930 matches
-
nu rămâne decât să visăm, minunându-ne. „Totul e perfect dar nu știi, o auzii, deodată, pe Keti, o să vină o zi când o să-ți dai seama singur de asta” - „ Ce-ai spus?” - Cu cine vorbiți? mă întrebă profesoara ușor dezorientată. - Cu dumneavoastră, vă răspundeam, numai că, din greșeală, la persoana a doua singular. - Nu mi-am dat seama, scuzați-mă. În orice caz, explicația dumneavoastră îmi place. E puțin sofisticată, ca a oricărui om care crede în ceea ce face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
celor înlocuiți, pe care însă le preiau neîndemânatic, neavând în spate o sută de ani de existență asemeni clasei acestora. Iar asta e jaf nu revoluție. Semnificativ, pentru evoluția societății, este - observați! - foamea de apropiere a bunurilor pe care burghezia, dezorientată, le desface acum în pragul lichidării ei, în talciocuri, din vânzarea cărora mai supraviețuiește fizic. E o bulversare socială de care profită cei îmbogățiți recent. O clasă dispare, alta îi ia locul, dar cu denumire schimbată. Un act cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcând pe salvatorii, ziua când nu se vor mai naște înotători. Și eu mă aflu mai departe în slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar înotătorii nu vor mai îndrăzni, dezorientați, ei mă privesc cu teamă, nebănuind că-i aștept cu disperare, eliberatori, nu mă înțeleg, și e firesc să fie așa, pentru că nu pricep că e posibil așa ceva. „Ana!” repet în gând; între mine și ea începe o depărtare - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
va depune, și cu adevărat, peste o lună și ceva îmi telefonă aducându-mi la cunoștință executarea comenzii. Când crucea fu instalată la mormânt, întinsei doamnei jumătate din costul lucrării. Mă privi ca speriată: - De ce? întrebă. Nu se poate, rosti dezorientată. - Nu e nimic, o liniștii. Vă rog să primiți, e o datorie a mea de suflet. Nu știu, dar simt că trebuie să fac așa. Vă rog să înțelegeți. Ca prin minune primi banii. Nu știu ce gândise. Nu, nu-mi mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu puteau menține liniile drepte, caii o luau razna și soldații sfârșeau sub copitele lor... Dușmanii se năpusteau asupra noastră, atacurile erau tot mai violente... În lupta corp la corp, soldații își recunoșteau în adversarii lor prietenii de odinioară și, dezorientați, se lăsau omorâți. Frații se ucideau între ei... Oamenii mureau pe malul apei, printre tufișuri... Numai Legiunea întâi, Auditrix, a reușit să captureze acvila și însemnele Legiunii Rapax a lui Caecina. Restul... — Am pierdut? Asta ai venit să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ducea la intrarea secundară a vilei. 27 Valerius intră în cantina unde mirosea a varză și merse de-a lungul meselor, în căutarea unui loc liber. Gladiatorii coborau glasul când trecea prin dreptul lor, iar mulți îl salutau. Îl priveau dezorientați: îl admirau pe bărbatul acela care avea faimă de medic priceput și care încercase să-l ucidă pe împărat. Se mirau că nu fusese judecat pe loc și că ajunsese la Ludi, unde, încă de la primul antrenament, se dovedise incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Vitellius și ridicându-se. Nu-l pune să lupte cu Skorpius. Lupta lor ar însemna sfârșitul gloriei... și al vieții tale. Dar dacă Orpheus trebuie să moară în arenă, pentru ca eu să pot rămâne la cârma Imperiului, spuse Vitellius dezorientat... Eu... Preoteasa a zis că... Ausper însă nu-l mai asculta. Îi întorsese spatele și se îndepărta solemn, asemenea unui preot din vechime, trecând printre soldații care se dădeau repede deoparte, speriați. În noaptea aceea, pe când Proculus își punea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu suntem noi stăpânii acestor păduri? V-a întristat înfrângerea de la Bedriacum... Nu uitați că soldații noștri călare au reușit să spargă liniile lui Caecina. Nu uitați că ați fost înfrânți doar pentru că Otho era nehotărât, iar generalii săi erau dezorientați - de aceea nu ați primit ordinele care puteau să vă conducă la victorie. Dinspre mulțimea de soldați se auzi un murmur asemenea unui torent care încearcă să iasă de sub pământ și să se reverse pe câmpie, pentru a deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia așteaptă să-l vadă mort pe Orpheus, dacă nu pentru altceva, măcar să-i facă în ciudă legatului care, după câte se spune, atrage de partea lui toate legiunile. — Și-atunci? întrebă Skorpius dezorientat, privindu-i pe ceilalți cu gura căscată. Atunci de ce nu mă lasă să-i iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se bucure de faima de care eu ar trebui să am parte? De ce interzice luptele dintre noi? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă, își înălță capul și privi spre pulvinar-ul unde stătea Vitellius. Fu surprins să-l vadă pe Listarius lângă împărat, întinzându-i o tavă cu mâncare. Atenție! strigă, întorcându-se spre gladiatori, care veniră imediat lângă el și lângă Marcus, dezorientați. Priviți în jos, la mașinile de război. Le vedeți? Sunt catapulte și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre scorpiones - vor arunca în noi cu săgeți, cu o putere nemaipomenită. Vom folosi scuturile și palisada ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ea și domnul Cramm o împărtășiseră - singura dragoste pe care o împărtășiseră. — Domnul Cramm, îi plăcea doamnei Cramm să povestească în zilele dinainte de a-și cizela felul de a vorbi, avea o glumă preferată despre mare. Ori de câte ori ești trist sau dezorientat, obișnuia el să spună, nu trebuie decât să-ți contempli „Ombilicul“. Ombilicul, înțelegi. Domnul Cramm avea întotdeauna un sâmțalumorului teribil. Obișnuia să-mi zică Jungfrau, căci era într-o oarecare măsură poliglot. Când l-am