566 matches
-
cu comuniștii, al căror obiectiv era distrugerea completă a influenței agrariene. Dat fiind că liderii comuniști nu au reușit să domine direct Uniunea Agrară, ei au încercat să o dividă în facțiuni și să preia o secțiune a membrilor ei disidenți. Uniunea a ținut un congres în mai 1945, la care comuniștii au venit cu propriul lor candidat, Alexandru Obbov, la funcția de secretar al partidului. Folosindu-se de puternicii lui suporteri, acesta a reușit să-l înlăture pe Petkov și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a anunțat în vara anului 1945 organizarea de alegeri. Au apărut imediat dezacorduri în cadrul coaliției. Conducerea comunistă a Frontului Patriei dorea prezentarea unei liste unice electoratului. Grupul Zveno și Uniunea Agrară preferau însă să aibă propriii lor candidați. Presiunea grupurilor disidente era atît de puternică încît Petkov a apelat la puterile occidentale, invocînd violarea Declarației asupra Europei Eliberate de la Yalta. Din cauza acestor proteste, guvernul a amînat alegerile cu trei luni, cu toate că acest răgaz nu avea să aibă nici un efect asupra rezultatelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai puțin periculoasă de Albania și de România. Cu toate acestea, în ciuda criticării politicii sovietice, ideologic, toate statele acestea aveau convingeri comuniste ferme. Chiar dacă se opusese dictatului Moscovei, Tito a rămas tot timpul un comunist loial; liderii celorlalte state socialiste disidente China, România și Albania duceau o politică internă stalinistă. Prin 1968 a apărut însă în Cehoslovacia o situație asemănătoare în unele privințe cu aceea din Ungaria anului 1956. Regimul a inițiat o serie de reforme, mai ales cu caracter cultural
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nou plebiscit în privința monarhiei și că ar fi fost foarte posibil ca regele să piardă. După două tentative nereușite, Stefanopoulos a reușit să formeze un guvern sprijinit de ERE, de partidul lui Markezinis și de patruzeci și cinci de membri disidenți ai Uniunii de Centru. Cabinetul acesta a rămas la putere timp de optsprezece luni. În tot acest timp, Papandreou și suporterii lui au desfășurat o campanie intensă pe tot cuprinsul țării. Principalul lor argument era tot faptul că premierul care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe care le-am nutrit o întreagă viață de mizerie n-a mai rămas nimic. Nimic, sînt o zdreanță". Redresarea se realizează printr-o evoluție ideologică care îl conduce, între 1934-1935, să intre în colaborare cu un grup de studenți disidenți din Garda de Fier și să participe la revista Cruciada Românismului. Henri Barbusse îl acuză de trădare... Istrati rămîne un adversar convins al capitalismului, dar înțelege să poată proteja națiunea ca o comunitate solidară fără a se alătura naționalismului conservator
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a jucat un rol activ în organizarea propagandei destinate acestor prizonieri. Stoica va ajunge în fruntea partidului la București. Membru al Comitetului Central, el va fi responsabilul Comisiei de control a partidului și va fi însărcinat cu interogatoriile suspecților și disidenților. Grupul de la ziarul partidului, Scînteia, este apropiat de Gheorghiu-Dej, pe care tinerii militanți îl consideră simplu, cordial, vesel. Promovarea lui este fulgerătoare. Stalin îl alege pentru a lua conducerea Partidului Comunist Român. Molotov ar fi înclinat spre Ana Pauker, dar
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o politică externă clădită cu atîtea eforturi și sacrificii se va lăsa impresionată de tipi ca tine, de tîmpenii ca drepturile omului?" Ceea ce Securitatea română califică drept "tîmpenii ca drepturile omului" îi lasă să trăiască și să se miște pe disidenții ruși, polonezi, cehi și unguri și alimentează, sub președinția lui Carter, noul mesaj al politicii americane. Un universalism democratico-liberal revine în forță. Referirile la Human Rights îndepărtează parțial și temporar aranjamentele unei Realpolitik ale lui Nixon-Kissinger. America lui Carter exprimă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
publică în ianuarie 1974 fragmente din Arhipelagul Gulag, iar în martie același an, André Glucksmann afirmă: "Marxismul te face surd". O imagine, un sistem de reprezentare se impun: imaginea omului sovietic, imaginea lagărului reprezentat de URSS și de sateliții ei. Disidentul rus Vladimir Bukovski mărturisește: "Am disprețuit omul sovietic, nu pe acela prezentat pe afișe sau în literatura oficială, ci pe acela care există în realitate, pe cel ce nu are nici onoare, nici mîndrie, pe cel ce nu are simțul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
