1,120 matches
-
clare și să nu ofere posibilitatea altor interpretări. Arabia Saudită a găsit o modalitate inedită de luptă împotriva terorismului. Autoritățile saudite au ales ca metodă de contracarare exact una dintre "armele" preferate ale teroriștilor: Internetul. Ministrul Afacerilor Religioase, șeicul Abdelaziz al-Cheikh, dialoga zilnic pe site cu tinerii saudiți tentați de Jihad. Metoda pare destul de eficace, întrucât ministrul a dezvăluit ca în scurt timp a reușit să convingă cel puțin 250 de persoane să renunțe la periculoasa idee. Arabia Saudita a început să ia
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
cât mai curând de băiatul ăsta. " Esența Regulamentului canonic este conștiința redundanței noastre. De ce au ales Johanssonii să vadă în amintirile ancestrale o limitare a personalității și nu o splendidă posibilitate de a ne repara greșelile și de a putea dialoga sincer pe seama propriilor temeri? E greu de spus. Probabil că ține de un fel de nesiguranță de care nici unul dintre noi nu poate scăpa cu desăvîrșire." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 6. DURDRIN SE ÎNFIORĂ, deși pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scena dialogată este, prin urmare, un corp străin în genul narativ, întrucît în roman un citat lung în vorbire directă trebuie privit ca o modalitate de evitare a intermedierii, i.e. a modului de transmitere de către un narator 171. Prezența pasajelor dialogate în roman este astfel în mare măsură independentă de situația narativă respectivă. "La drept vorbind, în literatură mimesis-ul pur este posibil numai acolo unde [...] comportamentul este doar lingvistic [...]. Povestea absolut nemediată sau transcrierea ori înregistrarea pură [...] nu constau în nimic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
loc autohton" doar în narațiunea mimetică, nu și în cea indirectă, la persoana întîi 173. Această opinie este contrazisă de faptul că la nivelul structurii de suprafață nu se găsește nici o diferență semnificativă în raportul dintre părțile narative și fragmentele dialogate din narațiunea la persoana întîi și cel din narațiunea la persoana a treia 174. Aceste raporturi fluctuează ele însele într-o mare măsură, după cum voi arăta în cele ce urmează. Această fluctuație, totuși, nu este cauzată în primul rînd de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
însă crește din nou la 40% în romanul Femei îndrăgostite. Scăderea proporției dialogului la începutul și la finalul unui roman este o trăsătură specifică lui D.H. Lawrence și poate fi explicată prin expozițiune și deznodămînt. Altă caracteristică a distribuției pasajelor dialogate în operele lui Lawrence este prezența lor dispersată, precum și limitarea lor la secvențe narative relativ scurte. Spre deosebire de romanele lui Lawrence, cele ale lui Trollope, în care dialogul acoperă 50% din text sau chiar mai mult, tind să fie împărțite în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
actul narațiunii și să-l transfere acțiunii care se desfășoară în fața ochilor săi? Răspunsul depinde în mare măsură de dispoziția imaginației cititorului particular și în general nu poate fi formulat. Este foarte greu de specificat vreun procent aici, pentru că scenele dialogate în care apare vorbirea directă sînt adesea presărate cu pasaje în vorbire indirectă sau în stilul indirect liber care amintesc sau pot aminti de procesul narativ. În general știm prea puțin în acest punct despre ceea ce se petrece în imaginația
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care amintesc sau pot aminti de procesul narativ. În general știm prea puțin în acest punct despre ceea ce se petrece în imaginația cititorului atunci cînd acesta este condus în lectura sa de la un fragment narativ destul de lung la un pasaj dialogat de dimensiuni destul de mari și apoi înapoi la pasajul narativ 177. În sfîrșit, întrebările referitoare la semnificația temporală a trecutului epic și la orientarea temporală a cititorului în lumea ficțională nu au primit răspunsuri complete, întrucît nu avem la dispoziție
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de exemplu, se extinde de la o săptămînă despre care eroina oferă o relatare condensată, la "descrierea spontană" a acelor momente critice în care condeiul său înregistrează secundă după secundă avansurile seducătorului și călăului ei486. În analogie cu narațiunile sub formă dialogată din zona continuum-ului auctorial-personal, narațiunea dialogată aflată în zona persoanei întîi a cercului tipologic este localizată aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală. Predominanța dialogului este doar un criteriu secundar al clasificării. De
