654 matches
-
continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri mai bune, Rafaele, păi, femeia omului, soția prietenului, nu se face, îi știi doar cât a suferit și s-a umilit și uite-l cât de pornit să te ajute... Tot e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fugă. Trag, se feresc, fac saltul înainte. Se mișca ca niște feline, cu pași ușori, munții și pădurea sunt elementul lor. Hai băieți, e rândul nostru! Vocea căpitanului se aude undeva în dreapta. Aleargă cu toții în urma lui spre dușmanul camuflat cu dibăcie pe după stânci. Soldații mai mult se cațără decât urcă. Picioarele alunecă, pietrele se rostogolesc peste cei din urmă. Marius ridică ochii. Cât o poate zări sus, printre copaci, la o sută de metri în față, stânca i se înfățișează imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nopților de la sfârșitul verii și începutul toamnei. Câte n-aș putea spune despre zmeie! Cred că e unul din cele mai splendide mijloace de educație fizică și sufletească. Sunt luptele cu alții care vor să-ți prindă zmeul - și unde dibăcia, repeziciunea și curajul au un rol foarte mare. Țin minte că în vacanță venea un elev care învăța la Iași și care era un adevărat uliu al zmeielor. Cu acela aveam noi de luptat teribil. Când venea - se auzea pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
multe. Eu, de pildă, trecusem prin atâtea faze: atâtea locuri, școli, nenorociri etc. Eram oameni mari, pentru că pe-atunci nu eram îmbrăcați în uniformă și numerotați. Eram oameni mari, pentru că trebuia să administrăm noi, după capul nostru și cu multă dibăcie micile sume, de acasă sau din lecții, cu care trăiam. (Odată, cumpărîndu-mi o carte de 25 franci a lui Haeckel, despre originea omului, a trebuit să mă mut la altă gazdă și să mănânc la un casap, un fel la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ce înțeles? De câteva ori și-a întors fața spre mine, lăsând zălog oglinzii cununa de aur, ca să-mi dea zâmbetul direct, fără ajutorul sticlei, și atunci zâmbetul era intim și supus - poate puțin stânjenit că asist la ultimele ei dibăcii savante de a-și realiza toată frumusețea? Doamna M... îmi propunea să mergem în una din zilele acestea la Văratic. Rochia Adelei, simplă, strânsă pe bust, îi accentua, rotund, toate liniile. Dădeam doamnei M... câteva explicații asupra regimului pe care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unică sub umbrela mică, trandafirie. Maica arhondară, pe care n-o mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă și cu un veșnic aer de războire, isteață și plină de duh, vestită pentru promptitudinea și dibăcia cu care arunca săgeți în dreapta și-n stânga, mă privi ascuțit și mă întrebă cu glasul ei bărbătesc dacă nu sunt cumva... Îi luai cuvântul din gură și-mi declinai numele. "Ei, bată-te să te bată, tot tânăr și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bucată de coral albastru, pe o curea de piele. I-am cercetat chipul, căutând semne de remușcare sau căință. Rex Însă nu cerceta chipul meu. Se holba la Obiect, iar părul Îi cădea pe ochi deasupra virgulei unui surâs. Cu dibăcie, cei doi băieți intrară Între noi, Întorcându-se cu spatele unul la celălalt. I-am aruncat o ultimă privire Obiectului Obscur. Își ținea mâinile În buzunarele de la spate ale fustei reiate. Acest gest Îi dădea un aer detașat, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar fi bine venit...” Cu o dexteritate demnă de profesia sa, solistul acordă vioara scoțând unele sunete plăcut auditive, făcând semn orchestrei să-l acompanieze, aplecându-se către urechea Șefului de Șantier cu vocea joasă,aproape În surdină manevrând cu dibăcie arcușul viorii. „Cioc, cioc la poarta noastră! „Cine bate la fereastră... „E cocoșul de Gheorghiță! „Vine de la morăriță... Entuziasmat șeful bătu din palme, comandând pentru orchestră câteva sticle din vinul cel mai bun.Apoi se scotoci enervant de mult prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permanent zâmbetul pe buze, privind cu coada ochiului la Tony Pavone. De fiecare dată când el venea În depozit cu treburi ori fără Îi făcea plăcere, acceptând convorbiri cu subiect În legătură cu viața cotidiană, uneori chiar cu unele aspecte conduse cu dibăcie de Tony Pavone despre dragoste, despre unele intimități mai Îndrăznețe.Bazat pe aceste considerente Tony Pavone avea avansată iluzia unei certitudini: dacă propunerea ar veni ea n’ar avea nimic Împotrivă, fiind dornică de o vijelioasă escapadă...!!” Marele admirator Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În momentul de față te Întreb și te rog să răspunzi, nu mai dorești să fiu amanta dumitale...!?” Tony Pavone rămase fără grai. Ar fi oferit o țară În schimbul unui mijloc de-a se face nevăzut. Primi lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori cuvintele rostite pătrund În profunzime
