516 matches
-
motivați probabil de sexism, Watson și Crick vor aminti în articolul lor din Nature de autorul celebrei "fotografii 51" în ultima poziție și doar înainte de "și alții".. Este demn de remarcat faptul că impecabilele imagini luate unor molecule „iluminate” prin difracția razelor X de către Rosalind Franklin, specialistă în fotografii de difracție create cu raze X, l-a făcut pe Watson și Crick să întrevadă structura de dublă elice a ADN-ului. Colegul acesteia, Maurice Wilkins, a contribuit de asemenea decisiv la
ADN () [Corola-website/Science/298457_a_299786]
-
articolul lor din Nature de autorul celebrei "fotografii 51" în ultima poziție și doar înainte de "și alții".. Este demn de remarcat faptul că impecabilele imagini luate unor molecule „iluminate” prin difracția razelor X de către Rosalind Franklin, specialistă în fotografii de difracție create cu raze X, l-a făcut pe Watson și Crick să întrevadă structura de dublă elice a ADN-ului. Colegul acesteia, Maurice Wilkins, a contribuit de asemenea decisiv la luarea unor fotografii edificatoare. Din păcate Franklin a murit de
ADN () [Corola-website/Science/298457_a_299786]
-
atomilor excitați prin pompare este egal cu numărul atomilor dezexcitați prin emisie stimulată, punct în care laserul ajunge la o intensitate constantă. Avînd în vedere că în mediul activ și în cavitatea optică există pierderi prin absorbție, reflexie parțială, împrăștiere, difracție, există un nivel minim, de prag, al energiei care trebuie furnizată mediului activ pentru a se obține efectul laser. În funcție de tipul mediului activ și de modul în care se realizează pomparea acestuia laserul poate funcționa în undă continuă sau în
Laser () [Corola-website/Science/298478_a_299807]
-
prin proiectare de pulberi; composite cu matrice metalică WC-W-Ni-(Cu-Zn-Si)-diamant etc. De asemenea, a contribuit la descoperirea și valorificarea unor tradiții și priorități românești precum: prima descriere a metodei metalografice (1848), o importantă lucrare asupra oțelurilor de construcție (1888), difracția razelor X (C. Bungețianu, 1896), dezvoltarea științelor tehnice în Transilvania, relațiile franco-române, și a cercetat viața și opera unor personalități ale științei românești și universale - René de Réaumur, Petrache Poenaru, G. Barițiu, D. K. Cernov, Anghel Saligny, H. Le Chatelier
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
principiul incertitudinii este înțeles astfel: la nivel elementar, universul fizic nu există într-o formă determnistă — el există ca o colecție de probabilități, sau potențiale. De exemplu, distribuția de probabilitate produsă de milioane de fotoni trecând printr-o fantă de difracție poate fi calculată cu ajutorul mecanicii cuantice, dar calea exactă a fiecărui foton nu poate fi prezisă prin nicio metodă cunoscută. Interpretarea Copenhaga susține că nu poate fi prezisă prin "nicio" metodă, nici măcar cu instrumente de precizie teoretic infinită. Această interpretare
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
X se comportă ca niște particule i-au adus titlul de membru al Royal Society. Interesul pentru știință nutrit de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său, Lawrence, pentru acest domeniu au dus la punerea bazei unei noi ramuri științifice: analiza difracției radiațiilor X pe rețele cristaline, urmând observația lui Max von Laue, care arăta că lungimea de undă a radiațiilor X este de același ordin de mărime cu distanța dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
arăta că lungimea de undă a radiațiilor X este de același ordin de mărime cu distanța dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul că acestea sunt un instrument bun pentru a studia structura cristalelor. Metoda difracției radiațiilor X pe cristale a permis determinarea experimentală a lungimii lor de undă și a spectrului acestora, aceste cercetări aducându-le Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. William Bragg a conceput un dispozitiv pentru observarea difracției de raze X
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
structura cristalelor. Metoda difracției radiațiilor X pe cristale a permis determinarea experimentală a lungimii lor de undă și a spectrului acestora, aceste cercetări aducându-le Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. William Bragg a conceput un dispozitiv pentru observarea difracției de raze X, numit spectograf cu cristal, cu ajutorul căruia, variindu-se unghiul și măsurând unghiurile corespunzătoare maximelor de difracție, se poate deduce spectrul lungimilor de undă ale fasciculului de raze X. Bragg a predat la "Universitatea din Adelaide" în Australia
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
