1,449 matches
-
cercetare autonom. Această tendință - de altfel, perfect justificată de evoluția ariilor de cercetare - ne introduce concomitent într-un impas de sorginte axiologică și epistemologică. Demersul în cauză trebuie să răspundă la o întrebare simplă în aparență: poate comunicarea să fie disociată de procesele psihosociale pe care le însoțește și care i-au stat drept justificare la propria naștere? Această dualitate este deopotrivă un risc, dar și o șansă pentru studiul unei științe a comunicării. Riscurile sunt evidente, dar oportunitățile sunt în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului, de aceea Pincherle are dreptate atunci cînd afirmă „că Augustin nu știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămîne pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor păgîni care, posedînd anumite cunoștințe de filozofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua fază Astfel, în circa trei-patru ani, mai multe opere ce s-au succedat în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întîmplat așa, fiindcă Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. Ca urmare, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospolis la sfîrșitul lui 415 și a fost apărat de mai mulți episcopi din Orient. La Diospolis, apărarea ortodoxiei universale fusese încredințată unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Aureliu o operă în care relata Comportamentul lui Pelagius (De gestis Pelagii). Augustin susține că Pelagius fusese achitat de conciliul de la Diospolis pentru că episcopii nu erau bine informați în privința doctrinelor sale și se mulțumiseră cu faptul că acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesară reexaminarea întregii probleme. Papa Inocențiu aprobă acțiunea lui Augustin și Aureliu și îl condamnă pe Pelagius în ianuarie 417, însă, cum papa moare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Acest fapt contrastează cu duritatea cu care i-a tratat pe păgînii aflați în interiorul granițelor imperiului; față de evrei, în schimb, el s-a arătat relativ tolerant. „Caracteristica geniului său a fost aceea de a admite că religia catolică se putea disocia de stăpînirea romană și că viitorul neamului omenesc nu era indisolubil legat de prosperitatea sau dispariția Romaniei” (Gillet). Față de barbari însă, Grigorie a avut o atitudine ostilă, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Nestorie la sfîrșitul lui noiembrie 430, o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalîndu-se din nou de sprijinul Romei și invocînd ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să se disocieze de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin sălășluise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorie ar fi trebuit să le accepte (cf. supra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alexandrinilor. Refuză să accepte că Maria a dat naștere unui simplu om ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă un singur ipostas, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl disociază de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci cînd modifică, în Tomul către armeni, formula apolinaristă reluată de Chiril în „un singur ipostas al Dumnezeului Logos întrupat” (și nu „întrupat”, referitor la ipostas), face un pas spre o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca să se înțeleagă care este prețul vieții, după cum și ce este derizoriu în ea. Cele două aspecte fac corp comun și de aceea R. privilegiază acele opere în care comicul și tragicul se întrepătrund până la a nu se mai putea disocia. În afara relației literaturii cu viața, îl interesează creativitatea, natura ei, funcționarea spiritului creator. O adevărată revelație au produs textele din Reflecții asupra spiritului creator și din Scene din romanul literaturii, care au început să apară după ce criticul atinsese deplina maturitate
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
a le putea evoca aici fie și doar numele. Tuturor colaboratorilor europeni, asiatici și americani ai primelor volume din Stvdia Asiatica li se datorează, de fapt, existența acestei cărți. Dacă are vreun merit, volumul de față nu-l mai poate disocia de importanta donație de publicații asiatice oferită Centrului de istorie a religiilor de Institut d’Études Indiennes (Collège de France) și, grație Mihaelei Timuș, de Department of African and Asian Studies (Uppsala University) și Institut d’Études Iraniennes (Université de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plan exterior, fără subtextul metafizic al lui Eliade. Toate romanele lui S. au un timbru aparte. Ele interpretează într-un mod original una din axiomele favorite ale promoției sale: „Stăm pe o carte”. Funcția critică nu este, ca la ceilalți, disociată de cea fabulatorie, ci mai degrabă absorbită în ea. În romane determinismului mundan îi ia locul o cauzalitate livrescă. Din fuziunea celor două planuri de referință ia naștere o proză dezinvoltă, o lume semnată și în cel mai înalt grad
