1,929 matches
-
M. este Mărturia artei (1972), eseu construit pe o sinteză tradițională a esteticii lui John Dewey („artă înseamnă tot ce atinge perfecțiunea”) și a celei a lui Georg Lukács („diferența dintre artă și nonartă constă în diferența dintre cunoașterea integrală dialectică și cunoașterea unilaterală ideologică”). Rezultatul este un demers teoretic în care opera de artă este considerată în raport cu scopurile sale și, prin urmare, în raport cu mijloacele și cu modurile de a le înfăptui. Concluzia, nu nouă, ci doar confirmată, e aceea că
MASEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288053_a_289382]
-
de teoria revoluționară avansată a socialismului științific. Așadar, partidul de avangardă nu numai că este esențial pentru coeziunea tactică a maselor, ci trebuie efectiv să gândească pentru acestea. El funcționează ca o elită executivă căreia perspectiva asupra istoriei și materialismul dialectic Îi permit să stabilească „scopurile de război” adecvate ale luptei de clasă. Autoritatea sa se bazează pe inteligența științifică. Lenin cita „frazele importante și profund adevărate ale lui Karl Kautsky”, care spunea că proletariatul nu poate aspira la „conștiința socialistă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
puterii de către o mică elită planificatoare. Le Corbusier era convins că adevărurile științifice din domeniul modern al construcțiilor și urbanismul eficient Îi dau dreptul să Înlocuiască tradiția urbană - discordantă și haotică - cu un oraș utopic. Lenin credea că știința materialismului dialectic oferea partidului o perspectivă mai profundă asupra procesului revoluționar și dreptul de a pretinde conducerea asupra unei clase muncitoare care altfel ar fi fost dezorganizată și greșit Îndrumată din punct de vedere ideologic. Amândoi erau convinși că știința le oferă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
generală - și dealtfel și o revoluție - era un eveniment social complex ce implica voința și cunoștințele multor agenți umani, partidul de avangardă nefiind decât un element. Revoluția ca proces viu Rosa Luxemburg considera grevele și luptele politice procese istorice și dialectice. Structura economiei și forța de lucru ajutau la definirea opțiunilor existente, Însă fără a fi determinante. Astfel, dacă industria era una la scară mică și neunitară geografic, și grevele aveau să fie de mică amploare și Împrăștiate. Cu toate acestea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
revoluționar, că nu existau „rețete” de realizare a socialismului, și nici „o soluție disponibilă Într-o platformă sau manual al partidului”. Deschiderea ce caracteriza viitorul socialist nu era un defect, ci, mai degrabă, un semn al superiorității sale ca proces dialectic față de formulele artificiale ale socialismului utopic. Crearea socialismului era un „teritoriu necunoscut, ce pune o mie de probleme, iar numai experiența poate corecta și deschide noi drumuri. Numai viață efervescentă și neobstrucționată capătă mii de noi forme și face mii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Ibid., p. 151 (sublinierea Îmi aparține). Aici, Lenin se referă În special la ziarul Iskra, organ al partidului de avangardă. Ibid., p. 120-121. Ibid., p. 122 (sublinierea aparține autorului). Vezi, de pildă, Kathy E. Ferguson, „Class Consciousness and the Marxist Dialectic: The Elusive Synthesis”, Review of Politics 42, nr. 4, octombrie 1986, pp. 504-532. Lenin, What Is to Be Done?, p. 129. Ibid., p. 121 (sublinierea Îmi aparține). „Agitație” este un alt cuvânt esențial În acest context. El evocă imaginea apelor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
excentricitatea etnică („niciodată cu adevărat înscris în centrul vreunei comunități etnice, religioase, naționale, lingvistice”). Starea de multiplu minoritar îi furnizează libertatea alegerii lucide. Alături de cartea de debut, autorul așază alte două titluri de care va fi tentat să se despartă: Dialectică și estetică (1971) și Umanism: viziune și întruchipare (1978). Meritul lucrării dintâi, Romanul monumental și secolul XX, este că dezvăluie interesul autorului pentru ideea de sublim, deși interpretarea este datată într-o oarecare măsură și atinsă de „optimismul istoric” și
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
doare” (Marta Petreu). „Martor fidel al timpului său” și „neobosit truditor” (Eugen Simion), profesorul „are tristețea energică și sănătoasă”, „generozitatea stângii luminate și cultura aristocratică a dreptei inteligente” (Radu Cosașu). Fertil în sugestii, deschis spre probleme acute și controversate, [volumul Dialectică și estetică] reprezintă o contribuție adesea personală, totdeauna sobră și judicioasă într-un domeniu deosebit de dificil, al confluenței artei cu filosofia. PAUL GEORGESCU SCRIERI: Romanul monumental și secolul XX, București, 1963; Thomas Mann, București, 1965; Dostoievski. „Tragedia subteranei”, București, 1968
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
