875 matches
-
vorbește despre un mafiot chinez tranșat și folosit ca ingredient culinar. Constantin Popescu știe că scrie neconvingător; de multe ori afirmă, comentează și impune când ar fi trebuit ca scrisul să sugereze prin propriul meșteșug: „Spectacolul este deprimant umilitor, barbar, dezolant, cinic, dizgrațios, aberant, dezgustător, inuman, degradant...” sau „Imaginea este, bineînțeles, intrigantă”. În momentul în care indivizii au un accident cu mașina, la casetofon tocmai ascultau Diesel Power - Prodigy, când se bat niște vecini se aude Wolly Booly, când același Faianță
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
manipulate fiind de către demagogi mai abitir ca înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în peisajul dezolant al "blocurilor" socialismului, veritabile "cutii de locuit", cum le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în anii dictaturii, e conceput ca o conservă din blocuri din beton aliniate într-o ordine cazonă, cu trepte infect mirositoare pe
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
tot felul de alte experimente de laborator și presiunea mediatică permanentă, capabilă să transforme realitatea în funcție de sofisticatele rețete de rating, oferă ochilor unui intelectual format la școala valorilor tradiționale, imaginea unui peisaj futurist demn de filmele science-fiction. Totul este grotesc, dezolant, absurd, contrafăcut, iar omul se simte înstrăinat, strivit sub povara unei realități scăpate de sub control. Un foarte discret sentiment pascalian în fața existenței într-un astfel de mediu se degajă printre rânduri: "... soarele bronzează egal cu ecran 25/ poți să alegi
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
Regizor, i-a revenit spaniolului Amat Escalante pentru Heli, un film mustind de violență, în mediul sălbatic al traficanților de droguri, dar și al unei populații paupere din Mexicul actual. Cruzimea devine nota comună a existenței, pe fundalul unor peisaje dezolante, cu figuri litificate, cu acte de barbarie semănate peste tot. Camera d’Or a fost câștigată de Ilo Ilo al singaporezului Anthony Chen, povestea emoționantă a atașamentului dintre o servitoare filipineză și copilul unei familii unde ea este angajată, totul
Cannes 2013 – portret festivalier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3561_a_4886]
-
pentru a demasca și lichida curentele decepționiste, suprarealiste, existențialiste, adică această întreagă gamă de manevre care împing pe oameni la deznădejde, la încrucișarea brațelor, la dezerțiune, la refugiul pe planuri ireale". De asemenea, consemnează propriul punct de vedere, atît de dezolant, al poetului mai tînăr ce renunța, după cum vedem, la "libertatea de-a trage cu pușca": Acest lucru a fost înțeles în mare parte de majoritatea scriitorilor și artiștilor noștri care au făcut cotituri și realizări importante în acești ultimi doi
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
într-un chip ce răspunde mai exact realității activităților polivalente pe care le susține, drept "profesor, istoric, jurnalist, eseist, prozator, monograf etc.". Chestiunea nu e superfluă așa cum ar părea la prima vedere. întrucît pe de o parte reapare aici vechea, dezolanta dificultate a mediului nostru cultural de-a recunoaște multitudinea de manifestări ale unei personalități (pornind de la intenabila teză maioresciană a incompatibilității dintre poet și critic, reuniți într-o ființă unică), iar pe de alta se ivește un prilej al pseudojustificării
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Și ce va veni, dacă va veni ceva în loc, nu se știe. Pentru că s-ar putea ca artă să fi ajuns în impas, "ba chiar, în forma ei actuala, la capat". Să mai adaug faptul că Ionesco apreciază undeva: "E dezolant că lumea să fie încă guvernată de politicieni, cînd politică este și mai întîrziată față de știință și literatura. Or, cel mai mărunt cercetător științific are infinit mai multă valoare decît cel mai mare dintre șefii de stat și decît nu
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
o judecată de valoare ce-i face mai mult rău decât bine intens-lăudatului poet. Când un autor scade artistic de la un volum la altul, și un critic găsește noi și noi motive de elogii, imaginea care se desprinde e una dezolantă: o scară rulantă coboară, alta urcă, și pasagerii atât de surâzători nu se întâlnesc, de fapt, niciodată. Ce-ar fi să oprim câteva clipe mecanismul? Rimelări, volum apărut în condiții grafice cu totul deosebite, se deschide printr-o Notă a
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
