586 matches
-
D. Constantin Brâncuși (fosta Gheorgheni) pe ambele părți fără blocuri Str. Constantin C. Diculescu Str. Constantin Dobrogeanu Gherea Str. Constantin Nottara Ale. Crăițelor Str. Crinului Str. Crizantemelor Str. D. D. Roșca Str. Dem Rădulescu Ale. Detunata Str. Diaconu Coresi Str. Dijmei Str. Dimitrie Comșa (fosta I.C. Frimu) Str. Dimitrie Onciul Str. Dina Cocea Str. Dinu Lipatti Cal. Dorobanților blocurile 25, 39, 41, 42, 47, 70, 71, 74, 76, 78, 85, 89, 90, 93, 95, 96, 97, 98, 99, Cal. Dorobanților blocurile
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” ("pământul lui Gerus"), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu toate folosințele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare . În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriș-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly) . În Ghiriș-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe etnii. În aceeași perioadă, Ghiriș-Arieș era locuit și
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății, a avut loc Marea Adunare de la Blaj, la care au participat 30.000-40.000, majoritatea țărani. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română etc. Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria. Nerecunoașterea
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
sau Ioan Sigismund Zápolya. Totodată aici a fost ales ca principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea. Prima menționare cunoscută a orașului este din 1332, ca, ("Târgul Nou al Secuilor") în lista de zeciuială (dijmă) papală. Apoi, în anul 1349, apare menționat în diplomele regelui Ludovic I al Ungariei, în forma maghiară "Sekulvasarhel", care cu trecerea timpului a devenit . Majoritatea etnografilor afirmă că prima parte (, adică secuiesc) a numelui orașului provine din așezarea sa geografică
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
XI, din care s-a dezvoltat satul medieval. Prima atestare documentara scrisă a satului datează din anul 1774 când Divanul Țării Românești da ordin ispravnicilor județului Dâmbovița să oblige pe locuitorii de pe moșia Pietroșița să facă claca și să plătească dijma cuvenită. Denumirea satului Dealu Frumos apare pentru prima oara în documente scrise în anul 1774. Se presupune că satul și-ar fi luat denumirea de la îmbinarea mirifica a pădurii cu colinele înverzite atunci cand Radu cel Frumos le-a văzut, de la
Dealu Frumos, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301166_a_302495]
-
vii. Satul fusese dăruit Mănăstirii Frumoasă de un oarecare Ceacaru, care-l cumpărase de la Mănăstirea Galata. La 3 iulie 1632 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La această dată, domnitorul Alexandu Ilias împuternicește pe călugării mănăstirii să strângă dijma din satul Sivita de la „cine va hi avut acolo, den pâine și den fan și den peste din bălti și den vii și den grădini” Se pare ca stăpânirea Mănăstirii Galata asupra satului nu a mai fost tulburata, căci domnitorul
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
fan și den peste din bălti și den vii și den grădini” Se pare ca stăpânirea Mănăstirii Galata asupra satului nu a mai fost tulburata, căci domnitorul Ilias Alexandru întărește egumenului acestei mănăstiri să stăpânească satul Sivita și să ia dijma „din zece”, „din pâine, fan, vii, bați de pește, și din tot venitul ce va fi „. Stăpânire confirmată și mult mai târziu de domnitorul Mihai Racoviță la 13 august 1724 după ce s-au judecat cu călugării de la Mănăstirea Sfântă Vineri
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
terenurilor. La 20 iulie 1794, ispravnicii de Suceava au cercetat din porunca domnitorului neînțelegerile dintre locuitorii satului Rădășeni și egumenul de Slatina. La judecata s-a dovedit ca mănăstirea le-a lăsat în folosință întreg satul și moșia Rădășeni în schimbul dijmei obișnuite, precum și moșia Verșeni în folosință. În satul Verșeni locuiesc în prezent peste 1 200 de persoane. Deși, conform bibliografiei, s-a născut la Pașcani (5 noiembrie 1880), noi ni-l revendicam că „fiu al satului” Verșeni. În Monografia Comunei
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