ca rezultat al setei romantice după universuri compensatoare și recuperative, nici ca o dramatică questa în care se angajează eul liric, ci se instituie dintru început. Poetul se află dintotdeauna acolo și se bucură. Conștiința interogativă și angoasată a teologiei dialectice îi e străină. I. se întoarce la poezia jubilantă a laudelor și a contopirii mistice cu misterul divin, în vecinătatea tipologică a Sfântului Simeon Noul Teolog, a Sfântului Ioan al Crucii și a Sfântului Francisc: extaz și beatitudine a locuirii
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
al Spiritului critic..., un punct de plecare într-o lungă dezbatere, un moment favorabil unor noi sinteze. Cum s-a remarcat, Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu (1924-1925), concepută ca replică la studiul lui I., relua în fapt viziunea dialectică a criticului ieșean: primul volum al Istoriei... avea în vedere fondul novator (Forțele revoluționare), al doilea - contrariul acestuia (Forțele reacționare), pentru ca în cel de-al treilea să fie schițate, fără o fundamentare științifică, Legile civilizației române moderne. I. revine de
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
sunt de fapt separate de analiză marxist) a economiilor capitaliste, de vreme ce investiți în str)în)țațe nu mai sunt privite că un mod de compensare a subconsumului pe plan intern. Astfel, unul din cele dou) elemente principale ale dezvolt)rii dialectice este eliminat. Cel de-al doilea element a încetat, de asemenea, s) mai fie operațional, pentru c), așa cum am explicat mai sus, ț)rile subdezvoltate nu mai sunt considerate a fi s)ltate din punct de vedere economic prin direcționarea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a acestei răsturnări a perspectivei asupra istoriei este aceea că, în locul libertății, necesitatea a devenit categoria esențială a gândirii politice revoluționare 6. Un alt aspect al filosofiei lui Hegel, derivat tot din experiența Revoluției franceze, privește caracterul mișcării istorice, mișcare dialectică și necesară, de la revoluție la contrarevoluție, de la 14 iulie la 18 Brumar și Restaurație. Această mișcare are menirea să împingă istoria într-un sens irezistibil. În faimoasa dialectică hegeliană a Libertății și Necesității, preluată ulterior de marxism, cele două concepte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În discurs a ceea ce e perceput acum ca pierdut. Abia apoi se Înțelege că se poate reveni În timpul splendorii prospectiv și nu retrospectiv, constitutiv și nu mimetic (la fel cum În Phaidros accesul la Idee poate fi atins nu doar dialectic, prin discurs filosofic, ci și prin nebunie poetică, creatoare). Ultimele elegii desfășoară o ascensiune din timpul credinței În cel al nădejdii (unde sfârșește alergarea către Eu) și apoi În cel al splendorii (unde alergarea mai importantă, către celălalt, s-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca timp. Limbajul e puternic, eul e puternic și ambii lucrează cu revelații. Pentru moment idealul de zbor s-a-ndeplinit aici. În nădejde pentru o clipă se simte, se inserează totul. De la faptul-de-a-fi-cal am ajuns la calul viu, fiind cal. Mișcare dialectică, hegeliană. Căutând În cuvânt viața cuvântului, nechezatul calului. E eul heideggerian aici, devenit Dasein. Dar nu e de ajuns: „o aură verzuie prevestește/un mult mai aprig ideal”. Mișcarea hegeliană nu e Împlinită, sinele se simte În continuare spațiat ( Elegia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de Memorii, un L. în plină audiență, având distanța necesară retrospecției, nu ezita să releve la rece, detașat, limitele „metodei impresioniste”, care într-o primă etapă, cea a textelor din culegerea Pași pe nisip, comporta un stil „abrupt, familiar, anecdotic, dialectic și mai ales prolix”. Prin apelul la dialog se urmărea atunci un limbaj cât mai „natural”, însă „calitatea artistică” a expunerii era astfel jertfită. În etapa primelor volume de Critice - „pur estetică” sub aspectul concepției - „confuzia criticii cu literatura” se
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de la Efes. El se folosise deja de culegeri de origine apolinaristă ce conțineau pasaje din Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia. Ideea unui permanent consens al Părinților ortodocși ca o garanție a doctrinei sănătoase nu a eliminat complet argumentarea dialectică, ci a completat-o, căpătând o funcție tot mai importantă; în Imperiul Bizantin, practica teologică tinde să se caracterizeze tot mai mult printr-o voință de a nu inova, de a respecta ceea ce a fost crezut dintotdeauna. Nu numai textele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în același timp (1) putere absolută, pentru că există în sine; (2) act absolut pentru că întregul existent există prin raportare la Unu; (3) tensiunea dintre acești doi termeni. Apoi, cum orice entitate derivată din Unul e parte a acestuia, această structură dialectică se reproduce în toate ființele, la orice nivel al lanțului: orice realitate e identică cu sine însăși și rămâne ceea ce este, deși, revărsându-se în afara sa, produce o altă entitate. Cele