de cal / Cărate-n spate de-un hamal // Povestea unor disperați / Ce fut cățeii din Galați" (Sumarul celor zece povești nescrise). Desigur, desigur pînă și perversiunile pot avea o demnitate / expresivitate a punerii în text, însă aici ele decad în dezolantă mîzgăleală. Nu sunt decît prostioare ce n-ar onora niciun condei mult mai puțin înzestrat decît cel de care ne-am ocupat. Nu obsesia sexuală stupefiază, ci obsesia (tardivă, pustietoare) a jegului verbal... Una peste alta, Emil Brumaru e totuși
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
plumb topit mi se așternea la picioare, luna se ridica enormă de culoarea aramei. Nici un zgomot, totul pare că îți ținea răsuflarea în așteptarea furtunii. Fără să vreau îmi răsunau în ureche preludiuîn si minor de Chopin ale cărui armonii dezolante pare că izvoreau din acest peisagiu unic. La întoarcere la hotel, vestea ca un trăznet ne lovi drept în inimă: murise regele Ferdinand! După o lungă boală fără nădejde și pe care o suportă ca un erou! Eram în preajma plecării
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
descrierea liberă a modului an care, la sfârșitul anilor '40, literatura română fusese distrusă cvasi-integral. Aspectul general al literaturii române din primul deceniu de după instalarea regimului comunist este unul de Hiroshima devastată de bomba atomică. Existența an acest vast și dezolant câmp de ruine a câtorva titluri de cărți ce rezista oricărei evaluări estetice (Morometii, Bietul Ioanide, Cronică de familie, Glasul, Groapă) confirmă de fapt amploarea dezastrului. Șanț ansa scriitorii care s-au supus normativelor politice și propagandistice, sigur nu de
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
o tradiție semnificativă. Ca și celelalte două scrieri literare importante ale literaturii noastre dinainte de secolul al XlX-lea, semnate de Cantemir și de Budai-Deleanu, Psaltirea în versuri, monument izolat, înconjurat de un vast teren pustiu, poate fi admirată doar în dezolanta ei unicitate. Cînd opera lui Dosoftei a devenit cunoscută în afara bisericii și a început să fie apreciată, spiritul poeziei românești se schimbase radical, iar cultura medievală mai reprezenta doar o vagă amintire. Poezia cultă românească se deschide, prin urmare, cu
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
sau pustnicii debusolați care le populează. Pentru că, nici privite din podul Centrului Duminical, centru privilegiat și unic post de observație, ele nu se arată decît fragmentar. La prima vedere debusolantă, această dispunere etajată a destinelor, amestecă registrul hiperrealist al vieții dezolante ale lui Gașpar, Grégor sau al Laurei Leandru cu parfumul retro al romanelor filosofice de secol 18 sau al romanelor magice sud-americane în care pogoară îngeri și demoni se lasă văzuți pe strada Trafalgar. Realitatea se încarcă primejdios cu născocirile
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
de rău-platnici la fel ca arieratele de bază. în România, arieratelor la buget ar trebui să li se găsească un alt nume, pentru că nu sunt plăți în întârziere, ci plăți care nu vor fi făcute niciodată." Clar, nu? Clar și dezolant. Cu atât mai dezolant cu cât în România, spre deosebire de ce se întâmplă în alte țări ale lumii, arieratele reprezintă echivalentul a aproape jumătate din PIB! Cât despre PIB... întorcându-se la cifre, care sunt mijlocul său predilect de exprimare, Ilie
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
ca arieratele de bază. în România, arieratelor la buget ar trebui să li se găsească un alt nume, pentru că nu sunt plăți în întârziere, ci plăți care nu vor fi făcute niciodată." Clar, nu? Clar și dezolant. Cu atât mai dezolant cu cât în România, spre deosebire de ce se întâmplă în alte țări ale lumii, arieratele reprezintă echivalentul a aproape jumătate din PIB! Cât despre PIB... întorcându-se la cifre, care sunt mijlocul său predilect de exprimare, Ilie Șerbănescu ne explică: "La
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
apăruse venerabilului nostru profesor, esteticianul Tudor Vianu, ca o pavăză de neînlocuit și un imbold, totodată, cînd își menea feciorul unei cariere medicale. Dimpotrivă, a face un popas întîi, la exordiul formației studioase, prin miros de formol și a înfrunta, dezolant cumulativă, alinierea cadavrelor pentru disecție, i-a fost prescris tînărului Bogdan Lascăr, drept exorcism la adresa unor prea încrezătoare ispite. Dacă „arta se întîmplă”, happens, dincolo de planificări laborioase, - cum pretindea Oscar Wilde, pentru a sublinia partea de insondabil a reușitelor -, asemenea