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîi și cea personală. Predominanța dialogului este doar un criteriu secundar al clasificării. De importanță primară este faptul că naratorul s-a retras aici aproape complet, în timp ce un personaj-reflector nu a devenit încă vizibil. Această observație menține, de asemenea, narațiunea dialogată pe partea opusă a cercului tipologic. Din moment ce în ambele cazuri criteriul de clasificare este absența trăsăturilor distinctive (cu excepția formei dialogate), este clar faptul că o narațiune de acest fel la persoana întîi, de exemplu Cincizeci de bătrîne a lui Hemingway
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
metamorfoze, dar nu progrese propriu-zise în primul domeniu, în care fiecare om dobîndește contemporaneitatea predecesorilor săi, în care Antigona ne e soră, Alceste, văr, în care Rembrandt și Picasso, Buddha și Iisus, Cezar și Napoleon pot, prin mijlocirea noastră, să dialogheze la nesfîrșit, de-a lungul secolelor, de la egal la egal, fără ca nimic să-i poată despărți definitiv. Nu există progres liniar și infinit cu rupturi ireversibile între prezent și trecut decît în cel de-al doilea domeniu: aici, între savanți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mondializează modelul american de democrație (care nu-i același lucru cu modelul francez, de exemplu). Ce trebuie să înțelegem acum prin "democratizare calitativă"? Reducerea sau suprimarea timpilor de învățare. Fără îndoială, trebuie învățată o limbă, gesturi și simboluri pentru a dialoga cu un computer care nu-ți răspunde niciodată de capul lui dacă nu înveți să-l întrebi. Dar comunicarea de masă este mai îngăduitoare. Televiziunea este mai democratică decît radioul, fiindcă pot să mă mulțumesc să văd imagini fără să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apare, am biruit. După aceasta, urmează însoțirea, adică convorbirea cu gândul, fie spre încuviințare, fie spre lăsare, meditarea asupra lui. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
apare, am biruit. După aceasta, urmează însoțirea, adică convorbirea cu gândul, fie spre încuviințare, fie spre lăsare, meditarea asupra lui. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu dialogăm cu diavolul. Ne bate la dialectică. E mai tare ca noi și-i deosebit de viclean. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
găsește cele mai bune soluții În funcție de perechile acțiuni-interacțiuni din cadrul unei relații, al unui mediu cuprinzător și evolutiv (ba). „Spiritul trebuie să ne fie asemenea apei care ia forma vaselor ce o conțin”, scria Musashi. În timp ce merge, Dersu Uzala primește și dialoghează cu reacția solului, nu se afundă În el, căci solul face parte din mișcarea lui Într-o unitate de interdependență complementară. Acest comportament raportat la mediu și relațional se Întemeiază pe comunitatea pe care o Împărtășește. Dersu Uzala nu e
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
cunoaștere tacită au fost exprimate, socializate, comunicate și combinate pentru a genera o cunoaștere operațională pentru toți. Justețea mișcării a creat cunoașterea și, adoptând o atitudine umilă și atentă, abilitatea medicală a câștigat În eficiență. Această experiență atestă o metodă dialogată de creare a cunoașterii, În cadrul căreia categoria interlocutorilor ce pot fi calificați drept experți nu s-a instituit ca deținătoare a priori a răspunsurilor ce trebuiau, Într-un fel sau altul, să fie impuse bonavilor, adică interlocutorilor considerați ignoranți și
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
unei organizații În relația sa cu propriul domeniu de activitate. Hibride În compoziție, aceste comunități colaborează pentru găsirea celor mai bune soluții Într-o realitate supusă schimbărilor rapide. Utilizatorii și clienții secolului XXI sunt oameni educați și informați, care comunică, dialoghează și se instruiesc reciproc. A neglija acest lucru Înseamnă privarea de inteligența lor. Din bogăția interacțiunii rezultă și cea a creației, nu În beneficiul exclusiv al unui singur actor, ci În acela global al firmei și al clienților și utilizatorilor
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
transformă comunicarea didactică în simplu act de informare, scăzându-i simțitor randamentul și denaturându-i menirea. Mai poate fi vorba de comunicare, și încă didactică, în situația în care profesorul, chiar din momentul intrării în clasă, se „lipește” de tablă, „dialoghează” exclusiv cu aceasta și câteva zeci de minute nici nu-și privește clasa pentru a afla dacă a putut fi urmărit, dacă s-a făcut înțeles, dacă a interesat pe cineva ceea ce a predat el etc. Un astfel de profesor
