717 matches
-
Averești.” - Din câte se spun, Aron Vodă nu a fost prea iubitor de cele sfinte, dar în acest zapis el vorbește ca cel mai credincios domn. - Trebuie să știi, dragul meu, că vorbele de la începutul hrisoavelor sunt scrise din știința diecilor domnești. Doar hotărârile voievozilor sunt cele izvorâte din vrerea domnilor, dar sunt îmbrăcate tot în vorbele diecilor. - Dacă nu-mi dezlegai această taină a zapiselor domnești, mărite Spirit, eu aș fi crezut că cele scrise acolo sunt chiar vorbele voievozilor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acest zapis el vorbește ca cel mai credincios domn. - Trebuie să știi, dragul meu, că vorbele de la începutul hrisoavelor sunt scrise din știința diecilor domnești. Doar hotărârile voievozilor sunt cele izvorâte din vrerea domnilor, dar sunt îmbrăcate tot în vorbele diecilor. - Dacă nu-mi dezlegai această taină a zapiselor domnești, mărite Spirit, eu aș fi crezut că cele scrise acolo sunt chiar vorbele voievozilor. - Mă bucur că te-am făcut să pricepi cum se întocmeau acele zapise domnești. Ei, da’ să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
știe că se vor duce armași și vor fi de mare certare.” Imi imaginez, mărite Spirit, cum fluturau sutanele cuvioșiilor lor pe cele coclauri, în alergarea lor pentru a alunga pe cei care încălcau moșiile mănăstirii. Iată ce spune și diacul, mărite Spirit, într-un suret (copie) după „Un ispisoc gospod din anii 7221(1712 sept. 1-1713 aug.31) fără de lună, de la măriia sa Niculai Alexandru (Mavrocordat) voievod, în care scrie că, socotind măriia sa și pentru sfânta mănăstire Copou, fiind
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic, stolnic, logofăt, spătar), dar și de câte vreun medelnicer, jitnicer, diac, clucer ori sluger. Naratorul știe numele boierilor de divan, ale portarilor de Suceava, ale mai marilor de la Orhei, Chilia și Cetatea-Albă ori de la Cetatea Neamț. Nu e uitat mitropolitul Teoctist; audiență are arhimandritul Amfilohie Șendrea. Legături cu polonii, cu Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cât din pricina călăriei. Cum așa? Apoi noi am venit călări, ș-acuma nu mai avem cu ce ne hrăni caii, că vine iarna. Așa? Atunci puneți-vă în genunchi ca să vă binecuvântez. Cântec de la Blaj: Cât trăiești să nu iubești Diac în haine nemțești! Că diacu-i poamă rea, Te iubește, nu te ia; Mânâncă carne Vinerea Și postește Sâmbăta... 17 Mai 1927 Un băiat care ajunge la concluzia logică că tatăl său a comis o crimă, întreprinde încredințarea acestui lucru, căutând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Orumbet-Ugli și Oran-Ugli Căușani lângă Botna. Unt de pe buruieni (pag. 81 "D.M.") Despre oi și alte animale; despre glușcă sau ieruncă și alte Minciuni vânătorești Vizirul chihaia și tefteudarul turcesc siliște pustie) Costantin Mere-acre Chirilă dela Dăunteni Gherghina Ursa Contăș, diac de jitniță Ghelasie Sora Pivnicerul dela Cotnari Teofan Manoilă Feltiu Gheorghe Murat Sava Blându Lupu Vremeș David Corbea Nechifor Țurcan Nistor Crețu Griga Neculai a Lolăi Costea Andronic Lohan Căliman a făcut năvod de oameni Iftodie Salomia Cueaghiuc podvezi p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Straja odăi = sălașe Rădiu Neagului Pârâul Turbatei Runc Salce pripas tălmaci Siliștea lui Dominte Asan Beg han al Turcomanilor în Persia Duma Braz Stanciu Costea Dan Stibor Lazea Pitic boieri ai lui Aron V. în 1475 Vlaicu pârcălab Hotin Tăutu diac Nume proprii: Arhim la Neamț Agafia Anastasie egumen Andronic Anghelina Antohi Strătilă Anușca Toma logofăt Arsenie egumen Axinte Anșaru Avăr Balș Bârsan Benea Sima Boba Bodea vornic Boldiș Bore Borea Bozie Bren Brândușa Neted Brumar Bucium Boureanu Buzea Burghele Iuga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
străbat drumuri bătute de tâlhari. Ritmul alert al povestirii este întrerupt însă de două tablouri, care se succed unul după altul ca un binom de întuneric și lumină, care își pun în lumină reciproc dimensiunile. Primul ne relatează martirajul unui diac din Ucraina ocupată de poloni, pentru vina de a fi rostit în biserică, Simbolul Credinței, Crezul, după tipicul Bisericii de Răsărit. Diacul este târât afară din biserică și ucis cu bâtele de către mai-marii catolici ai satului, chiar sub ochii mamei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