pe malul stâng al râului Timiș, la circa 8 km nord-vest de orașul Ciacova și circa 31 km sud-vest de municipiul Timișoara (pe șosea). Prima mențiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de "Chevzen", din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localități din Banat prima mențiune scrisă despre existența lor. În 1395 satul e aminitit ca posesie a nobililor din Ciacova. Același statut juridic îl are și în actul de hotărnicie din 1424, când este
Cebza, Timiș () [Corola-website/Science/301349_a_302678]
-
Jebel este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Localitatea Jebel a fost atestata documentar, pentru prima dată în 1334, în evidențele de dijma papală din 1332 - 1337, fiind amintită sub numele de Zephel. În anul 1425 localitatea a primit dreptul de a organiza bâlciuri,iar pe apa Timișului au existat mai multe mori. Tot atunci, apare in documente atestat un castel construit în
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
la est cu Șocă și Denta, la vest cu Livezile și la sud cu Șerbia. Descoperirile efectuate cu ocazia săpăturilor din jurul râului Bârzava, au scos la iveală dovezi ale vechimii așezării. Prima atestare documentara a Partoșului se regăsește într-o dijma bisericească colectată între 1300 - 1335, unde apare sub denumirea de "Parthas" și este localizată între râurile Timiș și Bârzava, adică pe partea dreaptă a Bârzavei, spre diferența de localizarea din prezent, pe partea stângă a râului, datorată unei ulterioare relocări
Partoș, Timiș () [Corola-website/Science/301385_a_302714]
-
către Orțișoara și Seceani. Pe teritoriul localității au fost descoperite urme din perioada romană, dar Seceaniul de azi datează din Evul Mediu, cel mai probabil fiind menționat pentru prima dată într-un document din 1256[1], cu numele Zechien. În dijmele papale de la 1333-1337 apare numele Secsany. Localitatea s-a format din reunirea mai multor cătune, care apar menționate în documentele medievale: Secianiul Mic, Secianul Mare, Macova și altele. Despre înființarea satului, Nicolae Ilieșu scrie că a existat din secolele XIII-XV
Seceani, Timiș () [Corola-website/Science/301396_a_302725]
-
Satul este legat de rețeau rutieră printr-un drum comunal în lungime totală de 8 km, care pornește de la drumul județean Timișoara-Buziaș, trece prin Uliuc și se termină la Unip. Satul este amintit pentru prima dată în evidențele papale de dijmă din 1332-1337, cu numele de "Winep". Diplomele din 1477 amintesc despre el cu numele "Uyneph". Conscripția generală a Banatului din 1717 consemnează localitatea cu numele "Junip", cu 60 de case. Numele definitiv "Unip" apare pentru prima dată pe harta Contelui
Unip, Timiș () [Corola-website/Science/301406_a_302735]
-
dată în documente în anul1328. Atunci satul era denumit "Veytech", după numele proprietarului Teodor Veytey. În acea perioadă, satul Voiteg nu se afla pe locul său prezent ci puțin mai la vest de calea ferată. În 1332, în registrele de dijmă papale, este din nou menționată parohia de Veytech. Primarul comunei, Tudor Nicolae Marinescu și viceprimarul Dumitru Ordeanu sunt ambii membri PNL (la alegerile din 2004 erau membri PSD). Consiliul Local este constituit din 11 membri împărțiți astfel: Conform recensământului efectuat
Comuna Voiteg, Timiș () [Corola-website/Science/301410_a_302739]
-
Sâmbăteni este un sat în comuna Păuliș din județul Arad, Crișana, România. Primele atestări documentare în care este menționată comuna Păuliș sunt din anul 1333, când în registrele dijmelor papale apare sub numele de Păululeșe, iar în anul 1334 apare sub denumirea de Sacerdos de Păuleșe, după numele ordinului călugărilor paulini din cetatea Cladova. Pentru prima dată întâlnim denumirea de Păuliș în anul 1752. Dat fiind calitățile deosebite ale
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
său căsătorit Gheorghe, care la rândul lui are 2 fii, Ion și Todor. În dreptul lui Gheorghe Meteș apar 5 fii, unul din ei, Mihăilă, de 18 ani, notat: student. Slujba lor: iobagii slujesc săptămâna întreagă, jelerii 2 zile pe săptămână Dijmă dau din toate semănăturile, precum și din miei, din porci, din stupi. Trebuie să crâșmărească câte o bute de vin la cele trei sărbători mai mari, iar dacă nu li se dă vin, răscumpără (câștigul) cu 7 florini (anual) sub nume
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
