4,704 matches
-
este loc de mai multă atenție În privința limbajului, a construcțiilor logice ale ideilor, a structurilor argumentative desfășurate, a expresiei și frazării, a coerenței și profunzimii explicative. Ne-ntrebăm dacă nu ar fi nimerit să se creioneze o strategie de reînnoire discursivă, de articulare, corelare și completare a acestor registre, de dimensionare a unor politici comunicaționale mai inteligente la nivelul eparhiilor sau al Întregii noastre Biserici. Fiecare fapt existent (iar religia este unul dintre cele mai profunde) secretează un discurs, este Înconjurat
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care Dumnezeu este chemat și adus printre noi. Avem de-a face cu o funcție de Înființare și legitimare ontologică. Toate cele șapte funcții invocate se pot actualiza În perimetrul discursului religios, predominanța uneia sau alteia fiind dată de contextul editării discursive, de raportul dintre sacru și mundan În evocarea religioasă, precum și de obiectivele diferiților actanți (celebrare, informare, persuadare, justificare etc.). Desigur, În cadrul comunicării religioase, putem decela mai multe grade de specificitate semantică, de la „autismul” discursului liturgic până la larghețea limbajului colocvial, În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
liturgic până la larghețea limbajului colocvial, În care faptul religios se diluează și se transcodează, pierzându-și criptizarea inițială, până la un punct justificată și de-nțeles. La orice nivel ne-am plasa, e loc de o nouă stilistică, de o reconfigurare discursivă În raport cu evoluția limbajului și cu toposul cultural al vremii. Nu putem pretinde o rescriere a liturghiei deja fixată de sute de ani În privința secvențelor și a țesutului său discursiv; dar e de așteptat În perspectivă ca anumite entități minimale de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
am plasa, e loc de o nouă stilistică, de o reconfigurare discursivă În raport cu evoluția limbajului și cu toposul cultural al vremii. Nu putem pretinde o rescriere a liturghiei deja fixată de sute de ani În privința secvențelor și a țesutului său discursiv; dar e de așteptat În perspectivă ca anumite entități minimale de discurs să fie aduse la zi sau să fie calibrate În raport cu experiențele contemporane. Nu mai poate fi operabil (lingvistic și nu numai) un Îndreptar de spovedanie, de pildă, alcătuit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ceea ce e important e că nu urmărește cu tot dinadinsul să le transfere și celuilalt. Nu are acest țel și nu se simte deranjat atunci când uneori Îl contrazic. Recunosc că nici eu nu sunt un Înger, Îi Întind mici capcane discursive, de care cred că se prinde, aducând În discuție subiecte care să genereze mai multe puncte de Întâlnire decât de distanțare. — Ia mai toarnă jumătate de pahar, că pare a fi bun... Asta e viața, cu bune și rele, cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Pentru cei care nu agreau linia ideologică, erau multiple posibilități de „trișare” a marilor comandamente (cred că numai doi-trei colegi au lăudat regimul În tezele lor de licență). Ce valori ni se inoculau la cursuri și ce tipuri de tranzacții discursive erau puse În act? Aveam atât discipline „pure”, cât și „impure”, profesori onești, dar și prostănaci. Existau discipline prin excelență ideologice, dar și destule cursuri fără nici o legătură cu marxismul. Aveam parte și de paradoxuri: discipline ideologice prin titulatură, dar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
televizuale; complementar ar fi necesar un studiu mai larg pentru a evalua influențele de ansamblu ale televiziunii asupra copiilor și asupra potențialului socializator al media TV, pentru a vedea cum evoluează relația copiilor cu televiziunea. Cum măsurăm violența televizuală. Mecanisme discursive ale reprezentării violenței la TV Majoritatea investigațiilor consacrate evaluării conținuturilor violente din programele de televiziune apelează la două metode: Analiza de conținut, în diversele ei variante, inclusiv după modelul denumit „analiza aserțiunilor evaluative” al lui Osgood, model pertinent pentru determinarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme de cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise în diferite forme discursive ale programelor de televiziune sunt periculoase prin incapacitatea copiilor de a le da o semnificare și înțelesuri care să releve pericolul lor potențial pentru conduită. În cercetarea noastră au fost luate în considerare (ca abordare semio-discursivă) mecanismele discursiv-reprezentaționale care amplifică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. În