830 matches
-
rapid în estru și masculul o va putea fecunda, dar cu propriile gene. Din punctul de vedere al femelei, acest lucru este evident foarte costisitor (timp și resurse investite în zadar, noi riscuri asumate în timpul noii sarcini și nașteri etc.). Disimularea ovulației ar fi putut permite femeilor să reducă riscul infanticidului. Într-adevăr, în opinia unei specialiste în zoologie (Sarah Hardy), faptul că femeia are ovulația ascunsă și că este receptivă sexual tot timpul i-ar fi permis acesteia să întrețină
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul înapoi), gestul său semnificând o dezicere de condiția sa mitică, devenită improprie într-o lume a simulacrelor și a disimulării: „Să-ți dai foc în piața orașului / Ca să poți striga de durere // Dar să privești ușurat / Gălețile cu apă / În care o mână spală / Pe alta / Un ochi orbește / Pe celălalt // Și să-ți dai sufletul / Ca să poți păstra tăcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul avantaj, a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității omenescului sub succesiunea ireversibilă a clipelor. Desigur, o asemenea tensiune a felului de a-ți asuma existența nu poate fi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
doar cele trei elemente citate ar fi conștiente, și nu activitatea psihică subiacentă, adică mecanismul de apărare. O dată ce scopul vizat (unul defensiv) sau pulsiunea ori afectul subiacente devin conștiente, apărarea în cauză încetează a mai fi utilă, funcția sa de disimulare dispărând. În sfârșit, să mai spunem că, pentru Wallerstein, manifestarea comportamentelor de apărare - care nu trebuie confundată cu mecanismele de apărare - este constituită din comportamente, afecte sau idei specifice, puse în slujba unor scopuri defensive. Aceste manifestări pot fi conștiente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
7a), reducerea sau evitarea unor stări negative, cum sunt conflictul, frustrarea, anxietatea și stresul (8). Să spunem, în sfârșit, că doar una dintre aceste definiții (9) nu face referire clară la mediul intern sau extern; finalitatea este în acest caz disimularea, evitarea sau modificarea amenințărilor, conflictelor sau pericolelor. Dezacordul dintre aceste definiții este adeseori legat de originea exclusiv internă sau mixtă (internă și externă) atribuită pericolului care declanșează apărarea. Evocând această chestiune în dialogurile sale cu Sandler (1985/1989), A. Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărare să-și atingă finalitățile: - făcând unul dintre elementele conflictului să devină inaccesibil conștiinței (2); - printr-o remaniere a realităților interne și externe (6a); - printr-o deformare temporară a realității din cauza unor gânduri, sentimente și comportamente (6b); - îndeplinind o funcție de disimulare (5); - ca mediatori ai reacției subiectului la conflictele emoționale și la factorii de stres interni sau externi (7b). În privința modului de derulare a mecanismelor de apărare evocate, caracterul inconștient revine în mai multe definiții: în (3), (5), (6), (9), (1
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
copilului lor: «Trăim de pe o zi pe alta... nu mă gândesc prea departe... trebuie să ne mulțumim cu ce avem»”. În legătură cu alți părinți aflați într-o situație similară, Futterman și Hoffman (1974) remarcă: „O fațadă de calmă acceptare servește la disimularea angoasei, la protejarea celuilalt, la propria protecție și la prezervarea funcționării personalității”. Dar deși înlăturarea este uneori binefăcătoare pentru individul care trăiește apropierea propriei morți sau a unei persoane apropiate, ea poate antrena două perturbări grave ale relațiilor sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
degrabă în plăcerea distanțării de sine și de ceilalți, distanțare ce ia forma adecvat-carnavalescă a ascunderii într-o alteritate, în cazul dat, Axios Tracul, prezență poetică atât de interesantă încât, până la urmă, e greu de decis dacă e vorba de disimularea într-o identitate străină sau de o lepădare a măștii. Într-adevăr, aici D. „personalizează tema crizei, dezvăluindu-ne fața necunoscută a realității subminate de propriile ei contradicții” (Marcel Corniș-Pop). Bun cititor al propriei poezii, el și-a scrutat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
un intelectual, obișnuit să studieze totul în amănunțime, înainte de a trece la realizarea unui proiect. Nimic din aceste urme pregătitoare nu s-au găsit în preajma lui Nicolae Petrașcu. Nici măcar cei care au executat crima, ca niște analfabeți în materie, de disimularea ei, nu au lăsat, ca din întâmplare, niște cărți, care să reflecte preocuparea suicidară, pentru derutarea organelor de anchetă, căci nu aveau nevoie să influențeze cumva, determinarea unei concluzii favorabile sinuciderii, deoarece ea era dictată din altă parte. Peste faza
