1,695 matches
-
primelor secole cu scopul de a le adapta reformelor prognosticate pentru secolul al XX-lea. Apologeții, în sensul adevărat al termenului, sau contra-apologeții, pot fi la fel de vinovați: o preocupare prea mare pentru actualitate, atât pentru a arăta continuitatea, cât și discontinuitatea cu trecutul, nu poate decât să falsifice cercetarea istorică. Iar dacă istoria este falsificată, cum poate istoricul să fie util contemporanilor săi, ce folos le va aduce acestora? ESEU NOU PENTRU A DOVEDI ACCEPTAREA UNEI NOI CĂSĂTORII DUPĂ DIVORȚ ÎN
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între utopia colectivismului social și atitudinea anarhică în raport cu formele oficializate. Arta de avangardă este, prin definiție, una a transgresiunii, a discontinuității, a revoltei și - nu în ultimul rînd - una utopică. În opinia lui Mihai Zamfir, „inovația primordial sintactică definește stilul fin de siécle din literaturile romanice“; ea ar avea drept scop „căutarea poemului unic, himericul poem total, adică o formă nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al arhitecturii Bucureștiului antebelic: „prunc hibrid al onanismului romantico-historic, împerechere de arcade și coloane bizantine cu turnuri turcești, totul chircit după regula degenerării și a imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul” ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război („România se construiește azi”): „Stupiditatea edililor și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică. Avem de-a face cu ceea ce Sedlmayr numea „deplasarea centrului de greutate al omului în sfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de recuperare sau de inventare a unei tradiții locale anonime și creatoare, aceeași respingere a complexului periferic, mimetic și a raționalismului scientist, aceeași fobie a Istoriei, aceeași nevoie compensatorie a cuceririi unei identități „absolute”, perene. Ideea - generatoare de complexe - a discontinuității noastre istorice și a precarității tradiției noastre culte premoderne este, de altfel, una dintre obsesiile identitare majore ale interbelicului românesc: ea apare la Mateiu Caragiale (intervenția polemică a lui Pașadia din Craii...) și la reprezentanții „tinerei generații” (Cioran, Ionescu), nuanțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în aparență reductibil doar la negația predecesorilor și chiar a contemporanilor”. Dar un „maiorescianism” (mai curînd adamism...) similar întîlnim și în cazul lui Ion Vinea („mentor” al lui E. Ionescu) și B. Fundoianu: aceștia denunță deopotrivă „pastișul” formelor occidentale, deplîngînd discontinuitatea și „minoratul” istoriei românești, lipsa unei limbi de circulație și lipsa unei tradiții culte autohtone. Dacă însă Fundoianu alege să depășească provincialismul/minoratul cultural, părăsind „colonia” românească pentru mult-visata Franță, Vinea optează - „centripet” - pentru stimularea orgoliului local „modernist”: „În ceea ce privește însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în discutarea avangardelor istorice. Complexul pe care îl am în vedere (și care explică obsesia definirii identitare a culturii române moderne) include întreaga suită de complexe culturale identificate de către Mircea Martin: „complexul” originii umile, „complexul” existenței periferice, „complexul” întîrzierii, „complexul” discontinuității istorice și al absenței tradiției clasice, „complexul” ruralității, „complexul” începutului continuu, „complexul” condamnării la imitația modelelor străine, „complexul” absenței capilor de serie, „complexul” lipsei de audiență (internă și externă), „complexul” izolării provinciale, „complexul” lipsei de durabilitate și monumentalitate, „complexul” în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Orwell din Animal Farm. De ce am trata Holocaustul numai În cheie tragică? Nu există nimic inerent Într-un subiect dat care să ceară o formă de emplotment și numai una singură. În cazuri mai puțin nete, publicul a acceptat discontinuitatea dintre formă și conținut: de pildă, s-au făcut musical-uri cu Evita Peron și Anne Frank, opere rock cu Iisus Hristos, melodrame despre Holaocaust (celebrul mini-serial Holocaust, difuzat de rețeaua de televiziune americană NBC În 1979; mai recent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
două categorii ceramice este oarecum egală, spre deosebire de alte situri, precum s-a observat la Davideni-Neamț, unde, datorită pătrunderii slavilor, se constată un proces de „barbarizare” a ceramicii, iar numărul pieselor metalice scade. Autorul cercetărilor crede că respectivele dovezi indică o discontinuitate culturală, practic o decădere materială în privința ceramicii (sfârșit de secol VII), care reflectă o comunitate mai săracă decât cea din perioada precedentă (secolele V-VI). Degradarea terenurilor agricole, nesiguranța economică și socială au determinat și o scădere demografică, prin strămutarea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
