561 matches
-
că În D-ale... lumea « nu e atît de murdară și nici atît de mizerabilă cum ne-o dezvăluise Lucian Pintilie. Actuala viziune e una de Înțelegere, de satirizare veselă, de Îngăduință ironică și parcă, pe alocuri, chiar de simpatie disimulată.[...] Scena confruntării dintre Mița (Catinca Tudose) și Didina (Anne Marie Chertic) e preluată de la Stan și Bran și din operă - parodieri foarte reușite ale unor secvențe din Norma » ( Ștefan Oprea, Symposion, 9 apr. 1997). Ca fapt divers : apare În spectacol
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nostru, semidoct și semi-comercial, brînză bună, ca inteligență, în burduf de cîine al răului caracter, care trafichează cu cocaină literară, ieri ca dadaism, azi ca «Rezistență franceză» și sovietism literar, mîine ca dandysm anglo-saxon”, merg însă în sensul unor abia disimulate stereotipuri xenofobe, reperabile în cazul mai tuturor adversarilor autohtoni ai lui Tzara. Denunțat ca traficant imoral și dezertor, militantul Dada e opus strategic (probabil pentru a contracara suspiciunile de antisemitism...) unor intelectuali evrei „asimilați”, fideli militar României: „A se scuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce fel de proză? Convențional vorbind, Sub semnul Aspidei conține proză narativă, scenete și poeme. Prozele, însă, sunt narative doar parțial, ele devin secvențe ale unui ansamblu narativ. Scenetele intră compozițional în genul dramatic, însă, prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și Înfrâna Înjurăturile care Îi urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul zilei Spițerul părea bucuros să Îl revadă. — Îmi dau seama că te-ai reînsănătoșit, messer Durante. Așa cum ți-am promis, spuse el cu o mândrie prost disimulată. Iar așa cum ți-am promis și eu, revin să te omagiez și să reînnoiesc vechea prietenie. — Mă bucur. Așadar, doftoria mea și-a făcut efectul scontat. — Pe deplin, și Îți mulțumesc Încă o dată pentru asta. A avut același efect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
schimbate, cum bine se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate” „vânzare” și „Iolandei”. Sugestia unei licitații era evidentă. I se oferea ocazia neașteptată de a o atrage pe Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
joasă, și suiau poteci povârnite pentru a organiza picnicuri lângă cascada de la Cock Mill. Aceste distracții și excursii Îi erau cunoscute lui Henry, ca și unei mari părți a populației britanice, din pitoreștile aventuri ale Familiei Brown, versiune numai vag disimulată a familiei Du Maurier, care apărea regulat În paginile revistei Punch. Dar din caricaturi nu reieșea nici cât erau de Înghețate vânturile, nici cât de abrupte pantele. Poate primul dezavantaj era mai puțin evident mai spre Începutul sezonului, În august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se află deja transferat în țara dumitale de baștină... El îți va fi înmînat expres de către cel mai vaporos dintre curieri..." Patricia rezistă cu bine complimentului. 254 DANIEL BĂNULESCU Ultima parte a programului, "Ummagumma" avu disperarea concisă și pe jumătate disimulată, cerută de această bucată, înzestrare cu care îi subjugă pe toți. Începuseră să se obișnuiască cu stilul, ascultau transportați, călcătura sa aeriană le devenise necesară și nimeni nu mai clipea. Însuși Pink Floyd hotărî că interpretarea tensionată pe care o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puternice texte scrise vreodată în limba română. Nu trebuie pretins că era mare lucru. Poemele, bine dresate acasă, nu dădeau de-a berbeleacul guverne. Și, repet, nu provocau nici măcar gimnastica spiritistă a unor mese. Forța lor spirituală era cu prudență disimulată. Și puțini dintre acei care rețineau pe de rost așchii din aceste poeme se pricepeau și cum să canalizeze aceste forțe, pentru a înfăptui câteva mari minuni. Ori pentru a-și modifica propria viață. Atâta doar că, în perioada 1984-1989
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și privirea semeață asupra celor două fete mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor! Ce v-a apucat!? Lască Viorița Îi fată deșteaptă, nu ca voi, toantelor, și se face bine degrabă. Și Încă-i și mai bine că am aflat că au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu se fereau și nu s-au sfiit să o spună și celor doi copii, care Încă erau foarte tăcuți. La un semn discret făcut de Victor, Maricuța, cu o voce și o privire voit Îngrijorate, dar insuficient de bine disimulate, spuse: Mariniță-mămică, oare nu-i timpul să mergi Înaintea vacii? Pân’ ajungi, pân’mai vorbești cu una cu alta dintre colegele tale, nu? Iaca plec acu’, mămică! Stai olecuță! Oare n-ar fi bine să iei și băiatu’ ista, Valerică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndrăgostitul Întunecat se individualizează trecând drept singuratic și distant În ochii lumii.1 Așadar, deși ar vrea să contrazică „programul” pasiunii, În realitate, dandy-i nu sunt total scutiți de ea. Doar că marile patimi amoroase se consumă În secret, disimulate abil. E dizgrațios și, drept urmare, reprobabil ca un adevărat dandy să geamă (de plăcere, de suferință, de plăcerea suferinței, nu mai contează din ce cauză anume) sub ochii unui salon Întreg. Sau Într-un club. Ce poate fi mai dezagreabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Pe bună dreptate, putem să ne revoltăm Împotriva unei lumi nerecunoscătoare, care refuză până și această biată favoare; Își irosește capacitatea optică pe crocodili Împăiați și gemeni siamezi și se uită cu o indiferență grăbită și cu un dispreț abia disimulat la domestica și splendida minune a minunilor reprezentată de un Filfizon viu! Nici un Zoolog nu-l include În clasa mamiferelor, nici un Anatomist nu-l disecă grijuliu: a văzut cineva vreodată un Preparat Îmbălsămat de Filfizon În Muzeele noastre, vreun specimen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea celorlalți. La Byron, unul dintre protagoniștii ostentativi ai acestui stil de viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție compensatorie. Neputându-și domina, În mod nemijlocit, epoca, asemenea lui Napoleon, ei intenționau o dominație indirectă și paradoxală tocmai prin mijlocirea elementelor care Îi separau radical de semenii lor. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mâncare. —A, bravo. Dacă aș fi trează, ar fi un lucru extraordinar. Am intrat în bucătărie împleticindu-mă și am umplut filtrul cu cafea. Sally a scos o farfurie din bufet, s-a uitat la ea cu o neîncredere abia disimulată și a spălat-o cu atenție în chiuvetă, cu săpun. De mult nu mai aveam detergent, de atât de mult încât nici nu voiam să mă gândesc. A șters farfuria cu propria batistă, a pus-o pe masă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
editurile funcționează după modelul băncilor - „capitalul“ nu poate fi împrumutat infidelului, marginalului, talentului care nu satisface (exigențele structurii de piață, dar mai ales) algoritmul ideologic, psihologic, stilistic și provocator de valori culturale. Salariul existențial al scriitorului este condiționat de înflăcărarea (disimulată) prin care acesta se investește în destinul întreprinderii de producție literară. Nu are absolut nici un sens ideea naivă că un eventual proces al libertății spirituale, și mai cu seamă morale, a scriitorului ar ameliora starea de lucruri sau ar îndreptăți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lor, turnând peste pleoapele lor încercănate balsamul suav al somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a guvernului, întrucât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Kogălniceanu ca inoportun: <Domnilor, e o vreme foarte îndelungată de când se găsește această chestiune pe tapet. Nu e un ministru căruia să nu i se fi imputat că nu a dat soluțiune acestei chestii a mănăstirilor. Astăzi - arăta el cu disimulată mândrie - se prezintă un minister înaintea dvs. și vă propune acea soluțiune dorită de atâta amar de timp, și dvs., în loc de a o primi cu aclamații, precum era în drept a aștepta, găsiți că trebuie să vedem dacă vi s-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-și fi dat seama că ceva groaznic era pe punctul de a se petrece, căci în ochii celor care veneau în fiecare zi să-l vadă nu se mai citea ură fără margini din primele zile, ci doar o prost disimulata compasiune, care îl făcea să se cutremure, imaginându-și tot ce putea fi mai rău. Dar de fapt „tot ce putea fi mai rău“ era mai rău decât și-ar fi putut el imagina. Îl duseră, cu mâinile strâns legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
comună, într-o formă enigmatică. Pseudo-misticii sunt ghidați de motto-ul: lucrurile nu sunt ceea ce par, acestă cauză se datorează faptului că ”misticul” trăiește o temere continuă, într-o lume imaginară, ce i se prezintă sub tot felul de fenomene disimulate, probabil o proiecție inconștientă a unui eu travestit. În anumite cazuri extreme această manieră maladivă de a vedea lucrurile poate să meargă până la halucinație, care de regulă afectează auzul, dar care poate de asemenea să afecteze vederea sau alte simțuri
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
îi aruncau, totuși, un fulger scurt, de supraveghere. Le îngăduia s-o măsoare, să-i privească mișcarea gâtului și a mâinilor. S-au obișnuit, simțea, destul de repede cu faptul că nu părea frumoasă. Tipul de frumusețe a altui veac ? Stranietatea disimulată, dar și potențată prin puritatea liniei, prin armonia rafinată a simplității. Canon tot mai devalorizat prin acceptările unor secole succesive, ideal de-acum popular, banalizat. Obrazul puțin prea mare, ca și mâinile. Picioarele cam groase, obosite. Un glas adânc, de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ceva decât râia în sânul comunității umane, și care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea CIA, care l-a slobozit în lume sub numele de Facebook
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la modul pateticromantic: subțire, nici scundă, nici înaltă, față smeadă, părul negru revărsat pe umeri, ca o „invitație la păcat” (citez chiar de la începutul caietului). Deși am parcurs puține pagini, am deja impresia că manuscrisul lui P.H.L. este o confesiune disimulată. Sexagenarul scriitor, persoană publică cunoscută la vremea lui, remarcabilă prin sobrietate și pu9 doare, n-ar fi avut curajul să și transcrie fără ocol propria trăire, să-și expună cel mai bine păzite „încăperi” ale sufletului. Deduc, prin urmare, că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fapt, autorul. El nu mai este pudicul poet pe seama căruia se făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă sub răcoarea trecutelor nopți de așteptare... Profesorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mine...” O frază înregistrată de Domnul R. fără nici un comentariu. A tăcut și atunci, și mai târziu, fără a înceta să o întoarcă pe toate părțile. Ar putea spune, cel mai simplu: „O declarație de dragoste, laconică, de un patos disimulat.” Și punct! Dar Domnul R. nu s-a oprit la punct. A pus în loc două puncte explicative, apoi le-a înlocuit cu punct și virgulă (acestea cer completări, variante), în fine, s-a oprit la trei puncte de suspensie, situație
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă mi-a Întins o creangă de liliac Înflorit; probabil știa că mă bucură enorm mirosul acela puternic. Am făcut un gest cinic, l-am aruncat cât colo, cu disimulată mânie. Am privit-o disprețuitor. „Ce-mi pasă mie de primăvară! Eu nu observ aceste schimbări din natură, nu mă interesează!“ Cât fariseism! M-am dus totuși Îngândurat În camera mea de student sărac și-am continuat să citesc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]