persoane. Conscripția din 1820 dă și alte informații. Ascultați sunt judele și juriștii, în rândul cărora și un Ion Meteș și un Ion Mărcuș. Spun că slujba au făcut-o nu după urbariu, ci după contract, 2 zile pe săptămână. Dijmă au dat a zecea din semănături, anume din cucuruz, din grâu, din alac, din ovăz, din cânepă. Deasemeni din miei, din porci, din stupi. Hotarul lor e și acum împărțit în două câmpuri (fordulașuri). Pământul e slab, partea de sus
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
șoseaua naționala ce duce la Brașov, spre vest dincolo de pârâul Pocloș , cu o singură ieșire spre est, se află comuna Corunca. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Corunca a fost pomenită pentru prima dată în Registrele de dijmă papală de la anul 1332 sub forma „ Gregorie sacerd. De Korunka, solv. 2 banalis antiqua et 2 parv.”( C.Suciu DILT , I, p. 168) În aria aceste localități s-au făcut mai multe descoperiri arheologice , un vas de bronz, fragmentardin epoca
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
că a fost protestant și că avea o valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 și 18 septembrie 1624, prin care scutește pe preoții români de sarcini iobăgești: dijma grâului, secarei, orzului, ovăzului, si dijma din vite și produse, dar în schimb sunt obligați să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini și
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
avea o valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 și 18 septembrie 1624, prin care scutește pe preoții români de sarcini iobăgești: dijma grâului, secarei, orzului, ovăzului, si dijma din vite și produse, dar în schimb sunt obligați să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini și mai bine de 100 de ani
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
ani, iar românii ortodocși sunt și mai oropsiți. Apare totuși o rază de speranță, datorită patentei imperiale a lui Iosif al II-lea care a acceptat înrolarea iobagilor în regimentele grănicerești și eliberarea acestora din iobăgie, scutirea de dârî și dijme. Rezultatul acestei patente a fo răscoală de la 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Și în Ilia țăranii români și secui s-au răsculat sub conducerea lui Iosif Buda și a preotului Ion Florea, participând la atacul împotriva Cetății Deva
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
grafia localității a fost următoarea: 1332 Pytula, Pycula 1348 Pechwle 1426 Petele 1465 Pethele 1645 Petelye 1824 Pelelye 1854 Petele, Birk, Petelea Prima atestare documentară a localității, de la care se împlinesc 665 de ani, se află într-un registru de dijme papale cu caracter fiscal și se referă la preotul Ilie din Pycula, care în anul 1332 a plătit un fertun și jumătate de argint, prima plată pe anul întâi Arhidiaconatului de Ozd, ce se întindea pe cursul superior și mijlociu
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
Pycula, care în anul 1332 a plătit un fertun și jumătate de argint, prima plată pe anul întâi Arhidiaconatului de Ozd, ce se întindea pe cursul superior și mijlociu al Mureșului, informație despre localitate regăsită într-o altă listă de dijme papale, despre plata a două pe anul întâi din Arhidiaconatul de Solnoc-Dăbâca, când preotul Ilie din Pytula, deci cu altă grafie, a plătit 40 de banali vechi. Satul Petelea este atestat documentar în anul 1332. Localitate situată pe râul Mureș
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
moșie a comunei și erau denumita astfel : Geru ( pe valea Găvenii ), Nigrișoara ( pe valea Negrișorii ), Ciocănești , Țigănușa și altele . Aceste așetări erau locuite de moșneni , care s-au vândut cu loturi lui Brâncoveanu la 1688 , fiind scutiți de bir și dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune și de suprafețele mari pentru pășunat , pe teritoriul localității s-au adunat moșneni și clăcași , veniți
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
în comuna Pocola din județul Bihor, Crișana, România. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1552, când apare sub numele de „Ponthuselew” ca proprietate episcopală, în conscrierea preoților comitatului Bihor. În 1698 apare din nou menționată în registrul de dijmă, împreună cu alte localități. Locuitorii dădeau dijmă din grâu, pabulus, miei și iezi și plăteau bani creștinătății. Între 1710-1712, localitatea este cunoscută sub numele de Petrany- Vallany având doar două familii G. Vanko și S. Szillagy. În 1719 numărul capilor de
Petrani, Bihor () [Corola-website/Science/300859_a_302188]