697 matches
-
spectacolului zilnic pe care orașul îl avea sub ochi, a sporit haosul. Până atunci oamenii se plânseseră numai de câte un accident cam respingător. Își dădeau acum seama că acest fenomen căruia nu i se putea nici preciza amploarea, nici dibui originea, avea ceva amenințător. Singur bătrânul spaniol astmatic continua să-și frece mâinile și să repete: "ies, ies", cu o bucurie senilă. La 28 aprilie însă, Ransdoc anunța o recoltă de circa opt mii de șobolani și neliniștea atinse culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
discutase cu George. Problema cea mai importantă era atunci Darlene, punctul vulnerabil în zidul de protecție ridicat de Lana împotriva polițiștilor în haine civile. Dar acum aceștia plecaseră în altă parte, la fel de brusc cum își făcuseră și apariția. Lana îi dibuise pe fiecare în parte, de îndată ce apăruseră în local și cât timp Darlene nu mai era înăuntru pe un scaun, ci exersa la loc sigur cu pasărea ei, nu aveau de ce să se lege. Lana avusese grijă să nu se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
său care locuia pe coastă. Dar chiar și așa, îi știau numele. Și de altfel nu avea destui bani ca să se ducă undeva. Cel mai bun lucru era să stea un timp pe acasă. Mancuso ăla l-ar fi putut dibui dacă se ducea în centru. Mama lui George curăța cu aspiratorul cealaltă parte a salonului și îl privea cu oarecare speranță pe fiul ei care se îndeletnicea cu albumul. Poate că începuse să-l intereseze din nou școala. Nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o făcuse pe Delphine să spună: „După ce l-ai văzut, Îți vine să-i Împuști pe bărbați“. Acum erau la Roma, unde aveau de gînd să stea vreo cincisprezece zile. După aceea, habar n-aveau. Vor improviza. Vor Încerca să dibuie mai spre sud o plajă care să nu fie poluată, dacă nu cumva vor da o raită prin Grecia, luînd feribotul de la Brindisi. Visul lui François era să-și fi isprăvit cartea cînd se va Întoarce Delphine. Chiar dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
femei care Îi spuneau fiecare pe rînd că va avea timp să-și scrie cartea cînd va fi În Franța. Avea de gînd să se Întoarcă la Paris Împreună cu Delphine. Ghidat de cele două note ale soneriei - kâtsu, tôtsu - François dibui În cele din urmă În fundul patului micul obiect negru cu cadran rotund ca un ochi de rechin. N-ar mai fi putut suporta mult timp soneria aia care Îi tot repeta „ce ți se Întîmplă e cumplit“, „ce ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
erau niște aruncătoare de flăcări. Am fost mulțumit să pot sublinia aici o hiperbolă și l-am lăudat pe Daniel-Rops pentru că scrisese că ochii aruncau flăcări, nu fulgere. În acel caiet de lectură, pornesc vitejește În căutarea figurilor de stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tocmai faci ceva. Mi-am instalat trepiedul și camera În fața moșului care nu și-a dat seama de nimic și am turnat un plan fix de trei minute. La Înapoiere, tata a spus pe cînd eram la masă: „François a dibuit la piață un moșulică care făcea cît toți amatorii din filmele lui Vittorio de Sica“, iar la montaj acest plan a fost pur și simplu cel mai bun din tot filmul. După voiajul la Aix, m-am hotărît să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și atunci puneam la punct planurile mele cutezătoare. Când m-am socotit pregătit, m-am hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvântându-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind zorile. Prin urmare, visasem că ploua. M-am așezat pe scară să aștept și căutam cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scriitorului sub constrîngerea minței lui căutătoare de limpezime, zeloasă de a imagina, de a defini și a expune. O vedenie cu totul particulară îl duce la calificativul neștiut sau dezgropat, o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va mirosi și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpuri le-au fost favorabile, iar când s-au întors în Japonia, ca măsură de precauție, și-au schimbat și numele. Le era frică probabil să nu transpire adevărul. De aceea mi-a trebuit atât de mult timp să le dibui vizuinile. Am adresele lor acum. — Adresele? — Sunt trei. Unul e în Tokyo, ceilalți doi prin alte părți ale Japoniei. Dar, Gas, și în gaură de șoarece dau eu de ei... Tokyo, chiar Tokyo în care ne aflăm! N-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalțe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decât prin orașul rumorilor, c-o stăruință mai mare decât sub arcade cu flori, voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămânță. Mi-ai dibuit aplecarea firească și gustul ce-l am pentru tot ce devine în patrie, pentru tot ce sporește și crește-n izvornită. Mi-ai ghicit încîntarea ce mă cuprinde în față puterilor, în ipostaze de boabe, în fața mărunților zei, cari așteaptă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