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
totuși să aibă efecte benefice, liniștindu-i pe toți cei care Își fac o imagine ideală și inaccesibilă despre cultură. E esențial să avem tot timpul În minte faptul că cititorii cei mai conștiincioși cu care ni se Întâmplă să dialogăm sunt mai Întâi, asemenea lui Montaigne, niște noncititori involuntari, inclusiv În ceea ce privește cărțile pe care Își imaginează cu bună credință că le stăpânesc. Ideea lecturii ca pierdere - indiferent că aceasta se petrece În urma răsfoirii cărții, a cunoașterii ei din auzite sau
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de crezut să ajungă să coincidă. Dar obiectul dezbaterii depășește cazul unei singure cărți. Dialogul surzilor nu rezidă numai din divergența dintre cei doi autori despre care vorbește Martins, ci și din faptul că cele două părți prezente Încearcă să dialogheze plecând de la două mulțimi de cărți, sau, dacă preferați, de la două biblioteci distincte și opuse. Nu e vorba numai despre două cărți care sunt În joc, ci de liste de nume ireconciliabile (Dexter și Dexter, Grey și Grey), dat fiind
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nici măcar umorul. Sunt zeci, dacă nu sute de pagini care se citesc pe nerăsuflate, cum ar fi acelea despre senzaționala evadare de la Cavnic, despre greva de la Pitești sau despre întâlnirile autorului cu mama sa sub zidul închisorii, la cișmea, când dialoghează cu mâinile în alfabetul Morse. Capitolul în care se relatează evadarea sa și a altui deținut e susținut de la un capăt la altul de tensiunea și nervul unui roman de acțiune, cu surprizele și spectaculosul său. Realitatea depășește aici ficțiunea
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor „trei fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Proză”, „Cercetări”, „România pitorească”, „Interviuri”, „Magazin”, „Verba magistri”, „Poesis” ș.a. Semnează versuri Valentin Tudose, Mariana Oancea, Mihai Tatulici ș.a. În domeniul comentariului critic, N. Nicolescu scrie despre Ovidiu Genaru, Ion Grințescu recenzează volumul Centaur îndrăgostit al lui Radu Cârneci și dialoghează cu Matei Călinescu pe marginea cărții acestuia, Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Valentin Tudose scrie Despre gust în critica formală și analizează volumul lui Marin Sorescu Teoria sferelor de influență. Hölderlin și tragismul existenței este titlul unui articol semnat
GAUDEAMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287175_a_288504]
-
spus, o tehnică metaforică ce obiectivează În figuri, situații, scene și peisaje durerile, spaimele, nucleele de tensiune, complexele etc. Pacientul este Îndrumat să imagineze trasee narative, cu personaje animale sau umane care Îi personifică părțile corpului și ale sufletului, să dialogheze cu ele, să intre În situații dramatice, să se cunoască așadar nu prin concepte, ci prin imagini fantasmatice. Desigur, și psihanaliza presupune reacții emotive (transfer, regresie, abreacție etc.), dar ea le stimulează și le gestionează printr-un discurs noțional (interpretarea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Analiza grupurilor. Descrierea modului de funcționare a grupurilor pe mai multe niveluri a) ierarhii, b) „bisericuțe” (aici important este modul cum se organizează „clicile” și solidaritatea socială), c) semnificații adaptate (temporală - modul cum funcționează În timp grupul; tematică - modul cum dialoghează grupul). - Analiza organizațiilor. Comunicarea organizațională și structurile funcționale din interiorul instituțiilor devine sursă documentară pentru comportamentul corpului social În ansamblul său. - Analiza structurilor sociale. Grupurile „mici” din corpul social: sate, cartiere, ghetouri, zone urbane, străzi etc. constituie unități „preferate” În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
foarte comod, În Humboldt. Or, În general, de la Coșeriu și Mircea Borcilă cetire, la Humboldt predai, În mod normal, două lucruri: creativitate și alteritate. Sanda Cordoș: Dar creativitate la Humboldt Înseamnă nu numai creativitate artistică, dar și faptul de a dialoga. Cornel Vâlcu: Inițial Înseamnă creativitate artistică, apoi... Nu pot spune că nu regret realmente faptul că Humboldt n-a rămas un estetician, și cred că și-a limitat niște potențialități acceptând să devină lingvist, dar eu m-am instalat foarte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]