un binom de întuneric și lumină, care își pun în lumină reciproc dimensiunile. Primul ne relatează martirajul unui diac din Ucraina ocupată de poloni, pentru vina de a fi rostit în biserică, Simbolul Credinței, Crezul, după tipicul Bisericii de Răsărit. Diacul este târât afară din biserică și ucis cu bâtele de către mai-marii catolici ai satului, chiar sub ochii mamei sale. Al doilea, ne înfățișează o scurtă vizită, la sihastrul Isihie, în munții Moșenski, pe un ostrov , aflat în mijlocul unui râu de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
catolici ai satului, chiar sub ochii mamei sale. Al doilea, ne înfățișează o scurtă vizită, la sihastrul Isihie, în munții Moșenski, pe un ostrov , aflat în mijlocul unui râu de munte. În contrast cu violența extraordinară a imaginii care ni-l înfățișează pe diacul martir, ucis cu bâte, sihastrul izolat pe ostrov, care probabil, nu întâmplător se numește Isihie, este beneficiarul unei liniștiri desăvârșite în fața ispitelor lumii, a unei isihii care îl izolează de tumult, întocmai cum ostrovul din mijlocul râului îl izolează de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
bun început că gândul și dorința de a face un pelerinaj pe jos la Santiago de Compostela le-am avut de mai mulți ani. în vizita făcută în anul 2009 în Spania le-am mărturisit preoților Paul Budău și Leonard Diac dorința mea cu rugămintea de a-mi comunica numele eventualului însoțitor preot român care ar vrea și el să parcurgă „il camino di Santiago”. Am pus aceeași întrebare și pe grupul de discuții al preoților români de pe yahoo, dar cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pelerinaj. Ce va fi de acum înainte, voi vedea. Pelerinajul vieții continuă de la Santiago de Compostela până la Finistere, adică până în ultima clipă a vieții mele pe pământ. Seara târziu iau avionul spre Madrid, unde mă va găzdui amabilul confrate Leonard Diac, iar mâine mă întorc acasă, la Iași. Postfață Pentru noi, cei născuți în secolul vitezei, care ne gândim acțiunile și parcurgerea distanțelor într-un ritm rapid, ajutați fiind de tehnică și de mijloacele de transport atât de perfecționate, mersul pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în care apare această temă. Sfântul Maxim Mărturisitorul, „cel mai profund teolog al erei bizantine și o mare autoritate în viața de rugăciune”<footnote Ieromonah Alexander Golitzin, Mistagogia - experiența lui Dumnezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică, Traducere și prezentare: Diac. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1998. footnote>, a fost „un filosof de o mare vigoare ..., teolog și un mare dascăl al doctrinei îndumnezeirii, căreia îi precizează în mod clar sensul și natura..., moștenitor al Alexandriei, familiar cu Capadocienii”<footnote Paul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
reședința marelui vornic, așa cum Bârladul a fost pentru Țara de Jos, încă din timpul stăpânirii cumanilor. În fiecare țară, Khanul tătar avea un Divan cu un secretar, iar fiecare baskak militar și daruga șef de regiune financiară, o cancelarie cu dieci de vistierie și registre fiscale daftar sau catastife. În daftare sau catastife erau trecuți contribuabilii, dar și mănăstirile scutite de dări, chiar de către marele Khan. Odată cu terminarea împărțirii posesiunilor-feude din 1254 între rudele lui Batu-khan, în scopul perceperii veniturilor în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1584), Huz (Johan Baptista Hammand, 1769), Huschi (Ioan Danielod, 1812), Huswares (Nicola Visscher), dar în documentele moldovene medievale era cunoscut cu actuala formă, de plural, Huși. În timpul domniei lui Alexandru Callimachi, la 1797, întâlnim forma Haș, care se poate datora diacului, necunoscător al geografiei moldave. La sfârșitul secolului al XV-lea, numele lui Jurja Husea încă se mai păstra. El apare în documentul din 13 martie 1489, despre care am amintit, publicat de Ioan Bogdan, în care Ștefan cel Mare confirmă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Obârșia (Brheciului) dăruiește lui Pătrașcu Logăfăt al III-lea „pentru multe treburi ce i-au făcut la domnie” (funcționau și atunci pilele și traficul de influență!) partea sa de moșie din Runcu (Filipeni - n.a.) la 22 septembrie 1661. Un diac local, Vârlan, scrie în Filipeni, la 9 iunie 1665 „ca să se știe” despre Necula și soția sa Paraschiva care vând o vie în Filipeni pentru 14 galbeni. La această tocmeală au fost de față „Neculai din Filipeni”, Ion Jora (apare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pare a fi apărut din nimic și dintr-o dată. Dacă nu apare ca sat, apare, în scris, ca toponim sub forma „Dealul Boțului”, „Piscul Boțului”, „Șipotul Boțului” în cele dintâi acte care „vorbesc” de moșia Filipeni. Pe un Gheorghe Boțul, diac, îl întâlnim în legătură cu o moară a cărui vad producea inundarea morii lui Donici. Locuitorii, țigani (etnie romă este apărut după evenimentele din 1989 și folosirea termenului crează confuzie) trebuie să fi fost robi pe moșia Filipeni a Rosetteștilor sau în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
