586 matches
-
Tineri care joacă șah pe capotele mașinilor parcate. Un tatuaj. Un tatuaj palid pe un braț palid. Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață ale Manhattan-ului. Unii din ei sunt într-un grad avansat de ruină. Tăticu, dar ar putea să investească ceva bani în ei, să treacă la renovare. Dar mie îmi place ca varietatea să fie cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nevastă de cetățean onorabil, cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când am bunghit-o prima dată făcându-și rondul. Și cu toate astea trebuie să recunosc că pipița câștigă bine din afacerea asta. Nu o dată am văzut-o aleasă din grupul celorlalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a grotescului, spargerea și restructurarea realității familiare joacă un rol extrem de important. Reprezentări istorice ale urâtului în literatură și artele plastice Antichitatea Transpunerea artistică are puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face să admirăm ceea ce disprețuim în realitate. La greci, imaginile încep să fie apreciate pentru frumusețea realizată în ele însele
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Biserica a evidențiat, mai ales în slujbe și predici funcția lumii de dincolo, creată de Dumnezeu spre a corecta inegalitățile și injustițiile societății terestre. În Il pane selvaggio, Piero Camporesi, vorbind despre imaginea lumii celeilalte, notează: “(...) o optică populară a diformului, a excesivului, a hiperbolicului (sau a miniaturizării), a monstruosului, a debordantului, a informului, [o optică în care] haoticul învinge desenul rațional ce presupune un centru, (...) raporturile temporale și spațiale se pot răsturna (...).” Înainte de toate, păcatul a fost povestit mai întâi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
într-un teatru tehnologic pentru care nu se făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat în ciocnirea lor și sutele de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și unghiul îngust format de ea și aripile laterale părea, în mintea mea golită de orice gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celorlalți tovarăși”, manifestată prin prezența în paginile „tuturor revistelor înaintate” („S’ar deduce că colaborarea d-lui Voronca e prețuită și căutată - ca a oricărui maestru de altfel”). Superioritatea față de „ceilalți extremiști” stă mai ales în faptul că „sub balastul diform al lexicului și sub pletora de imagini siluite, parcă s’ar întrezări ici-colo un simț de observație al naturii și un început de plasticizare. Fără amețeala doctrinei, d. Voronca ar putea schița unele mozaicuri descriptive, enervante prin conciziunea eliptică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe un ton sfidător care merse crescendo pînă ce dădu Într-o criza de nervi. - Mă judecați? Mă luați drept un monstru, așa e? Dar n-am făcut niciodată nimic fără motiv! Mi-am ucis copiii pentru că erau atît de diformi că viața lor ar fi fost un calvar! Iar debilul de Pierric, dacă m-am luat de el, e pentru că reîncepuse să vorbească, trebuia să-l fac să tacă! Voia să spună tot, despre femeia cu gîtul tăiat, despre aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tău Jorge este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său diform ce înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme. El ținea timpul răstignit pentru ea, nici el nu știa de ce, cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chiar cu mult mai mic decât acela despre care ei îi plăcea odinioară să creadă că fusese mic, meschin și ignobil. Așa cum stătea lungit pe-o parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie. Apoi spaima se ridică lent, pe măsură ce simt tot mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste poziția mea fetală, peste trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și atâția ani, bunica mi-a ținut din nou "scăunel". Doar că acum este îngrozitor de rece. Îi este iarăși frig. Visele mele cu bunica sunt din ce în ce mai rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care orice suferință se desfășoară, însuși faptul de a se simți al unei subiectivități și al unei vieți. În acest fel, așadar, oroarea de viață purcede întotdeauna din aceasta, nu dintr-o privire exterioară aruncată asupra aparenței sale obiective, stranii, diforme sau stângace: mai curând în ea însăși, într-una dintre tonalitățile prin care ea trece în mod necesar și care sunt asemenea unor declinări ale esenței sale, se înrădăcinează ideea smintită de a nu mai încerca ceea ce încearcă, de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pomană, avem nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut, diform, Visând plutiri pe val. în infinite zări Se risipesc trohei, Se tânguiesc chemări, Dar muți sunt ochii mei. Lira am îngropat în veșnice tăceri. Cândva, de-mi va fi dat Vor fi și primăveri. Trecutul apus Urlă sinistru în urechi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a-l readuce cu picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune decât atât: Cu ce ocazie, domule Brândușă? Cum cu ce ocazie, dom' profesor, cum cu ce ocazie? Cu ocazia revelionului cu artă. Așa ceva nu trăiești În fiecare an. De distrat, te distrezi când vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu dinți de aur. Am simțit că mi se face rău și m-am ghemuit pe saltea, ca să nu mai văd ororile alea. Am luat unul din caiete și l-am răsfoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe altul În starea naturală, cum Îi spui tu, atunci am depune efortul de a face mișcare și de a ține regim pentru ca trupurile să ne fie sănătoase și atrăgătoare. Și cum rămâne cu cei care sunt iremediabil urâți sau diformi? obiectă Henry. — Ei nu s-ar Înmulți, pentru că nu s-ar căsători nimeni cu ei, zise Du Maurier triumfător, văzând limpede În această afirmație un argument hotărâtor. După legea lui Darwin privind selecția naturală, În decursul câtorva generații, am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar Dolores nu arăta nici un semn de dezaprobare, ci stătea timidă în fața lui, cu o mână odihnindu-i-se pe jumătate întâmplător în locul unde i se împreunau coapsele. în întuneric părea mai puțin zbârcită, iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale adresate ciudatului. Ei doi ar fi trebuit să aibă multe în comun. Știa acum și de ce n-aveau. Dacă Virgil Jones avea dreptate când zicea că muntele Calf nu putea, nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi: spații goale între gropile acoperite. O singură stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un bulevard cu piatră cubică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Fusesem atât de aproape! Atât de aproape... După un timp, am Încercat să mă ridic, dar durerea se amplifica, vie și necunoscută, și o slăbire grăbită a forțelor pusese acum stăpânire pe mine. M-am prăbușit din nou peste mormanul diform de lemne și boarfe, În norul de praf care mă Învăluia, unde am Întârziat o vreme, năucit. Apoi, cu mișcări din ce În ce mai greoaie, năclăit de sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În timp ce se uita la comicii Morecambe și Wise. Cadoul cel mare te aștepta mereu jos, lângă brad: o casă de păpuși, role, poate chiar o bicicletă cu roți ajutătoare și claxon - și mai era și un ciorap a cărui greutate diformă o descopereai plin de Încântare, cu vârful picioarelor, la capătul patului. Dar și Crăciunul, ca toate celelalte lucruri, a trecut la alt nivel. Acum se poartă spectacolele cu Spărgătorul de nuci pentru care trebuie să rezervi bilete din august și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]