creierul meu. Și dac-ar fi numai ea! La douăzeci și șase de ani, deci, eram profesor la o școală gene rală din capătul Colentinei. Mer geam zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram într-un pei saj dezolant: un castel de apă singuratic, șinele de tramvai întorcând la capăt, o fabrică de țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-și perii de disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întâi să-l învingă cu mijloace nobile. Pierdu nopți întregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la Gavrilescu, încercând să mai facă vreun cântec de succes. Pradă unei dezolante lipse de inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluie rături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Ver gu lui. Tâlharul, cu un canin de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
își aducea aminte de asta. Intrară într-o cadență, discutând așa cum o făceau aproape în fiecare seară, de o treime de secol. Îi descrise pe bărbatul rătăcit, pe sora sa îngrozită, instituția de recuperare antiseptică, îngrijitoarea ciudat de familiară, orașul dezolant cu douăzeci și cinci de mii de locuitori, luna uscată de iunie, pământul gol, plutind în mijlocul lui niciunde. Nu încălca etica profesională; soția lui îi era colegă în astfel de chestiuni, în toate felurile în afara statului de plată. Îi povesti ce senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-i povestească taina iubirii lui, "cancerul" vieții lui, care îl face să fugă de femeia iubită. Ladima e văzut de Fred ca un om misterios, grav, "pedant de bine-crescut", om de superioritate intelectuală. Își dă seama că, sub aspectul dezolant al lui Ladima, se afla intelectualul superior și neînțeles, de aici și interesul de a-l cunoaște pe diverse căi. Lecturând scrisorile lui Ladima adresate Emiliei, Fred descoperă uluit un cu totul alt om: Intervențiile Emiliei, vulgare și simpliste, exprimate
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă, dar era o încăpere plină de amprente personale triste. Schițe în creion copilărești atîrnate pe pereți care înfățișau cîmpuri verzi și mări albastre nereușite. Observă și unicul ceas de perete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de solul planetei lor. Clădirile astea nu sunt doar împodobite, ci sunt ele însele niște podoabe. Avem aici echivalentul coloanei dorice, al piramidei egiptene și al catedralei gotice, însă într-o formă originală, profund autohtonă. Lumea asta acum pustie și dezolantă, a fost cândva o vatră fierbinte, care încălzea inimile băștinașilor. Străzile întortocheate întăresc și mai mult această impresie. Iar aparatura folosită de băștinași demonstrează că ei nu erau doar buni matematicieni, ci în primul rând artiști. De aceea n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a celorlalți. Pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai clar că inamicul se abținea de la orice nouă inițiativa - sau poate că scutul îi respingea toate atacurile. Oricum, nu mai avu loc nici un incident. Sorii de la marginea galaxiei păreau de o pustietate dezolantă. Primul dintre ei răsări ca un uriaș bulgar de lumină, arzând în noaptea spațiului. Lester și oamenii lui localizară cinci planete îndeajuns de apropiate de acest soare, pentru a merita să fie studiate. Una dintre ele părea locuită: o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Shardl era un oraș minier. Se înălța pe o câmpie plată, care, iată, abia începea să înflorească, și ici-colo se zărea verdele caldelor grădini atomice. Parcul cu arbuști - niște pete cu o înfățișare ciudată - nu făcea decât să sublinieze aerul dezolant al tuturor orizonturilor fizice. Văzu că oamenii studiază niște aviziere de pe unul dintre pereți. Se apropie și citi ceea ce putea să deslușească... cuvântul: ȘANSE Cayle izbuti apoi să descifreze și celelalte cuvinte. Zâmbi și se îndepărtă. Așadar, li se cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
satul natal: „Priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei, pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului care a găsit, în schimbul unui loc mirific, drag lui, un altul dezolant, creează o trăire inedită; zâmbetul se convertește imediat în rictus de nemulțumire, subliniind tristețea contemplatorului care știe că ceea ce a fost nu mai este, iar perspectiva viitorului nu se vede încă. Antiteze ca aceasta, prin care îmbină, intenționat, aspecte ale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un eufemism, necesar într-o discuție telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor. Un strat gros de nori acoperă cerul. Căpitane, urcăm iar? Nu, dimpotrivă, ne prăbușim. Blestem, peste puțin Patna se va prăbuși În adânc, sari, Jim Cânepă, sari. N-aș da eu oare, ca să scap de această neliniște, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]