trei faze ale acestui proces dialectic sunt, pentru Proclus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestuia, această structură dialectică se reproduce în toate ființele, la orice nivel al lanțului: orice realitate e identică cu sine însăși și rămâne ceea ce este, deși, revărsându-se în afara sa, produce o altă entitate. Cele trei faze ale acestui proces dialectic sunt, pentru Proclus, monê, adică persistența ființei în Unu; proodos, adică purcederea care produce altceva; epistrophê, reîntoarcerea în sine. În concluzie, fiecare ființă este părtașă, pentru că propria ființare provine din alta; neîmpărțibilă, pentru este și rămâne unu; însă este și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de-a doua reforme universitare, marxism-leninismul devenea disciplină obligatorie, parte a pregătirii de bază (Grundlagestudium), În același timp cu Învățarea limbii ruse. Studiul obligatoriu al marxism-leninismului În cadrul primului ciclu universitar era organizat pe parcursul primilor trei ani de studii: filosofie (materialism dialectic și istoric), În primul an, economie politică, În al doilea an, comunism științific și elemente de bază de istorie a mișcării muncitorești internaționale, În cel de-al treilea an. În 1952, au fost Înființate pe langă universități mai multe Institute
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lui Bloch Împotriva dogmatismului au fost considerate de Hager drept o stratagema (Deckmantel) menită să asigure introducerea unor idei subversive În marxism-leninism. Deși recunoștea operei lui Bloch „puternicele sale trăsături umaniste și progresiste”, Hager Îl declară nedemn să reprezinte materialismul dialectic și recomandă lupta Împotriva „influentelor sale politice nefaste” (Kapferer, ibidem, p. 115). Procesul filosofic intentat lui Bloch a culminat cu organizarea unui colocviu (Konferenz über Fragen der Bloschen Philosophie), ale cărui documente au fost publicate (Ernst Blochs Revision des Marxismus
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1989. Ruggard Otto Gropp (1907-1977) făcuse și el parte din rezistență În perioada nazistă. Condamnat la batalion disciplinar, dezertase de pe frontul de Răsărit. După doi ani de Învățământ la Parteihochschule Karl Marx (1948-1950), avea să conducă un institut de materialism dialectic și istoric la Universitatea „Karl Mark” din Leipzig, distingându-se În mai multe „campanii ideologice”. Scriitori și filosofi Victoria filosofilor de apărat În anii ’50 a avut efecte devastatoare În RDG, În primul rând asupra filosofiei marxiste, care, de atunci
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și lupta de clasă În secolul XX. Visul european este un act delicat de echilibru aristotelic Între nevoia unei diferențieri sporite și o integrare mai profundă, cei doi poli care au caracterizat dezvoltarea omului Încă de la Începutul aventurii umane. Discuția dialectică În desfășurare Între diferențiere și integrare a fost misiunea Centrală a fiecărui aranjament de guvernare din istorie. Sclavi și imperii, supuși și regate, cetățeni și state, iar acum persoane și instituții de guvernare globale sunt fiecare jaloane importante ale evoluției
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Întreaga lume. Barfield vede istoria ca pe o dezvoltare a conștiinței umane. Înțelegerea sa profundă a istoriei se Îmbină cu cea a lui Sigmund Freud referitoare la procesul de dezvoltare mintală a fiecărui individ. Am discutat pe scurt subiectul tensiunii dialectice Între diferențierea individuală și integrarea colectivă În capitolul 5 și, din nou, ceva mai mult detaliu, În capitolul 13. Vă reamintiți, Freud pornește de la ideea că În primele stadii ale dezvoltării sale, un copil trăiește Într-o uniune nediferențiată cu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a găsi o soluție condiției umane. Pentru Brown, conștiință istorică pare să urmeze o cale similară cu drumul pe care fiecare persoană Îl parcurge În dezvoltarea conștiinței sale individuale. Istoria umană, asemenea istoriei individului, observă Brown, este condiționată de tensiunea dialectică a două forțe contrarii, una care caută unificarea și interdependența sau instinctul vital, cealaltă care caută separarea și independența sau instinctul morții. Marea provocare În față civilizației este cum să reconcilieze aceste două forțe contradictorii. Brown schițează trei etape În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și un anumit mesaj. Apoi, caracteristicile recipientului (vârsta, sexul, gradul de cultură și inteligență) determină o anume orientare contextuală și în alegerea sursei. Multe alte conexiuni se pot dezvălui. Invit cititorul la un interesant și util joc intelectual prin lecturarea dialectică a diagramei propuse în figura 1. 4) Rezistența la schimbare. Indivizii cărora sursa li se adresează nu numai că prelucrează informația și o însușesc diferențiat, dar dezvoltă și mecanisme specifice de apărare, de rezistență la persuasiune. Un prim mecanism de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]