spectrului acestora, aceste cercetări aducându-le Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. William Bragg a conceput un dispozitiv pentru observarea difracției de raze X, numit spectograf cu cristal, cu ajutorul căruia, variindu-se unghiul și măsurând unghiurile corespunzătoare maximelor de difracție, se poate deduce spectrul lungimilor de undă ale fasciculului de raze X. Bragg a predat la "Universitatea din Adelaide" în Australia (1886 - 1908), apoi la Universitatea din Leeds (1909 - 1915) și la "Colegiul Universitar din Londra " (1915 - 1923). Începând cu
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
1923, a fost profesor de chimie Fullerian la Royal Institution și director al Davy Faraday Research Laboratory. Premiul Nobel pentru Fizică, primit în 1915, a fost "împărțit" cu fiul său, William Lawrence Bragg pentru cercetările lor asupra spectrului razelor X, difracției razelor X și a structurii cristalelor, utilizând un spectrograf de raze X. A devenit membru ("Fellow") al "Royal Society" în 1906, respectiv președinte al acesteia între 1935 și 1940. Ernest Rutherford a împărțit cu Bragg teoriile sale despre proton și
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
fizicii, dualismul corpuscul-undă se referă la faptul că materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă, fie o undă. Ideea dualității a apărut
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
generalizat conceptul. În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă, nici corpuscul în sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă. În formalismul clasic, lumina era considerată undă electromagnetică, prezentând fenomene ondulatorii cum ar fi interferența, difracția, polarizarea. Odată cu descoperirea efectului fotoelectric în 1887 de către Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesară introducerea unei noi teorii care să justifice fenomenul, întrucât cea clasică era în contradicție cu rezultatele experimentale. În 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunând
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
cele mai importante confirmări a ipotezei lui de Broglie. Ei au utilizat un tun electronic ce trimitea un fascicul de electroni, accelerați sub o diferență de potențial U, pe un monocristal de nichel. Acesta se comportă ca o rețea de difracție, facând posibilă observarea unei figuri de interferență. Conform teoriei difracției, se obține o valoare maximă a intensității undelor rezultate pentru unde Lungimea de undă poate fi modificată variind tensiunea de accelerare. Calculând lungimea de undă din relația lui de Broglie
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
au utilizat un tun electronic ce trimitea un fascicul de electroni, accelerați sub o diferență de potențial U, pe un monocristal de nichel. Acesta se comportă ca o rețea de difracție, facând posibilă observarea unei figuri de interferență. Conform teoriei difracției, se obține o valoare maximă a intensității undelor rezultate pentru unde Lungimea de undă poate fi modificată variind tensiunea de accelerare. Calculând lungimea de undă din relația lui de Broglie se obține Experimental se constată echivalența celor două relații. Spre
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
După developarea plăcii, se trimite spre ea un fascicul de lumină care are aceeași poziție și distribuție ca și unda de referință folosită la înregistrare. Franjele de interferență înregistrate pe placa fotografică acționează asupra acestui fascicul ca o rețea de difracție și generează o undă difractată, undă care are aceeași formă ca și cea venită de la obiectul holografiat și produce pe retina ochiului aceeași imagine ca și obiectul real. Holografia se deosebește de fotografia stereoscopică prin aceea că aceasta din urmă
Holografie () [Corola-website/Science/304618_a_305947]
-
33.20.53 Instrumente și aparate pentru analize fizice și chimice (neclasificate) 48253 9027.10-.80 33.20.6 Alte instrumente și dispozitive de măsurare, verificare și testare 482f 33.20.61 Microscoape, mai puțin microscoape optice și aparate de difracție 48261 9012.10 33.20.62 Mecanisme și dispozitive de testare a proprietăților mecanice ale materialelor 48262 9024.10-.80 33.20.63 Instrumente de măsură a furnizării de gaz, lichid sau electricitate 48263 9028.10-.30 33.20.64
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
20.62, 33.20.65; părți (neclasificate) 48281 9014.90, 9015.90, 9017.90, 9024.90, 9025.90, 9026.90, 9027.90, 9030.90, 9031.90, 9033 33.20.82 Părți și accesorii ale microscoapelor (neclasificate) și ale aparatelor de difracție 48282 9012.90 33.20.83 Părți și accesorii ale bunurilor de la 33.20.63, 33.20.64 48283 9028.90, 9029.90 33.20.84 Părți și accesorii ale instrumentelor și aparatelor de la 33.20.7 48284 9032.90
