598 matches
-
o serie de referiri la românii din principatul dunărean și, În general, la țara acestora, asupra cărora ne vom opri În continuare. Ele sunt presărate atât pe parcursul călătoriei, cu ocazia diferitelor Întâlniri și a descrierilor de localități, cât și În digresiuni mai ample cu privire la aceste aspecte, cum este cazul capitolului final, dedicat culturii În Țara Românească. Adeseori, referirile privitoare la români sunt făcute cu ocazia prezentării situației maghiarilor, a relațiilor pe care le au aceștia cu autohtonii, ceea ce va influența, desigur
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fost faptul ca “s-a exprimat nedrept despre Dialog, subapreciindu-i importanța”.) E foarte adevărat că aceste aprecieri negative, nefavorabile, se bazau și pe deosebiri de principii stilistice, căci Descartes matematicianul, nu putea agrea “forma literară aleasă de Galilei, abundența digresiunilor, abaterea de la calea dreaptă a demonstrației”.) Duritatea lui Descartes este totuși surprinzătoare, dacă ne amintim că și el recursese la artificiul fabulei. De pildă Gassendi îi atrage atenția asupra modului în care a încercat să-și demonstreze ideile metafizice, apelînd
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și statornicie, acel ceva prin care și în care ceva începe și este.“<ref id=”2”>Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, București, Ed. Politică, p. 241.</ref> În sfârșit, în conferința de la Atena despre limită se face această scurtă digresiune: „Limita nu este totuși doar contur și cadru, nici numai locul în care ceva încetează. Prin ea ceva este strâns laolaltă în Propriul său pentru ca, pornind de aici, să apară în plenitudinea sa, să ajungă la prezență.“<ref id=”3
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi respins, neagreat -pierderea controlului -singurătate -a fi judecat sau criticat -pierderea locului de muncă -venituri insuficiente -munca neinteresantă -a plăti prea mult -a fi nevoit să o iei de la capăt * Pasul 4 Listarea nevoilor și temerilor corect alese, rezolvarea digresiunilor prin schițarea nevoii relevante. Harta conflictului se va face pe o foaie mare de hartie și cu utilizarea mai multor culori și ea ar trebui să fie utilizată în special nu pentru rezolvarea conflictului cât pentru preîntâmpinarea lui. Hărțile pot
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
viziunea configurată în studiile amintite până acum. Ekphraza reprezintă un accesoriu poetic, dar și un gen literar, prima întrebuințare a termenului ekphrasis fiindu-i atribuită lui Dionysus din Halicarnas. Conectat încă de la început genului epic, ekphrasis-ul este definit drept o digresiune, o abatere de la firul narativ principal 16. Articolul lui John Hollander The Poetics of Ekphrasis mizează pe o taxonomie a tipurilor de ekphrasis. Clasificarea propusă are drept criteriu obiectul descrierii ekphrastice, acesta fiind real sau imaginar. Dacă textul literar face
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a numi) subiectul descrierii - Sfântul Hubert, patronul vânătorii în cultura occidentală. Fragmentele ekphrastice din opera lui Odobescu înfățișează una din limitele ekphrasis-ului. Descrierea ekphrastică inserată într-un text nonnarativ, cum este textul lui Odobescu, funcționează după regulile eseului, asociindu-se digresiunii. Cele trei opere sunt convocate în text fără a avea repercusiuni la nivelul narațiunii sau al construcției personajelor (textul nefiind o narațiune). Singura lor funcționalitate se remarcă la nivelul temei eseului. Inserarea lor în text constituie o reprezentare analogică a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Nefiind referințe sau descrieri ekphrastice care au un scop hermeneutic, observabil în construcția narațiunii sau a personajelor, dar neîndeplinind niciun rol ornamental, referințele și descrierea ekphrastică serveste drept instrument de parazitare a intrigii, de anulare a acțiunii, constituindu-se în digresiuni perfecte. Comparabile cu cele inserate de Odobescu în Pseudokynegeticos, cele ale lui Simionescu arată dimensiunea ironică a ekphrasis-ului inserat fără miză interpretativă. Capitolul II Imagine și literatură în critica românească din perioada 1960-19951 Așa cum am văzut, una din pozițiile teoretice
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ÎN MECANISME DE FOCALIZARE LOCALĂ O particularitate a discursului în cultura română este gradul scăzut de focalizare a informației: structurarea laxă a temelor și subtemelor, elaborarea insuficientă a sensului, coerență și coeziune textuală scăzute, circularitate și redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației (vezi Șerbănescu 2007: 49-83). Aceste particularități discursive sunt compensate de existența unor procese (semi)gramaticalizate de focalizare a unor constituenți de la nivel microdiscursiv, din planul propoziției. Existența unor structuri sintactice specifice limbii române (Îmi place salata