întrebat de ce, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că, izgonindu-l pe Nicholas Deggle în continuumul tău, te-am călăuzit către insula Calf? Negi faptul că, lăsându-te să cutreieri lumea timp de secole, în loc să te aduc aici, te-am făcut bărbatul care ești acum, cameleonic, flexibil și dezorientat? Negi faptul că, alegând un om asemănător mie ca înfățișare, am estimat cu precizie efectul unui asemenea om asupra lui Virgil și a orașului K? Negi faptul că, te-am ademenit până aici cu ajutorul Spectrului Prepelicarului? Negi faptul că, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simțit la timp capcana și m-am ferit de ea. Pânditorul poate aștepta mult și bine. Sunt capcane mult mai ademenitoare, pe care mi le deschide coborârea și în care mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe aceeași bancă din Cișmigiu ai stat în dimineața când ai venit cu Pu, fata cunoscută în tren, dezorientați, neștiind amândoi ce urma să faceți, să vă despărțiți sau să mai rămâneți o vreme (cât?) împreună. Că pe aceeași bancă ai scris începutul unui roman cu care sperai să-ți faci intrarea zgomotoasă în literatură. Te-ai bucurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la o dezbatere vorbește ultimul. Chiar dacă ultimul cuvânt a fost spus de un combatant anterior. Aș fi vrut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate, să încerce să o schimbe pe aceasta, la fel de putredă, de acum. Apelul la caragialism este nu numai o minimă operațiune intelectuală, ci, de cele mai multe ori, o perfidă manipulare. Îmblânzești ticăloșia vremii de azi prin dulcea justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în plin Ionesco și tindem să ne stabilim definitiv în Urmuz. La ultimele alegeri din multilaterala dezvoltată, cred, sâmbătă noaptea fusesem la un chef. Antren deplin, cu lăutari țigani, cu ciuleandre înfocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clipelor de acum, și ele albe, nesfârșit de albe și fără de gând, simt cum se luminează parcă și noaptea aceea de demult. Fata cu ochelari încă șovăie cu tortul ei în mână. Dar acum o văd intrând. Ducându-se, parcă dezorientată, într-o direcție aiurea, apoi revenindu-și, găsind în cele din urmă drumul bun, adevărat, așezând tortul pe masă, în timp ce femeia aceea de lângă mine face ordine între farfurii și tacâmuri, iar Veturia împarte feliile de tort în farfurioare, albastre parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rațiune” este un fenomen caracteristic tuturor marilor crize din istoria culturii (de la sfârșitul lumii antice, din “amurgul” evului mediu, ca și cea actuală). În astfel de perioade critice apare un om fără convingeri ori principii, fără apartenență la o “lume”, dezorientat, și pentru care ideile tradiționale și-au pierdut consistența sau au devenit insuficiente. În aceste condiții în care edificiul rațional este dizolvat se produce invazia iraționalismului și a nihilismului. Absurdul este în strânsă legătură cu fenomenul alienării, ce se manifestă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
descoperise că... de fapt amândoi erau la Început, că totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină pe întreaga fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în fel și chip, obosite parcă, părăseau creanga care le-a fost tutore vreme îndelungată. Pluteau apoi dezorientate și, în cele din urmă,sfârșeau în covorul înflorat așternut la picioarele gorunilor falnici... Lotrul a lăsat să treacă câteva zile, pentru a afla apoi dacă licoarea adusă de la Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că își revine din leșin. Când a deschis ochii, chipul hangiței s-a luminat. I-a luat mâinile și ducându-le la pieptul ei l-a îndemnat: „Spune-mi ce ai pățit? De ce arzi atât de tare? Ce te doare?” Dezorientat, aproape speriat, a vrut să se ridice, dar durerea brațului rănit l-a făcut să geamă amarnic și să cadă la loc. Privea la cei doi de parcă nu i-ar fi văzut niciodată. Cu mare greu a dat semne că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
indivizi ce conspirau împotriva Americii, lucru pe care l-am înțeles abia mai târziu, mi-au mărturisit... secretele lor - ca să zic așa - emoționale și politice. Mulți dintre ei erau din Hollywood - scriitori, actori și apropiați de-ai lor, proletari la fel de dezorientați ca și mine în privința comunismului, oameni care doreau să se apropie de cei de la Hollywood din cauza legăturilor cu cinematografia. Eu mi-am pierdut entuziasmul față de partid chiar înainte de semnarea pactului dintre Hitler și Stalin. În ’39, în timpul proceselor intentate sindicaliștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ultimii patru ani, după ce îi pusese coarne. Tipul arăta și acum mai mult a avocat decât a polițist. Părul lui blond devenea tot mai cenușiu, iar insul plutea într-un aer de nervozitate care îl făcea să pară un pic dezorientat. Buzz bătu repede la ușă, așeză cutia pe un scaun și o deschise. Cei trei priviră înspre el. Buzz își fixă ochii pe Considine. Ellis Loew dădu din cap ca un om de afaceri autentic. Dudley Smith zise „Bună, Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ani care făceau atunci primii pași în realizarea idealului lor profesional, acela de a deveni învățători. Erau 36 de copii, băieți și fete, veniți din Iași și din celelalte orașe ale județului, dar mai ales din comunele ieșene. Timizi și dezorientați, fiecare cu zestrea lui biologică intelectuală, comportamentală și sufletească, alcătuiau un conglomerat de personalități ce urma să se constituie într-un microgrup școlar cu bineștiute rosturi formative și educative. Privindu-i acum, după atâția ani, lui Dumitru Dascălu îi vine
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]