1,452 matches
-
lui Oudinot. La stânga lui Oudinot înaintase Corpul franco-saxon al lui Bernadotte, care însă întâmpina o rezistență hotărâtă din partea brigăzii lui Riese, ce primise susținerea trupelor "grenzer" valaho-ilire și a regimentului Chasteler. Cu toate acestea, regimentul 5 ușor reușește să-i disloce pe austrieci, astfel că Bernadotte este liber să înainteze spre Aderklaa, unde, în jurul orei 15:30, are loc o primă confruntare importantă de cavalerie. Aceasta a opus brigada de cuirasieri austrieci a lui Roussel d'Hurbal cavaleriei saxone din regimentul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
(CTV) a fost o forță expediționară italiană dislocată în Spania în ajutotul generalului Francisco Franco și a forțelor sale naționaliste în timpul războiului civil din Spania. CVT s-a aflat sub comanda lui Mario Roatta, Ettore Bastico, Mario Berti și Gastone Gambara. În iulie 1936, la începutul Războiului civil
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
23 decembrie: primii 3.000 de soldați ai armatei regulate italiene („Misiunea Armatei Italiene”) au debarcad la Cadiz. Ianuarie: până în acest moment, aproximativ 44.000 de militari ai armatei italiene și membri ai forțelor paramilitare fasciste ("Fasci di Combattimento") fuseseră dislocați în Spani. La începutul lunii februarie, „forța expediționară” a fost redenumită „Corpul Trupelor Voluntare” ("", ori CTV). CTV a fost organizată în patru divizii: Diviziile „Cămășile negre” (Camicie Nere, ori CCNN) erau formate din soldați ai armatrei regulatge și voluntari din cadrul
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
au fost retrase din Spania. După victoria naționaliștilor de pe 1 aprilie 1939, Italia avea un guvern prieten în Mediterana occidentală. Dar această realizare a fost reușită cu un uriaș cost material și uman. Dintre cei aproximativ 78.500 de militari dislocați în Spania, 3.819 au fost uciși, iar alți aproximativ 12.000 au fost răniți. Italienii au pierdut în Spania aproximatv 3.400 de mitraliere, 1.400 de mortiere, 1.800 de piese de artilerie, 6.800 de vehicule, 160
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
de la Mărășești, Mărăști și Oituz, iar în timpul celui de al doilea război mondial s-au înregistrat peste 50 de morți și dispăruți numai din acest sat . În perioada 1951 - 1955 un număr însemnat de locuitori ai comunei Devesel, au fost dislocați stabilindu-se domiciliul obligatoriu în satele nou înființate în Câmpia Bărăganului. În acea perioadă, după proclamarea Republicii Populare Române și naționalizarea din 1948 a principalelor mijloace de producție a urmat perioada formării primelor întovărășiri înființate pe raza comunei în anii
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Run. Inginerii care construiau podul aflat direct în dreptul orașului au intrat sub tirul trăgătorilor de elită confederați, în principal al celor din brigada Mississippi condusă de gen. brig. William Barksdale, care comanda apărarea orașului. Artileria unionistă a încercat să-i disloce, dar pozițiile lor din pivnițele caselor au făcut ca focul celor 150 de tunuri să nu-și atingă obiectivul. În cele din urma, comandantul de artilerie al lui Burnside, gen. brig. Henry J. Hunt, l-a convins pe acesta să
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Port Arthur. Până în mai, japonezii au debarcat forțele pe Peninsula Liaodong și în luna august au început asediul bazei navale. La 9 august, țarul Nicolae al II-lea îi ordonă amiralului Wilgelm Vitgeft comandantul Primei Escadrile Navale din Pacific să disloce flota sa la Vladivostok , să ia legătura cu escadrila staționată acolo, iar apoi să atace decisiv Marina Imperială Japoneză. Totuși, ambele escadrile ale flotei ruse din Pacific au fost în cele din urmă dispersați în timpul luptelor din Marea Galbenă, la
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Și TAM-urile au concurat pentru comenzile de export, dar în cele din urmă, acestea nu au fost exportate. TAM nu a participat niciodată în luptă, cu toate că 17 VCTP (Vehiculele de Luptă ale Infanteriei bazate pe șasiu TAM) au fost dislocate în Croația într-o misiune de menținere a păcii sub egida ONU (UNPROFOR). În timpul anilor 1960, Argentina a încercat să-și înlocuiască flota de tancuri uzate, care includea tancuri britanice Sherman Firefly V și M3A1 americane, datând din primii ani
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