lucrarea pe larg citată în acest paragraf, Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel (1997) precizează că reprezentarea violenței la televiziune conține cel puțin două abdicări textuale și discursive: 1. Preluarea într-o formă pervertită a „contrastului” și „codului narativ” așa cum l-a decodificat Roland Barthes (1970, pp. 24-25 și 266-268). Adică un cod al acțiunii și al reprezentării sale în narațiune, care situează în centrul „povestirii” noțiunea de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cazul UCLA (Center for Communication Policy, condus de Jeffrey Cole). Aceste studii procedează la o analiză calitativă a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței TV; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. modului de integrare narativă în trama discursivă; 4. formelor de reprezentare a violenței inacceptabile pentru americani, inclusiv cele incluse în desene animate care valorizează excesiv violența („Batman”, „X-men”, „Power Rangers”) sau în seriale difuzate internațional, ca „Texas Walker Ranger”, „X-files” etc. Studiile mai constată o tendință de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi Personaje negative atrăgătoare Contextualizare discursivă Violența ca fapte diverse senzaționale Violența ca fapte „de societate” Violența ca fapte „naturalizate” Violența ca momente logice ale narațiunii Violența ca mod eficient și natural de rezolvare a situațiilor și diferendelor O altă grilă de analiză privește violența verbală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
timp a unui model rigid și de neschimbat, ci În reactivarea, construirea, negocierea și resemnificarea lui continuă, atunci Înseamnă că există diverse forme de acțiune prin care se creează cadrul ritual - altfel spus, forme de ritualizare a comportamentelor, a practicilor discursive, a modalităților de receptare, a spațiului și a temporalității, a obiectelor și a simbolurilor din vocabularul cultural. Pentru R. Grimes „ritualizarea este o punere În scenă În fața unei audiențe imaginare, concret socială sau construită mitologic” (1995, p. 69). R. Rappaport
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de construire a acestui text variază de la o cultură și epocă la alta. Textul rugăciunii, deși canonic, nu funcționează ca un discurs insular, ci ca unul deschis, care modelează alte tipuri de discursuri sau se transformă sub influența altor modele discursive: spre exemplu, D. Nicholls (1993, p. 138) arată că În Anglia secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea „există analogii semnificative Între petițiile civile și rugăciunile de suplicare”, iar În secolul XX „multe dintre rugăciunile moderne au mai puțin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
agirait, comme le fait remarquer Magda Jeanrenaud, de la logique de la dichotomie dedans/dehors.258 Une analyse du texte de départ nous montre que la cohérence sémantique est homogène, l'argumentation est logique, le registre de langage, tout comme la logique discursive șont respectés tout au long de l'exposé. Cette déclaration du président français a été traduite, en entier ou fragmentairement, dans des journaux roumains. Comme îl s'agit d'un discours officiel, c'est le sens qui doit être rendu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
champ de pratique humaine qui le contraint). En tânt que processus de sémiotisation du monde, le discours fait référence à l'objet empirique soumis à l'analyse, c'est-à-dire au texte, oral ou écrit, porteur de traces de l'occurrence discursive, aussi bien que de contraintes du genre discursif.319 Tous ces facteurs favorisent, en effet, l'acte discursif, la production de l'énonciation porteuse de signification. Olga Gălățanu parle de deux dimensions associées à l'acte discursif : d'une part
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pacte discursif, ce contrat qui se place à la base de la création de tout discours. Antonio Rodriguez définit le pacte discursif, en tânt que " structuration transhistorique ", comme " un contrat implicite qui détermine l'identification et la compréhension d'une dominante discursive dans leș textes "323. L'existence d'un " pacte discursif " suppose, dans un premier temps, qu'il y a aussi un " pacte littéraire ", et ensuite un " pacte lyrique ", celui dont parle Rodriguez et qui se trouve à la base de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un programme idéologique, des goûts d'un individu, d'un groupe, d'un moment. Ce șont leș critères pragmatiques de la réussite historique, c'est à dire la durée, qui n'est rien d'autre qu'un fonctionnement textuel, une activité discursive de relais.553 Și la traduction se fait écriture, elle entre automatiquement dans la littérature de la langue d'accueil : de cette manière, le plus beau poème hongrois a été déclaré l'Ode to the West Wind de Shelley dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