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să ne punem rău cu tovarășul maior Huzum...!!” Maiorul Huzum, fierbea de mânie. „Prea multe comentarii, tovarășe inginer.Din momentul de față te supui ordinelor mele, răspunzând numai atunci când vei fi Întrebat. Hai, scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Cu dibăcie maiorul Huzum Îl ajută să dea la iveală tot ce avea prin buzunare, apoi cotrobăind prin birou scoase zece cartușe de țigări americane cu marka de fabricație Kent, țigări destul de apreciate de fumători - exclamând satisfăcut. „Aha, sesizarea a fost adevărată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
primit, ? Acum e rândul meu să te rog să-mi faci un mic serviciu. Vrei...?” „Desigur, cu multă plăcere...” „Gurile rele bârfesc și eu te Întreb: ai unele relații de amiciție cu maiorul Huzum...? Mingoti triumfa. Totuși Își ascunse cu dibăcie bucuria, peștele se apropia de momeală. Se prefăcu surprins. „Deci, lucrurile se precipită. Vezi dacă nu mai ascultat...!” - bolborosi el, oferind impresia unei profunde meditații, ca după câteva secunde să precizeze. „Prietenul la nevoie se cunoaște. Hai, vino cu mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era acuzat de complicitate cu evadatul, fiind arestat și interogat de multe ori trimes și la Închisoare...! Având cunoștință de această incredibilă filieră prin care cererea lui de vizită turistică nu avea șansă de reușită, se decise să acționeze cu dibăcie, risipind bani și timpul său liber. Cu unele atenții materiale,reuși s’o conrupă pe funcționara ce ținea evidența cadrelor, notându-și numele și adresele celor doisprezece membri ai comisiei cu drept de vot asupra excursiei solicitate, iar la cîteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sânge pe care o privea apoi minute întregi ușurată, fericită. I se întîmpla s-o apuce această nevoie imperioasă pe stradă, în magazine, în vizite. Apuca atunci un ac pe care-l avea mereu la îndemînă și se înțepa cu dibăcie. Mai târziu avea să simtă nevoia de a vedea un pârâiaș din sângele propriu, și atunci se tăia adânc, periculos, cu cuțitul. Până la urmă au trebuit s-o interneze, deși altfel era perfect normală, în zilele când nu reușea, prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
politice, respectiv președintele Traian Băsescu și puternicul om de afaceri Dinu Patriciu. Obiectivele acestei lupte se pot vedea limpede chiar dacă analiștii, mass media cu interese din zona clientelei DNA și căuzașii de partid nu le văd sau le ascund cu dibăcie. Primul obiectiv este desemnarea unui premier de la fosta coaliție antibăsesciană pentru a elimina mai apoi PDL de la guvernare prin votul parlamentar al coaliției PSD și PLN. În cazul în care există premier pedelist nu se mai poate petrece ambuscada deoarece
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
altădată, ci acolo - pe palmă - s-a pus pe ronțăit. Priveam la ea ca la o minune... Și era o minune! Ronțăia cu o rapiditate greu de imaginat, iar lăbuțele din față - ca două mâini minuscule - învârteau aluna cu o dibăcie deosebită... Când am terminat cu acest joc ispititor, ne-am văzut de drum. La portița grădinii, bătrânul mi-a poruncit - în felul lui domol și fără vorbe în plus: Știi unde-i iazul pe malul căruia ai învățat să salvezi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
își face datoria, în toată cinstea mânăstirească, hrănind și pe călătorii care adastă aici o zi-două, s-au pus motanii pe mofturi, strâmbă din nas la șobolani, și s-au deprins doar cu bucate gătite. Numai rareori își arată ei dibăcia, așa cum s-a întâmplat nu demult, când „au adus“ în curtea mânăstirii o viperă. N-au adus-o lovind-o cu ghearele, ci doar jucând în jurul ei și făcând o să meargă acolo unde au vrut motanii, în curtea mânăstirii. Și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