iarbă. Nimeni nu se-ngrijise să le curețe și să le repare după marea inundație. Ploile, soarele și gerul crăpaseră cărămizile, fărâmițându-le cam peste tot; ziua erau luate în stăpânire de ciori, și, la căderea întunericului, păpăludele încercau să dibuie cele câteva turme de capre rămase la balta din câmpie. Casele și clădirile își pierduseră frumusețea de odinioară, acoperișurile stăteau într-o rână, zidăria era ruinată, tencuielile și fațadele, mâncate de pete ca de râie. Toate spațiile goale erau ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a uitat în zare. Era un cer curat, de vară bucureșteană, iar peste mirosul de bălegar ars se înălța din când în când și mirosul nămolului de baltă. Nu era nici o fantomă, căci dacă ar fi fost, ar fi dibuit-o imediat. Când a dat să plece, a auzit foșnetul de papură și s-a uitat peste umăr. Era o mică mișcare în stufărișul de lângă mal, pe care l-a răscolit puțin cu mâna, dar nu se vedea nimic. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ora aceea? Putea, firește. Își reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie acum de chiștocul ăla! Dacă nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bune pentru așa ceva, dar trecurăm de ele, căci Vinas știa prea bine ce-i poate pielea Runei. Vindecătoarea aia blestemată avea să-i bănuiască tertipurile și vicleniile, așa că Runa trebuia să aleagă un loc pe care Vinas să nu-l dibuiască nicicum. - Acolo, spuse Runa deodată și ne arătă o stâncă găunoasă și mare, pe care abia dacă se putea urca un om Întreg, darămite unul ca Enkim. Numai că peste stâncă zăcea un copac prăvălit, găunos și uscat. - Zi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doi v‑ați Împrietenit destul de târziu În viață și, de obicei, oamenii mai vârstnici nu se atașează prea puternic. Poate că voia să dea a Înțelege că vârstnicii nici nu se pot Îndrăgosti. Că nu erau În stare să‑și dibuiască drumul În câmpul magnetic În care nu au ce căuta. - Timp de un an sau doi m‑a tracasat pentru că Vela și cu mine ne vedeam atât de des cu Radu Grielescu și cu soția lui. - Ei vă invitau? - Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
timp; apoi i-am văzut și i-am auzit. MACABEUS (Pentru sine.): Putorile! (Pauză.) PARASCHIV: N-o să mai avem apă. MACABEUS (Furios.): Apă! Parcă fără apă... PARASCHIV: N-o să mai avem apă și mâncare. (Pauză.) Eu cred că ne-au dibuit. MACABEUS: Eu nu cred. PARASCHIV: Eu cred. MACABEUS: Eu nu cred, Poa’ să fie unu’ care s-ascunde. PARASCHIV: Vax. MAOABEUS: Ce? PARASCHIV: N-ai de unde să știi. MACABEUS: Ce? (Pauză.) Mă duc să văd. PARASCHIV: Te rade. MACABEUS (După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un geam neluminat de la etajul opt răsare sfidând geometria orașului de blocuri turn și lamă colțul argintiu al lunii noi. Iulia își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli cerul liber ar trebui să te cocoți în vârf la C.E.T. Progresul, o fi având același efect? Unde? Unde vrei tu? În parc e prea frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lui Frank, subțire, ordonă încetarea focului. Nu-l auzi nimeni și trebui să răcnească până la epuizare. Armele tăcură. Urmă o lungă perioadă de disipare a prafului, timp în care soldații de sus cereau informații de la cei din curte, însă aceștia, nedibuind nimic în ceața gălbuie și groasă, dădeau unii peste alți și, ocazional, trăgeau în cei pe care nu-i recunoșteau. Mulți dintre cei astfel uciși fuseseră răniți dinainte de gloanțele celor de la balcon și se târau în semiconștiență, gemând, prea ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
disting un chip cunoscut. Purta un costum de piele neagră, mulat pe corp, dar fără mâneci, care permitea o mică aerisire pe la subțiori. —Maaaaaamă, de când nu ne-am văzut! se minuna. Ce mai faci? Luându-mă după accent, l-am dibuit: Salvatore, Sally pentru prieteni, care făcea parte dintr-o gașcă de homosexuali sicilieni emigrați în masă la Londra, din pricina orientării lor sexuale. Fusesem colegi la școala de arte, dar nu ne mai văzusem de ani buni. —Bună, Sally! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată ca un catâr, continuă el, dibuind o scrumieră de cristal, pe care o așeză pe brațul fotoliului său. — Totuși, trebuie să facem ceva, spuse MM cu hotărâre. Așa nu se mai poate. De acord, zise Hugo. Deși, ce anume o să facem e puțin mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
legilor lumii nu dădea liber ultimei sfidări posibile: Doamne, odată și-odată, o să te facem și pe tine! Cam așa, prin extensie. Particula lui Dumnezeu, din care se născuse Cosmosul, și pe care unii vroiau, ascunși sub Alpi, să o dibuiască, urma să ajungă, cîndva, obiect de experiență școlară, dacă nu cumva, pînă atunci, Antonia zădărnicea totul. O vrăjitoare care făcea pe sfînta! - și Inchiziția se arătase mai Îngăduitoare! Ce pricepea smintita? S-ar fi ajuns la un ideal demografic - asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și-l pusese deoparte, le mestecă și le depuse în mijloc, în scopul de a fi tăiate. - Cine joacă? întrebă ea. Aurelia făcu un semn de participare cu capul. Aglae se făcu că scotocește într-o pungă de satin, că dibuie pe masă, și-n cele din urmă spuse speriată: - Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tu câțiva franci, să nu mai mă duc până acasă? Costache se arătă înspăimîntat și se apără bolborosind: - N-n-n-n-am! Pascalopol puse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu moș Costache trimise pe Felix înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]