Regimentul 7 Roșiori a fost o unitate de cavalerie de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Regimentul era dislocat la pace în garnizoana Iași. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 6 Roșiori alături de Regimentul 8 Roșiori. La intrarea în război, Regimentul 7 Roșiori a fost comandat de locotenent-colonelul " Constantin Cătuneanu ". Regimentul 7 Roșiori a participat la acțiunile militare
Regimentul 7 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337443_a_338772]
-
în invazia din Frontul belarus în timp ce comandarmul de gradul 1, Semion Timoșenko, a condus invazia pe Frontul ucrainean. În conformitate cu Planul Vest, Polonia a presupus că Uniunea Sovietică va rămâne neutră în timpul unui conflict cu Germania. Ca urmare, comandanții polonezi au dislocat majoritatea trupelor lor spre vest, pentru a face față invaziei germane. În acest timp, nu mai mult de 20 batalioane de sub-putere, format din aproximativ 20.000 de soldați ai Corpurilor de Protecție a Graniței, au apărat frontiera de est
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
fost Bălți (12 iulie), unde divizia a trecut în subordinea Corpului 54 german pentru a ajuta Armata a IV-a. Divizia 1 Blindată a condus atacul, lovind puternica defensivă sovietică din Masivul Cornești în flanc pe 14 iulie. Atacul a dislocat forțele sovietice (Diviziile 5 și 9 Cavalerie și 95 Pușcași) cu prețul a două tancuri R-2 distruse de către artilerie. Divizia a pătruns apoi în Chișinău din nord pe 16 iulie, însă un tanc R-2 a fost distrus și alte cinci
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
erau, după părerea lui Petru, cea mai bună soluție pentru trecerea prin arhipelagurile înguste din Peninsula Gangut. Acolo rușii au fost întâmpinați de 16 nave și 5 fregate suedeze. Petru a reușit să păcălească inamicul. El s-a prefăcut că dislocă o parte din galerele sale în partea de nord a Gangutului. El a ordonat să se construiască prin istmul peninsulei un pavaj de lemn de doi kilometri și jumătate. Suedezii au căzut în capcană și au dislocat o parte a
Bătălia de la Gangut () [Corola-website/Science/332773_a_334102]
-
a prefăcut că dislocă o parte din galerele sale în partea de nord a Gangutului. El a ordonat să se construiască prin istmul peninsulei un pavaj de lemn de doi kilometri și jumătate. Suedezii au căzut în capcană și au dislocat o parte a flotei, printre care și marea navă Elefant în partea de nord. Marea era liniștită, nu bătea vântul și vasele cu pânză ale suedezilor nu au putut să facă niciun fel de manevre, galerele rusești fiind în avantaj
Bătălia de la Gangut () [Corola-website/Science/332773_a_334102]
-
sau chiar indispensabile pentru astfel de construcții. Lipsiți de unelte din metal, mesoamericanii dispuneau de forță de muncă din belșug. Totuși, dincolo de această cerință enormă, materialele par să fi fost disponibile. Ei au utilizat de cele mai multe ori calcarul, care odată dislocat din carieră, are proprietatea de a rămâne maleabil un timp suficient pentru a fi prelucrat cu unelte din piatră. Pe lângă utilizarea structurală a calcarului, o mare parte din mortar era obținută din calcar concasat și topit, pentru că în amestec cu
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
Iași. A absolvit Academia Militară din București, obținând ulterior titlul științific de doctor în științe militare. La data de 21 martie 1979, generalul-colonel (cu 3 stele) dr. Topliceanu a fost numit în funcția de comandant al Armatei a IV-a, dislocată la Cluj. În decembrie 1989, la Cluj au fost omorâți 26 de oameni, iar alți 52 au fost răniți. La data de 7 februarie 1990, generalul-colonel Iulian Topliceanu a fost numit în funcția de adjunct al ministrului apărării naționale și
Iulian Topliceanu () [Corola-website/Science/311733_a_313062]
-
a lungul vârfurilor și a ravenelor munților Atlas. Pierderea principală a fost transformarea drumurilor și a munților care treceau la sud de Marrakesh în locuri nesigure, amenințând ruta către orașul Sijilmassa. Imposibilitatea de a trimite destui oameni pentru a-i disloca pe almohazi, autoritățile almoravide s-au împăcat cu idea că trebuie să construiască fortărețe puternice (cea mai faimoasă fortăreața este Tasghimout), între timp fiind capabili să caute rute alternative, mai ușor de străbătut. Ibn Tumart i-a organizat pe almohazi
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
nordului Israelului și a atras armata israeliană într-un război de guerilă de pe poziții întărite. Cel puțin 1300 de oameni și-au pierdut viața din cauza conflictului, cei mai mulți fiind cetățeni libanezi, infrastructura civilă libaneză a fost grav avariată și au fost dislocați aproximativ un milion de libanezi și 300.000 - 500.000 de israelieni. După încetarea focului, unele părți din sudul Libanului nu au mai putut fi locuite din cauza bombelor cu dispersie israeliene neexplodate. Pe 11 august 2006 Consiliul de Securitate al