di urică și cumpărătură, cu tot vinitul și alții nime să nu să amestice. ]Pe verso] Frunteștii Academia R.P.R., CCXIII/2 * 1765 (7273) martie 18 Lista (perelipsis) de ispisoace și zapise privitoare la moșia Filipeni, ținutul Tecuciului (1655-16719, întocmită de diacul Ioniță Baiș pentru medelnicerul Dumitrache, moșie luată de zestre de la socrul său Ioniță Ruset medelnicer. Perelipsis 7168 [1666] iul[ie] 16, un zapis de la Mălana, fata lui Brașeu Lazor au dat danie a patra parte din tot locul lui Pătrașcu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amintită 5. Cercetări și documente mai noi scot la iveală faptul că prima atestare documentară a satului se găsește în uricul întărit de Alexandru cel Bun, la 15 iunie 1431, dat vornicului Oană Cupcici: peste Bucovină (codru n.a.) Diacouții (satul Diacului n.a.) amândouă cuturile ce le-a schimbat cu fiica lui Costea, înaintea noastră și Catamereuții (Cătămărăști n.a.) ce l-a schimbat cu Catamar pentru Șerbouți 6. Satul era stăpânit, în jurul anului 1400, de un anume Ipatie, de la care așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din pricina căldurii de la flăcări, și chiar încercând să-și ascundă jena și încurcătura, aceleași de pe când era un adolescent. Cu sforțarea tâmplarului care scoate cuie mai vechi dintr-o scândură groasă, stăpânindu-și mândria, a izbutit să articuleze: - Tu ești diacul meu de la palat și acolo ți-e locul. Am nevoie de tine. Nimeni nu trebuie să măsoare victoriile inimii după cel care ți le îngăduie, astfel că am spus: - Am să vin cu tine. Îți cer iertare dacă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
loc. Era un moment al marilor evenimente, un moment în care în lume totul se schimba, întărindu-se sau pierind. Ca și cum ai fi fost luat de viitură în mijlocul unui vad. Când fiul meu era pregătit să-mi ia locul ca diac al palatului, m-am dus la Rotari și i-am spus: - Am îmbătrânit. În acest an al Domnului nostru 649 împlinesc cincizeci de ani și simt că trebuie să-mi caut din nou pacea sufletului pentru a-mi sfârși zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
priceput noima cuvintelor sale. - Ai dreptate, când vorbesc cu regina mea, rămân în picioare. Tot fără să se clintească din loc a spus: - Eu sunt Bino de la Masada. Numele tău care e? I-am răspuns cam arogant: - Eu sunt Stiliano, diacul de la palatul regal. A cui este biserica asta pe care n-am mai văzut-o până acum? Mi s-a părut că bărbatul acela râdea în tăcere. - Nu este o biserică, ci casa provizorie a unei mame care își așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pași spre acel om, înfățișarea lui continua să-mi rămână ascunsă. A adăugat: - Ieri nu eram, și acum, că am dat acest lucru cuiva care are nevoie, mâine n-o să mai fiu. Mă așteaptă și alții. Du-te în pace, diacule! Făcându-mi-se teamă de acel om, m-am dat în spate câțiva pași și am ieșit din încăpere. De îndată ce m-am trezit afară, ușa mi s-a închis în față, deși aerul era nemișcat precum apa unei bălți. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
le filastrocche, i cânți per i festeggiamenti, îl governo o i contadini lodati, mă i crimini imperdonabili, come la delazione dei colleghi, îl loro invio în prigione oppure alla fucilazione, ecc. É per questa ragione che chiedo da più di dieci anni l'apertura dei dossier segreti. Per quanto riguarda la teoria del "silenzio" come resistenza al regime, penso che non ogni genere di silenzio vale. Îl silenzio letterario è quello di uno scrittore famoso che, all'improvviso, interrompe la sua
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
I. 1629, Iași), cărturar, imnograf și miniaturist. Ilie după numele mirean, C. s-a născut, probabil, la Suceava, într-o familie de viță. Părinții îi sunt „cneaghina” Cristina, înrudită cu boierii Stroici, și Ioan Crimca - cu ascendenți în stirpea Ciolpăneștilor. Diac în prima tinerețe, intră, apoi, în cinul monahal. Se crede că petrece perioada de noviciat la Putna; revine însă la Suceava unde, din martie 1599, slujește la biserica domnească din cetate. În iunie 1600, e ridicat la treapta de episcop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]