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
între adevăr și fals. Falsul se produce atunci când deosebirea dintre real și ireal nu este evidentă sau plauzibilă. Falsul face ca adevărul să nu iasă la iveală, să nu fie decidabil. Astfel, imaginile din cadrul artei acționează pe baza raportului dintre disimulare și simulare. Imaginile, ca prezență, pot fenta realitatea prin această dublă manifestare. Pe de o parte, arată ceea ce ele nu conțin în realitate pe baza fantasmei, iar pe de altă parte arată ceea ce în realitate nu există. Una trimite la
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin această dublă manifestare. Pe de o parte, arată ceea ce ele nu conțin în realitate pe baza fantasmei, iar pe de altă parte arată ceea ce în realitate nu există. Una trimite la o prezență, iar cealaltă trimite la o absență, disimularea nu afectează realitatea, pe când simularea "repune în cauză diferența dintre adevărat și fals, dintre real și imaginar"4. Reprezentarea este corespondentul semnului în realitate pe valențe utopice, simularea neagă valoarea semnului. Prin urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și imaginar"4. Reprezentarea este corespondentul semnului în realitate pe valențe utopice, simularea neagă valoarea semnului. Prin urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate, deoarece îi lipsește substanța, transformându-se astfel în simulacru. După Baudrillard, avem două forme de disimulare a semnelor: una care disimulează ceva și trimite la o teologie a adevărurilor și una care disimulează că nu mai există nimic, inaugurând era simulacrelor și a simulărilor. Întrebarea care survine acum este: în cazul imaginilor putem vorbi de concepte
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sub auspiciul imaginației Arta, în multiplicitatea de forme, apare în urma creației devenind prezență. Ideea de creație este posibilă prin intermediul imaginației. Deci arta survine în urma efortului artistului care poate fi înțeles și ca făuritor de imagini (eidolopois). Ontologia vizează puterea de disimulare a prezenței operei de artă, o intermitență ontologică cauzată de imagine (eidola). Bazată pe imagine, arta se află între existență și non-existență, adevăr și fals, noțiuni ce se definesc reciproc. Atunci când obiectul artă oferă impresii (phainetai) înseamnă că e format
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginației ce se manifestă prin prezența dublului obiectului de artă în stare fenomenologică. În procesul de recunoaștere al scrisului în parole, Derrida avea să sublinize că "nu există etică fără prezența celuilalt dar, de asemenea, ca o consecință fără absență, disimulare, ocol, diferență, scriere"25. Eticul operei de artă se definește prin non-eticul operei - opera violentă. Un obiect de artă dintr-o cultură necunoscută poate exprima pentru un european anumite simbolistici bazate pe anumite simboluri ale memoriei, ce pot fi coincidental
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ordine de idei, Ceaușescu nu era de acord nici cu nelijarea flagrantă a sindicatelor de către organizațiile de partid; chiar dacă devenise de mult timp derizorie, "muncă de lămurire a maselor" deținea în continuare capacități discursive deosebite, mai ales în ce priveste disimularea omniprezentei sufocante a partidului în centrul activității economice, politice, sociale și culturale: "(...) sindicatele vor constitui, într-adevăr, pentru partid cadrul de desfășurare organizată a consultării maselor, al dezbaterii de către acestea a problemelor dezvoltării noastre economice și sociale. Este necesar că
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
în unele persoane instincte primare de genul ferocei răzbunări sau chiar al reglării de conturi în cazul că cineva se ridicase prin muncă cinstită numai cu o treaptă deasupra lor. Armata de activiști mobilizată de PCR avea o menire clară: disimularea și aruncarea vinei asupra altora, nicidecum asupra lor mai ales în perspectiva anilor grei ce vor urma imediat după război, ani în care nimeni nu poate preciza, nici acum, cam la cât s-a ridicat valoarea mărfurilor industriale și alimentare
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nu poate lua ființă la sate decât dacă tinerii țărani sunt încadrați în T.F.P. (Tineretul Frontului Plugarilor, subl. și n.n.) unde să asiste (uteciștii n.n.) la câteva ședințe”. Smiorcăielile uteciștilor n-au ținut prea mult deoarece „partidul” îi învățase arta disimulării perfecte împrumutată de la cameleoni. Iată cum și-au plănuit să dea de pământ cu Tineretul Plugăresc și chiar au reușit: prin infiltrarea propriilor activiști în structurile de conducere ale acestei organizații care, inițial, se considera non-comunistă. Acum, citatul lămuritor și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care au fost mințiți atâta vreme (inclusiv autorul). Acest raport face dovada indubitabilă a demagogiei și urii profunde pe care o manifestau comuniștii față ce toți cei care nu voiau să le urmeze calea total greșită pe care o aleseseră. Disimularea, persuasiunea, minciuna, presiunile morale asupra oamenilor simpli; acestea au fost teribilele arme de care s-au folosit bolșevicii în acea zi de 19 noiembrie 1946, ce a picat într-o zi de marți. Iată ce scrise tov. Vasile Bălteanu în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