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
al PCR, fiind reales în aceeași funcție la congresele din 1974 și 1979. La 17 iunie 1965, a fost numit comandant al Armatei a III-a, cantonată la Cluj. Generalul-locotenent a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana București (8 iulie 1969 5 iunie 1978). În anul 1974 a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). În 1978, Militaru a căzut în dizgrația regimului comunist, fiind trecut în rezervă și numit în funcția de
Nicolae Militaru () [Corola-website/Science/304804_a_306133]
-
căruia cădeau obiective de ofensivă. În componența acestui grup intrau Divizia 2 Vânători și Regimentul ardelenesc "Beiuș", în linia întâi; Divizia 1 Vânători, în linia a doua; Divizia 18 ardelenească, în linia a treia, ca rezervă generală (această unitate fiind dislocată în zona Cluj-Alba Iulia) În urma bătăliei de pe Tisa (20-26 iulie 1919), armata română, victorioasă, înaintează rapid, prin pusta maghiară, spre capitala Ungariei, Ungaria, în care intră triumfal la 4 august 1919, sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, însoțit de ceilalți camarazi
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
la Regimentul 106 Mecanizat, ofițer 1 în Direcția Pregătire de Luptă, locțiitor de comandant la Divizia 1 Mecanizată și comandant al Diviziei 11 Mecanizate (1967-1973). Apoi, în perioada 7 iunie 1973 - 28 iunie 1976, este comandantul Armatei a 3-a, dislocată la Cluj. La data de 1 iulie 1976, generalul-locotenent Ion Hortopan este numit în funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și prim-adjunct al ministrului Apărării Naționale. Deține această funcție până la data de 31 martie 1980
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar Brigada 2 Călărași avea 8 escadroane și 1050 militari. Forțelor Puterilor Centrale dislocate pe frontul român la începutul anului 1917 erau organizate în două mari gruări: "Grupul de armate „Mackensen”" - dispus pe frontul de sud de la Marea Neagră până la Irești și "Grupul de armate „Arhiducele Iosif”", dispus pe aliniamentul Carpaților Orientali. <br>"Grupul de
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
fiind orașe cu caracter episcopal, fiind orașe libere (Ratisbona, Strasburg, Mainz și Koln, iar o parte includea așezări urbane de la Marea Nordului și Marea Baltică, fiind cele mai dezvoltate economic și fiind organizate în "Hansa Germanică". Principii și orașele tindeau să se disloce teritorial de Germania, mai ales cele din frontierele occidentale ale imperiului, unde principii vechii Lotharingii și cei ai Burgundiei, Savoiei și Proventei nu se mai simțeau legați de împărat prin vreo tradiție a obedienței. În 1257, un descendent al lui
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 4 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 3 Infanterie și Regimentul 19 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 2 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Slatina. La intrarea în război, Brigada 4 Infanterie a fost comandată de colonelul Ilie Antonescu. Brigada 4 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28
Brigada 4 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336320_a_337649]
-
bombe a străpuns plafoanele mai multor etaje, dar nu a explodat și a căzut pe piciorul unui rănit, care totuși a supraviețuit. Cu toate că atacatorii dispuneau de o superioritate numerică și o putere de foc covârșitoare, le-a fost imposibil să disloce pozițiile apărătorilor croați. Încercările JNA de a lua cu asalt orașul au fost respinse cu pierderi grele în oameni și echipament. Forțelor sârbe, alcătuite în mare parte din recruți, le lipsea instruirea pentru lupta urbană și dorința de a lua
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ocazia aniversării a 25 de ani de la urcarea sa pe tron.<nowiki>[</nowiki>1<nowiki>]</nowiki> La izbucnirea Primului Război Mondial, von Staabs era la comanda "Diviziei 37 Infanterie". În august 1914, divizia a intrat în organica Armatei 8 din Prusia și dislocată pe frontul de est. Forțele sale au luptat în cadrul Corpului XX Armată aflat sub comanda generalului Friedrich von Scholtz în Bătălia de la Tannenberg și în Prima Bătălie de la Lacurile Mazuriene. În perioada 15 iunie 1915 la 6 iulie 1916 von
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]