față de acțiunile ce vizează să reactiveze mediile revanșarde, neonaziste, resimt o stranie vocație "umanitară" cînd trebuie să propovăduiască recrutarea forțată a muncii ieftine din alte țări, se lansează în practici care amintesc anii lipsiți de glorie ai "războiului rece"". Urmărirea disidenților este legitimată. Acțiunea continuă. Represiunea exercitată asupra intelectualilor după 1971 se afirmă în 1977. Susținătorii avangardei Țepeneag -, opozanții dintotdeauna un Paul Goma arestat încă din 1956, iar apoi ținut la domiciliu forțat devin ținta unei Securități agresive. Rețelele occidentale informează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este susținut de secția franceză a Ligii Drepturilor Omului. Este înconjurat de prieteni români, Țepeneag, Marie-France lonesco, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Corespondentul ziarului Le Monde la Viena, Manuel Lucbert, face o prezentare a cazului Goma. România intră în cultura disidentă. Radio Europa Liberă joacă un rol esențial, de curea de transmisie între exterior și interior. O scrisoare de protest a credincioșilor din România este citită aici, de exemplu, pe l aprilie 1977. Apoi, ea este difuzată de comunitatea de sprijin
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
împărtășirii unei tragedii comune. Minoritatea maghiară este numeroasă l .705.810 de persoane în 1977 și nemulțumită. Ea este frustrată de drepturi și, ca și românii, obosită fără ca insistenta mobilizare patriotică să mai poată să-i creeze senzația de bunăstare. Disidenții unguri vor îndrăzni să acționeze; ei sînt de acord cu contestația românilor. Ei cunosc audiența occidentală pe care o reprezintă tribunele drepturilor omului rezultate din Conferința de la Helsinki. Doleanțele lor trimit la dreptul la învățămînt, la presă, drepturile religioase. Răul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lasă să se înțeleagă că el a fost împușcat pentru că a refuzat să ordone să se tragă asupra mulțimii în București. Se proclamă starea de necesitate pe întreg teritoriul la ora 1150. Mulțimea invadează palatul lui Ceaușescu. La 1305, poetul disident Mircea Dinescu anunță la radio: "Nicolae Ceaușescu a plecat". Puterea este preluată de un Consiliu al Frontului Salvării Naționale compus din foști conducători comuniști, din disidenți și militari. Radioul și Televiziunea trec în mîinile insurgenților. La 1530, la radio se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă"28. În perioada postbelică, ideea de generație s-a dezvoltat și prin tratarea separată a patru tipuri de literaturi: oportunistă, subversivă, disidentă, evazionistă. Literatura oportunistă este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, reprezentată prin M. Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând spune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe Marin Preda o parte a prozei, Augustin Buzura, Ion Caraion, Marin Sorescu, Nicolae Breban, D. R. Popescu, Constantin Țoiu, George Bălăiță, Octavian Paler, Gabriela Adameșteanu, Teodor Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc. Literatura disidentă are o atitudine deschis opoziționistă față de puterea comunistă, experiențele interne ale protestului, sfârșind în închisoare sau în exil: Paul Goma, Dorin Tudoran, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc. "Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu au scris, în exil, Istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică ce o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu de cercetare textuală. Desigur că răspunsul este contrar crezămintelor, aceste scrieri, cu iz subversiv, sau chiar disident, distingându-se, tocmai printr-o retorică aparte. "În 1985, o suită de poeme ale ei (Ana Blandiana n. n.), încărcate cu dinamită politică, apărute în revista "Amfiteatru", alertează autoritățile. Iar, în 1988, după ce publică volumul de versuri Întâmplări de pe strada mea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
difuzare volumul, precum și rolului civic pe care l-a avut poeta, prin implicarea în acțiuni din cadrul Alianței Civice și prin coordonarea Memorialului Sighet, după 1990, devenind una dintre vocile cele mai autorizate ale democrației, deși, chiar și înainte de Revoluție, fusese disident și apărător al drepturilor omului, având curajul să-l înfrunte prin declarații publice acordate postului Europa Liberă și unor publicații străine pe Nicolae Ceaușescu 137. Tot în cadrul acestei prime părți, autoarea fixează coordonatele teoretice ale contextului impus de Generația '60