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
de cristale de gheață și poate împărți în culori, din cauza dispersiei. Cristalele se comportă ca prisme și oglinzi refractare și reflectând lumina soarelui între fețele lor, trimițând arbori de lumina în direcții speciale. Halo-ul circular este un disc de difracție cu un chenar roșu pe interior. El are mereu aceeași dimensiune din cauza simetriei hexagonale a cristalelor de gheață. Dacă concentrația de cristale de gheață din atmosferă este mare, atunci haloul este foarte intens și soarele apare înconjurat de încă 2
Halou () [Corola-website/Science/312026_a_313355]
-
dispersia luminii este generat de o serie de prisme. Se observă un curcubeu. Spectroscopul este constituit dintr-un tub. În extremitatea tubului se găsește focala prin care privește observatorul, în cealaltă extremitate, o fantă. 2. Spectroscopul cu rețea difractantă (de difracție) Un spectru prin difracție este generat de o plăcuță fină pe care au fost gravate fante minuscule paralele. Când lumina incidentă lovește acestă plăcuță, ea este difractată. Se observă un curcubeu. În interiorul tubului se află o lentilă cât și o
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
de o serie de prisme. Se observă un curcubeu. Spectroscopul este constituit dintr-un tub. În extremitatea tubului se găsește focala prin care privește observatorul, în cealaltă extremitate, o fantă. 2. Spectroscopul cu rețea difractantă (de difracție) Un spectru prin difracție este generat de o plăcuță fină pe care au fost gravate fante minuscule paralele. Când lumina incidentă lovește acestă plăcuță, ea este difractată. Se observă un curcubeu. În interiorul tubului se află o lentilă cât și o serie de trei sau
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
dedesubtul planului se formează două domenii de densitate electronică mare. Atomul de carbon saturat al benzenului rezultă din această delocalizare a electronilor orbitalilor moleculari extinși. Structura ciclică a benzenului a fost confirmată de cristalograful Kathleen Lonsdale. Prin studiul spectrelor de difracție cu raze X pe ținte pure de benzen, s-a determinat echivalența tuturor legăturilor carbon-carbon din benzen, acestea având lungimea de 140 pm. Ele sunt mai mari decât una dublă (135 pm) și mai mici decât una simplă (147 pm
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
conform căreia, o particulă de materie (în acest caz electronul incident) poate fi descrisă ca o undă. Din acest motiv, un electron poate fi văzut ca o undă, ca sunetul sau undele de pe suprafața apei. Această tehnică este similară cu difracția razelor X și difracția neutronilor. este cel mai adesea folosită în fizica semiconductorilor și în chimie pentru a studia structura cristalină a solidelor. Aceste experimente sunt de regulă efectuate într-un microscop electronic cu transmisie (MET), sau cu scanare (MES
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
de materie (în acest caz electronul incident) poate fi descrisă ca o undă. Din acest motiv, un electron poate fi văzut ca o undă, ca sunetul sau undele de pe suprafața apei. Această tehnică este similară cu difracția razelor X și difracția neutronilor. este cel mai adesea folosită în fizica semiconductorilor și în chimie pentru a studia structura cristalină a solidelor. Aceste experimente sunt de regulă efectuate într-un microscop electronic cu transmisie (MET), sau cu scanare (MES). În aceste instrumente, electronii
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
potențial electrostatic pentru a căpăta energia dorită și a fi făcuți să aibă o anume lungime de undă înainte de a interacționa cu proba de studiat. Structura periodică a unui solid cristalin împrăștie electronii într-o manieră previzibilă. Analizând șablonul de difracție observat, poate fi posibil să se deducă structura cristalului care produce acel șablon. Totuși, tehnica este limitată de problema fazei. Afară de studiul cristalelor, difracția electronilor este și o tehnică utilă de studiu pentru solidele amorfe și geometria moleculelor de gaz
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
studiat. Structura periodică a unui solid cristalin împrăștie electronii într-o manieră previzibilă. Analizând șablonul de difracție observat, poate fi posibil să se deducă structura cristalului care produce acel șablon. Totuși, tehnica este limitată de problema fazei. Afară de studiul cristalelor, difracția electronilor este și o tehnică utilă de studiu pentru solidele amorfe și geometria moleculelor de gaz. Ipoteza de Broglie, formulată în 1926, prezicea că particulele trebuie să se comporte și ca unde. Formula lui de Broglie a fost confirmată trei
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]