premier déictique " ici " n'a aucun référent et, en plus, son emploi crée un non-sens, puisqu'on a déjà un complément de lieu dans la phrase (" au village "). Nous pouvons appeler une telle structure, fondée sur un manque de logique discursive, " de faux vers en miroir ". Une décision traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
2010. RICŒUR, Paul, La métaphore vive, Seuil, Paris, 1975. RIFFATERRE, Michael, Sémiotique de la poésie, traduit de l'anglais par Jean-Jacques Thomas, Éditions du Seuil, Paris, 1983. RIMBAUD, Arthur, Œuvres, Dunod, " Classiques Garnier ", Paris, 1997. RODRIGUEZ, Antonio, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, Pierre Mardaga, Sprimont, 2003. ROHOU, Jean, Leș études littéraires, Nathan, Paris, 1993. DE SAUSSURE, Ferdinand, Cours de linguistique générale, Payot, Paris, 1995. SUHAMY, Henry, Leș figures de style, PUF, " Que sais-je? ", Paris, 1981. TODOROV, Tzvetan, Poetica. Gramatică
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
objet ni l'organisation textuelle considérée en elle-même, ni la situation de communication, mais l'intrication d'un mode d'énonciation et d'un lieu social déterminés. Le discours y est appréhendé comme activité rapportée à un genre, comme institution discursive : son intérêt est de ne pas penser ces lieux indépendamment des énonciations qu'ils rendent possibles et qui leș rendent possibles. L'analyste du discours [...] ne part d'un genre que pour l'inscrire dans șes lieux et ne délimite
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș Identités Nationales et l'Interculturalité, 1997, p. 17. C'est nous qui soulignons. 321 Ibid. 322 Michael Riffaterre, " Modèles de la phrase littéraire ", în Problèmes d'analyse textuelle, Didier, Paris, 1971, p. 43. 323 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, Pierre Mardaga, Sprimont, 2003, p. 88. C'est nous qui soulignons. 324 Dans la traduction, le pacte lyrique passe du traducteur au lecteur. Îl s'agirait donc de ce que Mathilde Vischer appelle " un pacte lyrique de second
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans le texte șont forcément, au moins en pârtie, celles de ce dernier. " V. Mathilde Vischer, La traduction, du style vers la poétique : Philippe Jaccottet et Fabio Pusterla en dialogue, op. cît., p. 43-44. 325 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, Pierre Mardaga, Sprimont, 2003, p. 88. 326 Maurice Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, Gallimard, Paris, 1945, p. 299. 327 V. Basarab Nicolescu qui affirme qu'" à l'ère transdisciplinaire [...], le monde seră rempli par le silence de la parole
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
images) et de chaque groupe de sens (diagrammes) : état hyperbolique et parfait de la "forêt de symboles" baudelairienne. " 369 Român Jakobson, Essais de linguistique générale, op. cît., p. 67. C'est nous qui soulignons. 370 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, op. cît., p. 44. 371 Dans le jargon de la grammaire générative-transformationnelle, la notion de " déviation " est appelée aussi " agrammaticalité ". V. Jean Cohen, Le haut langage : Théorie de la poéticité, op. cît., p. 18. 372 Jean Cohen, Le haut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
32, 1978, p. 430 : " Și la métaphore se définit essentiellement comme transgression d'un contexte sémantique, alors la poésie lyrique se définira comme transgression des schèmes discursifs [...]. " C'est nous qui soulignons. 426 V. Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, op. cît. 427 Idem, p. 431. C'est nous qui soulignons. 428 V. Jean Cohen, Le haut langage: Théorie de la poéticité, op. cît., p. 34 : Și le trăit pertinent de la différence poésie/non-poésie est l'écart, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
possède la nécessité d'une formule mathématique. " V. Hugo Friedrich, Structure de la poésie moderne, op. cît., p. 266. 470 Idem, p. 1463. C'est nous qui soulignons. 471 Idem, p. 1081. 472 Ibid. 473 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, op. cît., p. 36. C'est nous qui soulignons. 474 V. Ibid : " Ainsi, en opérant la distinction entre ces deux éléments, îl nous est possible d'envisager une poésie narrative, didactique, dramatique, tout comme îl est possible
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]