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
cu neamul său prigonit, considerând că ar fi imoral să nu împărtășească soarta celor hăituiți „de două mii de ani” pe considerente absurde. D. Sebastian este un scriitor prin excelență inteligent. Ceea ce prețuim în scrisul său este netăgăduita posibilitate de a disocia, de a analiza idei și stări sufletești. Structura sa ni se pare mai curând a unui critic, dublat de un moralist în sensul francez al cuvântului. [...] Formația literară a d-lui Sebastian este cert gidiană, chiar specifică atmosferei generale de la
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
copiii, fiți afectivi, fiți morali! 3. Fiți atenți cu aspectul dumneavoastră estetic. 4. Aveți răbdare cu elevii. 5. Bazați-vă pe disciplină, dar stimulați imaginația și entuziasmul. 6. Admonestați când este cazul, dar și încurajați. 7. Respectați cuvântul dat. 8. Disociați corectarea de pedeapsă. 9. Accentuați comportamentul pozitiv. 10. Încurajați realizările oricât de mici ar fi. 11. Asigurați șanse egale de success. 12. Fiți dispuși să vă distrați. 13. Evitați ca tonul vocii, expresia feței, gestica să aibă caracter punitive. 14
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
ministrul Titu Maiorescu la legea instrucțiunii publice, Boerescu reafirma dualitatea necesară conservatorism-progres: „Partidul adevărat conservator este acela care merge cu lumina și cu progresul timpului. El conservă ce este bun și continuă a merge Înainte spre a progresa”. Omul politic disocia apoi conservatorismul deceniului al optulea de „ultra-conservatorismul” reprezentat simbolic prin evocarea lui Barbu Catargiu, „care se credea, Într-un mod eronat și printr-un rău Învăț, că ar fi capul unei caste”. Printr-un nou procedeu antitetic, Lascăr Catargiu devenea
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
importante: Valori umane și Polemică abstractă, cărora li se adaugă Recapitulări. În planul estetic (fragment dintr-o carte anunțată) și o conferință din tinerețe, Impresia estetică. Pe urmele lui Henri Bergson, a cărui filosofie o combate în alte împrejurări, Z. disociază între eul empiric și cel supraempiric sau, altfel spus, între eul social și cel profund. Numai primul, care s-a numit personalitate, este condiționat istoric și se poate explica, pe când celălalt strat al conștiinței, insondabil, autonom, scapă empiriei și nu
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
mie, e necesar a porni de la lucrurile simple. Nu există lucru, fără să fie legat de existența altuia. Nu există fenomen ori manifestare, fără o cauză declanșatoare. Toate științele, precum și toate tipurile de cunoaștere, se întrepătrund, creând dependențe imposibil de disociat. Privit dinspre sociologie, artă, educație, etică, fenomenul social actual din postmodernitate depășește rigorismul epocii moderne și conformismul pe care acesta îl reclamă. Raportat doar la etica bunului simț, fenomenul postmodern capătă caracter minimalist. Raportat la etica datoriei etica lui nu
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
ar fi mai în măsură să exteriorizeze, să corecteze și să vindece acolo unde e cazul, dacă nu cel ce are ca instrument de lucru însuși desenul ?! Toate științele, precum și toate tipurile de cunoaștere, se întrepătrund, creând dependențe imposibil de disociat. Neînclinația către arte dovedește o percepție pragmatică, strictă și rigidă. Fizica secolului XX (relativitatea, cuantica) precum și alte științe (inforenergetica, psihotronica, biotronica) au ca noutate faptul că, aprofundarea în studiul microuniversului, demonstrează modelul macrouniversului, apropie științele de teologie. Materia, existența fizică
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