evitat, poate deveni virtute, poate fi necesar. Dacă omul care îl practică este inteligent, snobismul acționează în direcția corectării. Există snobi în continuu progres, care își lărgesc cunoștințele, își rafinează atitudinile, și snobi care rămân în situații mediocre, trăind în disimulări și eșuând pe scara socială inferioară. Snobismul intelectual este fatal. Cel al titlurilor și rangurilor sociale este mai acceptabil, mai onest și mai serios. În rândul snobilor intelectuali este un mare curaj să spui că n-ai citit o carte
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
psihologice ale stării de periculozitate: - deteriorarea, slăbirea sau calitatea mediocră a facultăților intelectuale reprezintă faptul de luat în considerație, ca de altfel și sugestibilitatea, imaturitatea, sărăcia afectivă sau etică, absența sentimentului de culpabilitate trăit. - reticența, confabulația și alte modalități de disimulare pot ascunde, în special la psihotici, intenții omucidare sau suicidare. Existența unor relații de proastă calitate și a tulburărilor de comunicare cu anturajul sau echipa de îngrijire, reprezintă un element prognostic defavorabil. - anumite elemente caracteriale, cum ar fi hiperactivitatea procesivă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cele care, aparent, au declanșat cel mai frecvent un comportament agresiv sau amenințător în 84 (87.50%) din cazuri, în special în condițiile în care astfel de experiențe psihotice au avut o evoluție îndelungată în timp, fie datorită capacităților de disimulare ale pacientului, ignorarea lor din partea anturajului neavizat sau din varii alte motivații. Deși nu există în literatura de specialitate date foarte abundente referitoare la acest subiect (cele mai documentate par să se regăsească în literatura de limbă germană), datele
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Se străduiește să rămână închisă și să propună puținilor străini care ajung acolo un chip împietrit, blocat într-o etichetă și un ceremonial inamovibil, un chip riguros ierarhizat („fiecare își cunoaște rangul”) și un mental impenetrabil. De aici, poate, și disimularea pe care chinezii o practică în diferite feluri („sunt însă șireți, mincinoși, vicleni, înșelători, bănuitori în orice lucru și întotdeauna bucuroși să-i amăgească pe străini, ca să le arate acestora cu cât întrec ei în înțelepciune toate celelalte popoare”), ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
în paralel cu răspunsurile ultraortodoxe, considerate de unii nesatisfăcătoare, se elaborează o nouă teologie, care încearcă să explice mai bine suferințele îndurate de evrei. Dumnezeu însuși a murit la Auschwitz? Această teologie pune față în față două viziuni, cea a disimulării lui Dumnezeu, trăită în timpul genocidului, și cea a absenței lui Dumnezeu de la Auschwitz și din alte locuri, fiindcă Dumnezeu este mort11. În prima categorie figurează Eliezer Berkovits, rabin ortodox. Deși ia în considerare, ca dată istorică specifică, antisemitismul care a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu evenimentele interesează aici, ci înfruntarea în sine, devenită “coliziune” de principii și de argumente. Declarațiile de principii se dovedesc repede a nu fi decât o “rapsodie de vorbe”, menită să disimuleze adevăratele gânduri și intenții ale personajelor. Acest fapt - disimularea gândului în dosul cuvântului, acoperirea faptelor reprobabile sub stindardele eticii - creează o atmosferă generală de suspiciune ce instituie minciuna ca variantă preferabilă a adevărului. într-o astfel de atmosferă și de societate în care anormalul, nefirescul, tinde să copleșească normalul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ca memoriul prințului Lichnowsky, ca de altfel oricare alt document de aceeași natură, să fie din abundență răspândit pe teritoriul ei. Noi trebuie să lucrăm pe măsura forțelor noastre pentru a risipi legendele și erorile prin care s-a încercat disimularea anumitor adevăruri și să se împiedice prezentarea exactă a unor fapte abominabile, după cum a încercat recent să o facă Frédéric Naumann în La Nouvelle Gazette de Zürich, drept erori sau legende. Ne-o datorăm nouă înșine, noi ceilalți neutri, să
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]