pe cei pe care-i cunoșteam foarte bine. În septembrie 1977, se reînscrie la Liceul „Petru Rareș” (cursurile serale), iar În 1979, la vârsta de 50 de ani, obține, În sfârșit, diploma de bacalaureat, după 18 ani de școlaritate intermitentă, discontinuitate din pricina celor trei condamnări grele și lungi. La 23 mai 1980 părăsește țara, stabilindu-se În S.U.A., la New York. Cetățenia americană o dobândește la 18 martie 1986. Colaborează la publicațiile „Cuvântul Românesc” din Hamilton-Canada și „Lupta română” din Paris, semnându
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ori nu suferi, tot vei fi înghițit etern și iremediabil în neant. Nu se poate absolut deloc vorbi de un acces obiectiv al eternității, ci numai de o trăire subiectivă a acestei eternități, care nu se poate realiza decât prin discontinuități în viețuirea timpului. Nimic din ceea ce creează omul nu poate atinge un triumf final, o victorie definitivă. De ce să ne încîntăm cu iluziile morale, când am putea găsi iluzii și mai frumoase? Toți acei care vorbesc de salvarea morală în fața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un singur animal care să vrea să doarmă și să nu poată. În somn uiți drama vieții tale, uiți complicațiile și obsesiile, așa încît fiecare deșteptare este un început nou de viață, este o speranță nouă. Viața păstrează astfel o discontinuitate plăcută care dă impresia unei continue regenerări, a unei renașteri permanente. Insomniile duc, dimpotrivă, la un sentiment al agoniei, la o tristețe eternă și iremediabilă, la o disperare absolută. Pentru un om sănătos, adică pentru un animal, a te preocupa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
surmenaj, o oboseală adâncă sau o iluminare. În orice caz, prezența lor este fecundă, hotărâtoare, căci răspândește o fluiditate insesizabilă care te asimilează și te cuprinde ca în niște mreje imateriale. Pentru astfel de oameni nu există goluri, vacuități sau discontinuități, ci o comuniune, o participare, rezultate din acea neîncetată transfigurare în care culmile sânt nu numai amețeli, ci și voluptăți. Trebuie însă atâta frământare, atâta energie de interiorizare pentru a te putea exterioriza într-o prezență hotărâtoare, încît luminile transfigurării
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-un clarobscur minor, tragedia culturilor mici, lupta lor dureroasă de a-și învinge anonimatul, pentru a se desfăta în mângâierile devenirii. Fiind subistorice, adică sub treapta și nivelul marilor culturi, ele nu-și pot ridica nivelul decât înfrîngîndu-și legea. Discontinuitatea față de propria lor soartă este condiția afirmării lor. Singura obsesie trebuie să fie: saltul istoric. Căci salvarea lor e că istoria nu este natură. Toate culturile sânt predeterminate, în sensul că au un destin germinal; soarta le e scrisă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce nu dorește fanatic saltul transfigurator. România nu poate fi iubită naiv, neproblematic, pătruns de exigențele unei iubiri evidente, fiindcă nu este atât de evident că România trebuie iubită. Câți dintre acei care au încercat să pătrundă sensul vacuităților și discontinuităților noastre, al labilității formei noastre de viață și al inorganicității stilului nostru istoric - n-au mărturisit o viață întreagă disprețul penru forma românească de existență, o neîncredere totală și un scepticism ironic! Este un semn de aspirație profetică în elanul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sale, este elementul care scuză păcatul reacționar ce definește cu timpul ființa religiei. Un popor care n-a cunoscut în începuturile sale tensiunea și fiorul contactului cu religia nu înțelege nimic din rosturile trezirii din somnul materiei, din semnificația întîii discontinuități, a primului salt. Numai în aurora națională, religia este un factor hotărâtor. Se întîmplă foarte rar să fie dinamică și în alte perioade. Protestantismul, de exemplu, care a provocat o creștere a autoconștiinței Germaniei și ca atare o ridicare - dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu. Nu toate epocile stau în raport nemijlocit cu el. Ranke nu s-a gândit la acest fapt și desigur, nici Taine, care prefera o haită de lupi Evului Mediu. Limitarea substanțială a epocilor, substituirea lor continuă, cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că devine tare. Conștiința este antecedentul fiecărui act de viață într-o țară fără istorie, pe când în marile națiuni - cazul tipic al Franței - conștiința este consecutivă actelor de afirmare. Frenezia industrializării, mistica lumii urbane, voința absolută a unui salt istoric, discontinuitatea prin revoluție ca o manifestare vitală - sânt elemente care fac din Rusia o țară vitalizantă. Obiectiv vorbind, realitățile sociale de la noi, atmosfera generală a României se aseamănă enorm cu Rusia țaristă. Aceeași decrepitudine și aceeași inerție. Decât, idealurile care au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