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
indirecte decât directe, în special pe baza unor mecanisme ale implicitului decât prin codificarea literală a informației; structurarea laxă a temelor și subtemelor; gradul scăzut de elaborare a semnificației; grad scăzut de coerență și coeziune textuală; redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației; colectivizarea experienței individuale prin tendința autoincluderii în grup, prin impersonalizare și indeterminare. 1 Cercetarea s-a bazat pe următoarele corpusuri de limbă română vorbită: IVLRA: IV, CORV; pentru simplitatea și unitatea sistemului de transcriere, toate citatele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Misterele din București de I.M.Bujoreanu sunt apariții concludente în sensul menționat, dar încercări anemice cu personaje, teme și compoziție de roman foileton. Acestor încercări de romane li se reproșează lipsa de motivare suficientă a acțiunilor, problemelor, lovituri de teatru, digresiuni cu caracter moralizator, antiteza satanic- angelic, intenții de tenebros, de macabru, justițiar, dogmatic, scheme de fixare a acțiunii în timp și spațiu, eroi cu descrieri fizice amănunțite, etc. Alt moment remarcabil în evoluția speciei românești îl înscrie Nicolae Filimon, creatorul
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
norme ce vizează lungimea enunțului, planul textului etc. b) Discursul este orientat spre o finalitate, fiind conceput în funcție de locutor și înscriindu-se într-un cadru temporal. Este adevărat însă că discursul, constrîns să vizeze o finalitate, poate fi deturnat, prin digresiuni, reformulări, reveniri, astfel încît să determine locutorul să recepteze eficient mesajul intenționat. În cazul dialogului, în interacțiunea orală, uneori, este dificilă controlarea completă a structurii discursului. După O. Ducrot, nici în asemenea situații nu s-ar produce dezorientări discursive, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de vedere al retoricii, paranteza este o figură cu o delimitare insuficient precizată, încît se poate echivala cu alte figuri. În general însă, paranteza este un enunț sau un grup de enunțuri (cu caracter de adaos, de explicație sau de digresiune), intercalat între elementele unui discurs, pe care îl întrerupe și îi schimbă obiectul principal. Deseori, această paranteză este cuprinsă în textul scris între paranteze tipografice, iar în vorbire este anunțată de formule precum fac (acum) o paranteză, completez cu o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
paranteze tipografice, iar în vorbire este anunțată de formule precum fac (acum) o paranteză, completez cu o paranteză ..., îți spun în paranteză că...etc. Uzul tinde să atribuie parantezei, prin urmare, caracterul de întrerupere a firului unei fraze printr-o digresiune, de obicei amplă, care însă este dependentă sintactic și semantic de fraza în care este inserată. Cu toate acestea, în interpretările moderne, paranteza este considerată mai degrabă ca realizînd o ruptură de natură sintactică și enunțiativă, în măsura în care i se atribuie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că "părintele istoriei" este totuși un grec, Herodot, cel care în Istoriile sale se străduiește să prezinte lucrurile și faptele din trecut așa cum i-au fost relatate. Spirit novator prin metoda "anchetelor" sale, Herodot n-a putut scăpa de tentația digresiunilor, amestec de realitate și ficțiune, fapt ce i-a atras și numele mai puțin lăudabil de "tată al minciunilor". Poate că și acest lucru îi va face pe filozofii greci de mai târziu să minimalizeze rostul istoriei. Atât în Legile
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de exemplu, languroasa Eileen Lane, căreia îi spusese cineva că era suficient să învețe alfabetul rus ca să poată citi în original „Anna Karamazov”), cît și a metodei bizare de predare a lui Pnin. Această tehnică se bazează din plin pe digresiuni, anecdote personale și pe lectura unor pasaje comice din diverse cărți. Dar, cum pentru a aprecia hazul acelor pasaje - atîta cît era - tot trebuia să ai nu doar o solidă cunoaștere a limbii vorbite, ci și o profundă înțelegere a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la public și premiile literare (printre care și Man Booker Prize pe anul 2011) sunt măsura corectă a calităților sale incontestabile de narator alert, atras uneori în tensiuni lirice bine calibrate, capabil să înnobileze banalul biografic și drama prin fine digresiuni meditative. Sentimentul unui sfârșit* este cartea unei revizitări tardive și amare a trecutului, mai precis a tinereții și a întâmplărilor ei incerte și chinuitoare. Tony Webster, un bărbat care pare a-și fi depășit cu bine marile borne existențiale - o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