el șef de cabinet și la locul căruia râvnește, și în cazul căruia intrigile trebuie să fie mult mai bine plănuite, mai abjecte, mai „demne“ de apreciere în rândul răufăcătorilor „ajunși“, care cunosc din capul locului regulile și invidiile arivistului, dibăcia furtului autorizat, nu cel de buzunare, ci cel de funcții și demnități. Fac acuma arheologia identității mele, așa cum îmi apar eu mie însumi când se perindă în mine amintiri din trecut; unele din ele apar la întâmplare, fără să le
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o intrigă, o ciocnire de tip comun, care nu face să intervină nici o rațiune superioară, ci rămâne cantonată în senzație, în empiric, în calitatea joasă a personajelor. În acest joc scăzut, spiritul nu are ce căuta, totul se joacă pe dibăcie de gesturi, pe un curaj grosolan, adică pe o experiență a cărei eficacitate nu are nici o valoare interioară. În romanele în care acțiunea nu există decât dacă antrenează un sens superior, adică un câmp de acțiune care se ridică dincolo de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prin dăruirea unei moșii, nu tocmai productivă, lângă Em: aceste erau cele două puncte de căpetenie ale cererii lor, care se poate numi moderată, cuminte și lesne a se primi. Dar în cartea soartei sta scris altfel, căci, fără nici o dibăcie politică, li se dete scurt si cuprinzător {EminescuOpXIV 81} tor o rezoluție negativă. Aceasta-i duru în suflet pe cei doi solicitatori, care se văzură nu numai umiliți în mândria lor națională, ci chiar desprețuiți cu fudulie. Deci începură a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în urmă-i. Abia scăpă oastea romeică la loc sigur când se și puse, în locul incapabilului Caesar Kantacuzenus, cel mai vrednic deși tânăr general din vremea aceea, anume Alexius Wranas. De atunci mișcările și operațiunile oștirii se făcură cu circumspecțiune, dibăcie și cu bună ispravă, încît și încrederea și curajul oamenilor crescură vederat. Dar mai serios decât la înăbușirea răscoalei romîno-bulgare Wranas gândea la coroana din Constantinopole, după care ambiția lui întinsese de mult mînile într-ascuns. El înaintă cu oastea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ivanco se leapădă de romei se apără bine și în fine e prins. Norocitul dezertor Ivanco se suise din treaptă în treaptă la mare vază atât pe terenul politic cât și pe cel social prin puterea sa de acțiune și dibăcia sa. Soț al nepoatei împăratului, se apropiase de dinastia. domnitoare prin legături de înrudire, i se încredințase comanda peste trupele cari, stând lângă Filipopole, erau menite a abate năvălirile romîno-bulgare, și ajunse la o putere nelimitată în acea regiune, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încredere și se consultă cu dânșii despre întrebarea cui să-i ajute a veni la domnie asupra bulgarilor, lui Lachanas sau lui Ioan, fiul lui Mytzes; căci daca în favoarea celui dentîi militează norocul, un curajos spirit de întreprindere și o dibăcie conștiută de scopul ei, acest din urmă are în favoare-i originea, dreptul de moștenire și perspectiva verosimilă de-a ajunge la scop, de i se va da oarecare sprijiu. Sfetnicii se hotărâră deci să prefere pe Ioan Mytzes, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viitoare. În genere își încordă toate puterile pentru a apăra o domnie, ce-i căzuse într-adevăr pe neașteptate, dar pe care prinsese hotărârea de-a o întări și asigura cu orice preț. Se apără deci cu zel, curaj și dibăcie de multiplele și zilnicele atacuri ale inamicului, condus de părerea că cine nu voiește să lupte când poate va trebui să lupte când nu va voi. Atacă deci trupele inamice într-un mod atât de neașteptat și de iregular, încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele de jos, pătrunzând cu sila și cu vicleșugul toate păturile populației, molipsind prin mijlocul unei culturi mai înalte și țările învecinate, doritoare de învățătură; toți factorii aceștia în unire involuntară cu puterea mai mare, cu isteciunea superioară și cu dibăcia politică a statului bizantin, au făcut ca din sufletul omenesc, de-o compunere dualistă, să răsară și să iasă la suprafață între români și bulgari, ce trăiau într-o stare mai primitivă, tocmai partea întunecoasă, laturea umbrei cu elementele ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]