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Ana Maria Tamaș). Faptul că romanele autorului cubanez, citite și apreciate pretutindeni în lume, nu sunt cunoscute în propria-i țară nu ne surprinde, căci, deși autorul ocolește cu premeditare defăimarea liderilor țării, nu poate face abstracție de tabloul sumbru, dezolant al unei Cube îngenunchiate de embargo și de felurite crize, de foametea din suburbiile Havanei și de disperarea locuitorilor acestora de a născoci zi de zi expediente ale supraviețuirii. Pe acest fundal, sexul rămâne singura supapă de descărcare a acelor
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
de soare. Singura posibilitate de a merge la Aracataca de la Barranquilla era cu o namilă de șalupă cu motor pe un canal săpat de brațe de sclavi pe vremea coloniei, și apoi printr-o mlaștină necuprinsă cu ape tulburi și dezolante, pînă la misterioasa localitate Mlaștina. Acolo se lua un tren personal, care la începuturile lui fusese cel mai bun din țară, și cu care se parcurgea traiectul final prin imensitățile plantațiilor de bananieri, cu multe halte leneșe prin sate ocolite
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ale românilor, romanele surprind varii nivele ale societății contemporane de infinită trecere. Plasate înainte sau după 1989, evenimentele, în nesemnificativul lor profund personal, capătă dimensiuni generalizante, simptomatice. Expresii ale existenței obișnuite, viețile personajelor stau mărturie a unui tablou mai amplu, dezolant și descurajator la adresa aspirațiilor individului simplu, neexersat în tehnicile de supraviețuire ale competiției acerbe și nu arareori neloiale. Focalizând pe genialoid sau, dimpotrivă, mediocru, scrierile trasează o hartă în relief a țării-cadru, cu oameni, instituții, (pre)concepții și manifestări specifice
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
o definiție posibilă. Și asta pentru că, socotește dl Preda, "înainte de comunism, trebuie să luăm în calcul românisul. Iată adevăratul responsabil atît pentru ideea că trecutul nostru național este, ca să zic așa, supus gloriei, cît și pentru sentimentul că prezentul e dezolant". Firește, românismul e un tip de discurs, mult vehiculat de curentele de idei și personalitățile care au optat pentru tradiționalism neaoșist. Începe cu B.P. Hasdeu care, încă în 1870, a întemeiat societatea "Românismul" care, împreună cu alții, a editat și Foaia
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
interbelic) și cel guvernamental, despre romanul său favorit, Bietul Ioanide (,Prestigiul culturii se salvează în RPR prin această carte"). Că, marginalizat, spre sfârșit de an 1953 hotărăște să-și scrie opera ,numai pentru sertar. N-am ce căuta în concertul dezolant al literaturii noastre de azi". Hotărâre vremelnică, spulberată la prima adiere de succes literar (tipărirea volumelor, premii, sejur la Pelișor - căci ,e înviorător să vezi în cuibul Hohenzollernilor, fiii poporului instalați ca la ei acasă"). Că jurnalul lui Miron Radu
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
terminologice care să dea socoteală oricui de identitatea și de sănătatea inconfundabilă a acestor manifestări. Anonimatul lor cultural, timiditatea bătrânicios virgină din mediul universitar a obrăzniciei care caracterizează strada și media este, în opinia mea, tot ce poate fi mai dezolant. Efervescența ideilor ne rămâne, cel puțin pentru moment, în întregime străină, continuând să ne mulțumim cu tot soiul de gadgeturi comportamentale, în loc de mize, și cu importul mult prea cuminte al nonconformismului de prin alte părți. Lipsește o bibliografie și memoria
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
mustăți (?), circula pe atunci în România, de care era foarte mândru. Dar nici aici Baliff nu ne-a lăsat în pace. Tata a fost mutat la Tataia, lângă Constanța. De această localitate îmi amintesc faptul că, era cu un aspect dezolant și cu foarte mulți hoți. Stăteam cu chirie la o casă și într-o dimineață, ne-am trezit fără treapta de beton din fața scărilor. Eh, vremuri! Am totuși o amintire plăcută, în care tata a arătat că este capabil să
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au ajuns la țărmul comunist ("tremură zori de-asupră-i, roșu fald"), care se bucură văzând alte flote, adică țări unde regimul roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc spre noi / Corăbii noi, corăbii
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
mereu inventată se întâlnesc toate acele fragmente vii găsite pe ruinele biologice ale umanității dispărute, fragmente de corpuri, de aspirații, de fosile ale iubirii iar nu un corp întreg de femeie în care stau închise la un loc într-o dezolantă promiscuitate micile ei virtuți dublate de micile ei vicii, caldul și recele ei, necazurile și exaltările ei, lacrimile și bucuriile." (p. 28). Ce rămîne, din acest delir cu porniri aurorale? Conturul, mult lărgit, al unui hatîr. De poet, în fond
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]