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ei este centrat pe o reproducere cât mai lucidită a evenimentelor derulate în epoca ceaușistă. La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi, dezvoltate în perioada postbelică, grupate în jurul Generației '60, și anume: literatura oportunistă, literatura subversivă, literatura disidentă și literatura evazionistă. 1. Prima dintre ele, literatura oportunistă, este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, cu evoluții ca M.Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu. Evantaiul de posibilități este larg, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la reacțiile puterii, își crease o obsesie a adevărului și declanșase un proces al conștiinței morale, dar drumul său era retezat, la un moment dat, cu brutalitate, când se apropia de zona tabu-urilor. 3. A treia dintre ele, literatura disidentă. Istoria literaturii române de după cel de-Al Doilea Război Mondial nu poate fi concepută, decât în măsura în care recuperează,, deopotrivă, exilul, interior și exterior, dar și ceea ce ne-am obișnuit să numim, înainte de 1990, fenomenul literar underground, adică literatura generațiilor formate în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rezultat, cel puțin în momentul în care facem această remarcă, opiniile lor nu se traduc în norme ale corpului politic. Totuși, în timp, ele pot contribui la o schimbare în comportamentul autorităților și astfel la schimbarea normelor. Existența acestor norme disidente poate contribui semnificativ la determinarea poziției sistemului politic atât pe dimensiunea liberal-autoritar cât și pe celelalte două dimensiuni (într-o măsură mai mică). În al doilea rând, capacitatea noastră actuală de a operaționaliza aceste norme rămâne relativ limitată. Totuși, o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai extinsă decît s-a știut, atunci cînd nu exista o posibilitate de protecție, fie "din afară", din partea mediilor occidentale și a organizațiilor pentru drepturile omului, așa cum s-a petrecut în cazurile cele mai celebre de disidență, fie din zonele disidente ale aparatului de partid ori ale polițiilor secrete. Aici este un cîmp de cercetare totalmente virgin pentru realitatea românească, iar procesele de mitogenie se desfășoară, continuu, mai departe, sub ochii noștri, influențate și de posibilitățile reduse de informare corectă asupra
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, Biserica Evanghelică Sinodo-Prezbiteriană și Biserica Unitariană. Alte grupări au fost considerate „secte” (martorii lui Iehova, nazarinenii, adeventiștii reformiști, spiriții) sau „grupări anarhice” (Oastea Domnului și stiliștii, din cadrul Bisericii Ortodoxe; betaniștii, din Biserica Reformată, penticostalii disidenți, din Biserica Penticostală; mai târziu acestora aveau să li se adauge „treziții”, din Biserica Baptistă), iar activitatea lor a fost interzisă de-a lungul întregii perioade comuniste. Cantitatea de documente rămasă de pe urma monitorizării acestor confesiuni și grupări în anii regimului
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
conținut mistic și ostil. [...] pe linia cultului romano-catolic, preocuparea unor deservenți de a sprijini material și moral pe călugării care au făcut parte din fostele ordine catolice, încurajându-i în menținerea concepțiilor și ideilor sale; preocupări de a crea grupări disidente în cadrul unor culte legale care să fie folosite împotriva politicii statului nostru, pentru a crea neîncredere și dezordine, pentru a afecta ordinea și liniștea publică. Această formă de activitate s-a constatat mai ales în rândul cultelor neoprotestante, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
liniștea publică. Această formă de activitate s-a constatat mai ales în rândul cultelor neoprotestante, dar nu numai în rândul acestora. [...] în cadrul cultului „Adventist de ziua a șaptea”, sub influența acțiunilor unor emisari din RFG, s-a constituit o grupare disidentă intitulată „Adventiști de ziua a șaptea”, rămași pe baza „veche”, grupare la care au fost atrase și elemente fanatice din sectele ilegale „Adventiști - reformiști” și „Adventiști - protestanți”. În adunările clandestine care le țineau, membrii acestei grupări disidente proferau concepții ostile
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
constituit o grupare disidentă intitulată „Adventiști de ziua a șaptea”, rămași pe baza „veche”, grupare la care au fost atrase și elemente fanatice din sectele ilegale „Adventiști - reformiști” și „Adventiști - protestanți”. În adunările clandestine care le țineau, membrii acestei grupări disidente proferau concepții ostile și antisociale, incitau la activități potrivnice statului, au hotărât să nu participe la activități social-culturale etc. Procurarea din străinătate, în mod secret, multiplicarea și difuzarea clandestină a materialelor de propagandă mistică și ostilă. Astfel, secta „Martorii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
durează 8 zile, cu care ocazie se fac adunări, servesc masa în comun din darurile aduse de sectanți; b. bărbații sunt obligați să poarte plete și barbă și se practică circumcizia la noii născuți; c. adepții acestei secte practică ritualuri disidente ca postul de sec și cenușă în cap, ungerea în cap cu ulei de măsline și altele. Preceptele acestei secte contravin concepțiilor despre lume și societate, politicii partidului și statului nostru de formare a conștiinței socialiste și comuniste. Cei 2
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]