internaționale fundamentale. Ca atare, opinia publică formă de exprimare a acestei conștiințe, de evidențiere a unor idei și sentimente ale colectivităților umane, în legătură cu evoluțiile structurale și-a dobândit o dimensiune internațională. Tradițional, s-a considerat că există o zonă de discontinuitate între social (în general) și juridic. Se stabilea, uneori, și o corelație, tot discontinuă, între morală și drept. In realitate, în plan social (inclusiv prin aplicarea "socială" a dreptului), funcționează o imensă "uzină" de reflecție juridică, într-un cadru bine
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pe schimbare. O transformare sau schimbare radicală pe „termen nelimitat” poate să fie luată drept tranziție. În legătură cu această problemă există și puncte de vedere, mai mult sau mai puțin argumentate, după care tranziția începe cu un moment de ruptură, de discontinuitate, și continuă cu o evoluție spre ceva cu totul nou. Tranziția permanentă ar fi, totodată, un nonsens, pentru că viața este continuă, nu tranzitorie. Considerăm că pentru a aprecia cât mai realist cu putință fenomenele și practicile care se petrec în
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
să aibă totuși un curs ascendent, deși lent, cu meandre. Acesta poate fi dedus nu atât din evoluțiile industriei, agriculturii sau PIB-ului, cât mai ales din creșterea stocului de educație și reducerea mortalității infantile. Se pune problema de unde provin discontinuitatea tranzițiilor și oscilațiile exodului spre bunăstare și libertate socială în cazul României; sunt date de configurația accidentată a lumii în care trăim (sud-estul Europei) sau de absența unui Moise în seceta deșertului întâlnit? Experiența istorică pare să sugereze cauza dublei
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
oscilațiile exodului spre bunăstare și libertate socială în cazul României; sunt date de configurația accidentată a lumii în care trăim (sud-estul Europei) sau de absența unui Moise în seceta deșertului întâlnit? Experiența istorică pare să sugereze cauza dublei determinări a discontinuităților tranziției, anume configurația geopolitică și absența liderilor providențiali. Poate fi vorba însă și despre alți factori din straturile culturale ale determinismului<footnote Dumitru Sandu, op. cit., p. 15. footnote>. 1.2.4. Necesitatea unei teorii generale a tranziției de la economia totalitaristă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
răspuns printr-o viziune dogmatică de ansamblu. Prin studierea perioadei de formare a limbajului teologic al Ortodoxiei ne putem supune unui examen autocritic. Vulgata triumfalistă a ortodoxiei moderne ține în chirie nenumărate și chiar inavuabile incongruențe tematice, sau cel puțin discontinuități discursive; de pildă, hristologia și metoda teologică generală cu care lucrează Sfântul Iustin Martirul (cca 100-165 d.Hr.) diferă semnificativ de poziția asumată în aceeași epocă de Sfântul Irineu al Lyonului (cca 120-203 d.Hr.) sau de formulele dogmatice trinitare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Echivalentul afectiv al deschiderii hermeneutice este sinceritatea. Prejudecățile cuantifică natura istorică a cunoașterii, ale cărei limite afectează orice gândire critică. Iluminismul însă s-a transformat într-un cult al prejudecății „împotriva prejudecăților”, conducând în felul acesta la negarea operelor tradiției. Discontinuitatea a devenit, astfel, o valoare în sine. Patosul negativist al modernității față de tradiție sau prejudecăți se explică și prin analiza dihotomică aplicată momentului inaugural al istoriei culturii europene, reprezentat de nașterea filozofiei în Grecia antică. Până la Nietzsche, filologii și istoricii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tematizând, pe de altă parte, ideea de corp mistic al Bisericii, creștinismul diferă de toată înțelepciunea dialectică a grecilor antici. Fenomenologia teologică a lui Michel Henry ne arată deci în ce măsură raportul între creștinism și epoca clasică a fost unul de discontinuitate: distanțarea ascetică față de fenomenul sexualității are, în patristică și filozofia greacă, motivații și intensități diferite. Aceste viziuni ontologice contrastante sunt subîntinse de două concepții distincte asupra „sinelui” și „corporalității”. Ultima lucrare a lui Michel Henry poate fi văzută ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]