riscuri; În multe dintre discursurile mele „la masă”, prin care am devenit „celebru” prin aceea că „nu-mi place să fiu Întrerupt” - adevărat, am prostul reflex, ce-mi vine probabil din sângele meu german, de a discursa la masă cu digresiuni multiple, cum o fac și În cărțile mele, or, spiritul latino-balcanic nu are „nervul” potrivit pentru aceasta (nici cel parizian, de altfel, dar „ei” sunt ceva mai obișnuiți cu „ciudații artiști străini!”Ă și atunci, nu rareori, „mi se taie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
căpățâna ta. Aveam, am eu cu adevărat nevoie de toți acești termeni, noțiuni, concepte, cum vreți să le spuneți, În arta mea? Deoarece, Într’ adevăr, nu puțini comentatori inteligenți ai cărților mele s-au uimit nu o dată de „excesul” de digresiuni teoretice” pe care le fac În romanele mele, În loc să mă mulțumesc a povesti, ca orice romancier ardelean „viguros”, despre ființe și fapte prinse, evident, În chenarul și zbuciumul lor social. Pământul, casa, femeia, cariera, Întâmplarea tragică, istoria - fără majusculă, istoria
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ciclurilor istorice mari, aceleași care pardosesc, de fapt, aparenta evoluție a structurilor sociale și politice ale omenirii. Nu ne vom afunda acum În aceasta (de altfel, mi s-a făcut deja reproșul de a Împăna cu prea multe și ample digresiuni aceste memoriiă; dar, dintr-un spirit de modestie și pentru că așa Îmi stă În fire, interesante pentru lector mi se par nu atât fragmentele mele de existență, fragmentele biografice ale unui autor român care a trăit cea mai mare parte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu În patria limbii sale pe care a servit-o ca un prinț, ca un prinț al spiritului ce era, ci... În Serbia! În țară au apărut câteva rânduri la „decese” În România liberă și... atât!Ă Am făcut această digresiune pentru a striga Încă o dată - În deșert, bineînțeles, cum am strigat și În alte rânduri! - că avem În țară și „producem”, În vremuri de restriște chiar și uneori, mai ales atunci, ca o formă a vigorii și a vitalității noastre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Pauli și clinicianul și psihologul C.G. Jung au Încercat, Într-un studiu comun, să depășească tocmai aceste „granițe” Între discipline ce amenințau deja să altereze profilul umanist al științei, artei și literaturii, ca și al creatorilor. Mă reîntorc din această digresiune - o fugă pentru mă regăsi! -, „digresiuni care nu sunt, poate, la urma-urmei, decât esența epicului”. Cel puțin, așa ne-o demonstrează un Marcel Proust, sau un Faulkner, dar și genialul eseist și clasicist Erich Auerbach, care În Mimesis, constată, Încă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Jung au Încercat, Într-un studiu comun, să depășească tocmai aceste „granițe” Între discipline ce amenințau deja să altereze profilul umanist al științei, artei și literaturii, ca și al creatorilor. Mă reîntorc din această digresiune - o fugă pentru mă regăsi! -, „digresiuni care nu sunt, poate, la urma-urmei, decât esența epicului”. Cel puțin, așa ne-o demonstrează un Marcel Proust, sau un Faulkner, dar și genialul eseist și clasicist Erich Auerbach, care În Mimesis, constată, Încă din Odiseea lui Homer, această „naștere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de interese al investigațiilor sale. Vrând să demonstreze că sensibilitatea lui Eminescu a căpătat o impregnație modernă datorită, preocupărilor științifice, unele susținute cu intuiții de mare cutezanță, aidoma unui Leonardo (comparația aparține lui C. Noica), Th. Codreanu se pierde în digresiuni care, evident, diminuează din valoarea studiului. Iar ca "rețeta" să fie completă, el nu se sfiește să uzeze într-o insațietate de argumente stocate ritos de afirmația lui Tudor Ghideanu și de uimirea acestuia "că Eminescu recurge chiar și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
idem, ibidem. 63 Apud Amado Alonso, op. cit., p. 135. 64 G. Călinescu, op. cit., p. 459. 65 Mihai Eminescu, Opere VI, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 97. 66 Ibidem. 67 Ibidem, p. 173-174. 68 Cristian Livescu, Întâiul Eminescu (Copiii lui Saturn. Digresiuni despre geniu), Piatra Neamț, Editura Crigarux, 1998, p. 202. 69 Mihai Eminescu, Opere VI, ed. cit., p. 90. 70 Ibidem. 71 Lucian Blaga, Orizont și stil, ed. cit., p.133. 72 Mircea Eliade, Despre Eminescu și Hasdeu, Ediție îngrijită și prefață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001, 285 p. (Eminesciana. Serie nouă; 3) * HUSAR, Al. Pro Eminescu. Iași: Junimea, 2001, 296 p. (Eminesciana. Serie nouă; 4) * LIVESCU, Cristian. Întâiul Eminescu: studiu critic. Copiii lui Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245 p. (Eminesciana. Serie nouă; 5) * Detractorii lui Eminescu: vol. 1. Ediție îngrijită și prefață de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana. Serie nouă; 6) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]