redacțional nu este menționat. Numărul inaugural se deschide cu eseul Un cuvânt despre platitudine și despre poezie, aparținând lui Mihail Sebastian. Autorul acuză scriitura „fără dibuiri, fără erori, fără dificultate”, ce de multe ori „este un semn de vid caligrafic”, disociază între stil („expresia organică”) și procedeu („exterior, mecanic, impersonal”), precum și între moderniștii autentici și „platitudinea poetică modernistă”, afirmând că în timp nu va rezista decât „ceea ce a fost emoție și adevăr”. Opiniile lui Sebastian vor reverbera în câteva luări de
STUDIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290000_a_291329]
-
vom găsi nimic în artă care să nu fie și în natură», dar adăugând în felul lui Leibniz: afară de arta însăși”. Identic structurat, al doilea studiu, Teoria clarului confuz în estetică, menționează „rudimentele teoriei” (Abélard, Duns Scotus, Occam, Hobbes, Descartes), disociind între „obscur” și „distinct”, „clar distinctul” și „obscurul confuz”, și semnalează moduri de precizare a conceptului la Leibniz, Baumgarten, Vico, Herder ș.a., pentru ca, în final, să se specifice că, de la Baumgarten încoace, „clar confuzul” a devenit „aproape un loc comun
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Discurs rostit În fața Adunării Deputaților la 16 decembrie 1919, publicat <ref>În România În timpul Primului Război Mondial. Mărturii documentare, vol. I, 1914-1916, București, 1996, p. 26-27.</ref> </footnote>. Pe de altă parte, perceperea pericolului rus În 1878, nu explică, dacă-l interpretăm disociat de „harta mentală” a decidenților români, de ce balansul extern - opțiunea pentru o politică de alianțe - nu s-a concretizat la București decât cinci ani mai târziu. În opinia mea, ideea unei alianțe s-a impus cu destulă greutate Într-un
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
History of the Royal Society din 1667, îi menționează pe francmasonii Christofer Wren, Robert Boyle și William Petty. Grupul de la Oxford nici nu mai voia să audă de „invizibili”. În 1654, Seth Ward a scris o lucrare în care îi disocia pe Bacon și Fludd, intitulată Vindiciae Academiarum. El îl certa furios pe John Webster care publicase, în același an, un encomion al celor doi gânditori, intitulat elegant Academiarum Examen (Examinarea academiilor). Din pana lui Ward se isca „răzbunarea academicienilor”. Cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că nu te-ai străduit suficient să le cauți. Nici un planificator nu își îngăduia să cerceteze ce fel de bunuri doreau oamenii sau să încerce să fixeze noi trebuințe corespunzătoare produselor nou-create și piețelor nou-apărute” (Verdery, 1999, p. 84). Aș disocia aici două probleme distincte: una este penuria/sărăcia, iar cealaltă e inegalitatea în fața distribuirii stocului scăzut de resurse. Dacă suntem de acord că lipsurile economice sunt cele care favorizează căderea regimurilor înseamnă că privilegiem mai curând cauza economică a fenomenului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scriitorul urmărește nu numai prioritatea în informație, ci și o veritabilă competență retorică în materie. Conceptele cu care operează vor fi însă întrucâtva difuze, conturate prin coroborarea unor surse și puncte de vedere nu totdeauna congruente. Câteva constante pot fi disociate totuși cu ușurință. P. închipuie, de pildă, insul social dedublat față de eul său latent, pe care îl resimte traumatic un celălalt, un altul. Când perspectiva asupra personajului se revendică mai ales dintr-o direcție freudiană, eul subliminal îi apare ca
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ispitiți să le atribuim o importanță locală.” Noi precizări aduce sinteza La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, de data aceasta folosindu-se de Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui Călinescu (principalul reper de care se disociază), „lucrare atât de inegală și totuși atât de prețioasă”, căreia i se impută, între altele, absența periodizării. Obiecția țintea o carență încă mai profundă: autorul e interesat de individualitatea scriitorilor, nu și de ceea ce constituie „caracterele comune ale unui curent
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
piele” (Identificare). Poezia se constituie ca un dialog continuu, cu sine sau cu celălalt, martorul vieții, desemnat frecvent prin „oaspetele de piatră”, metaforă structurantă a universului liric și emblemă a conștiinței revelatorii și frustrante. În Iluzia risipei de sine, R. disociază în mod deliberat registrele stilistice: poezia de notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de ideologizarea discursului critic după metoda realismului socialist (eului liric i se cere „tipicitate
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]