1,706 matches
-
vibrații ale unei conștiințe active, angajată în construcția unei așa-zise „lumi noi”, nota lirică individualizantă fiind un patos al afirmării edifiante, al situării declarative în conformitate cu exigențele rațiunii, îmbinate însă cu cerințe conjuncturale. Aceasta ar implica scrutarea lucidă a realității, disocierea autenticului de fals, intoleranța față de impostură, fie ea și „socialistă”, orizontul rămânând același: societatea pe care activistul o visează. Orice sofistică dispare însă în prezența versului encomiastic din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul alt gen sunt
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
necercetate până acum de poeții români. Dar toată această licitație a marilor sentimente nu sfârșește în distanțare ironică și sarcasm, ci într-o reasumare. De aceea efectele comice, strălucite altfel, sunt pasagere. Tragicul existenței este reasumat împreună cu comicul ei inerent. [...] Disocierea ironică, spectaculoasă, sfârșește într-o îmbrățișare sentimentală. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Familia Popescu, București, 1987; Cuvânt înainte, București, 1988; Arta Popescu, București, 1994; Caiet de citire și de caligrafie, îngr. și postfață Nicolae Țone, București, 2003. Repere bibliografice: Marin Mincu, Doi
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993) și Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj). În cea din urmă, criticul procedează după canoanele genului, dublând parcurgerea pe genuri a operei prin fine disocieri tematice și cronologice. Totuși, analiza, care își propune să demonstreze că poezia lui Gellu Naum prezintă „un fel de coerență mai de adâncime, mai secretă, mai ascunsă privirii profane”, comportă riscul de a anula specificul suprarealist al textelor, vărsându-le
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
că p. are unele contingențe cu socialismul, dar nu se confundă cu acesta deoarece „pentru a fi socialist, nu poporanist, pe lângă elementele arătate mai sus, ar trebui să aibă încă ceva, o teorie istorico-socială și un ideal foarte bine hotărât”. Disocierea de ideologia socialistă, mai mult, propunerea ca în cazul României mișcarea socialistă să se transforme într-una reformistă, poporanistă vor fi obiectul altor intervenții ale lui C. Stere (Socialiștii și mișcarea națională, Poporul în artă și literatură, Social-democratism sau poporanism
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Alexandrescu, Costache Stamati, Al. Hrisoverghi, N. Dimachi și în proza poetică a lui Cezar Bolliac. Integral preromantică e lirica lui Vasile Cârlova. La toți ceilalți poeți, p. coexistă, fuzionează chiar, într-o manieră specifică literaturii române, cu romantismul și clasicismul. Disocierea de romantism e, de altfel, în genere greu de operat. Ambele curente afirmă subiectivitatea, cultivă sentimentul, urmează principiul înfățișării lumii așa cum este percepută de subiectul liric, și nu așa cum pare a fi aievea, obiectiv. Însă în timp ce romantismul arborează acest principiu
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
marcă al epocii dintre războaie care, elaborându-și discursul în afara unei ideologii imperativ-normative, reușește să anticipeze anticonvenționalismul endemic al teoriilor din Noua structură și opera lui Marcel Proust e Perpessicius: Ultima noapte..., scrie el în „Cuvântul” (1930), este, în ciuda evidentei disocieri tematice, cartea unui singur război - al conștiinței cu ea însăși - dus, e drept, pe două fronturi; în aceeași ordine de idei, Patul lui Procust nu trebuie judecat cu măsura „romanului de analiză”, pentru că, privită atent, scrierea dezvăluie existența nu a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a CO2 (PCO2) și coeficientul de solubilitate a CO2 la temperatură și pH cunoscute. La o temperatură normală de 37șC și un pH de 7,4, PCO2 este 40 mm Hg, coeficientul de solubilitate 0,03 și pKa (constanta de disociere) este 6,1. Ecuația Henderson-Hasselbalch poate fi scrisă: pH = 6,1 + log (HCO3-)/0,03 x PCO2 Normal (HCO3-) plasmatic este 24 mEq/l pH = 6,1 + log 24/0,03 x 40 pH = 6,1 + log 24/1,2
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
48-55; Martin, Poeți, I, 245-255, II, 223-230; Constantin, Despre poeți, 151-155; Felea, Poezie, 89-93; Grigurcu, Teritoriu, 214-218; Ilie Purcaru, Poezie și politică, București, 1972, 95-105; Vlad, Convergențe, 292-297; Stănescu, Poeți și critici, 7-17; Constantin, Prozatori-critici, 109-114; Raicu, Structuri, 339-342; Andriescu, Disocieri, 73-77; Pop, Poezia, 223-244; Poantă, Modalități, 179-187; Tomuș, Istorie, 227-230; Cristea, Un an, 154-159; Iorgulescu, Rondul, 64-74; Martin, Pro Patria, 132-135; Dimisianu, Valori, 87-89; Felea, Secțiuni, 64-68, 101-107; Cândroveanu, Alfabet, 162-173; Zalis, Tensiuni, 172-184; Negoițescu, Engrame, 104-107; Barbu, O ist.
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
unui mare păcătos) și „factura” operei (Vocația tragicului), specificul creației dostoievskiene, considerată „prin excelență dramatică”. Analizele, desfășurate sub semnul dublu al integrării într-un câmp de idei specific și al adecvării permanente la text, se disting prin finețea și claritatea disocierilor, prin precizia nuanțată a asocierilor, prin coerența generală. Încheind tripticul inițial, Scriitori români și străini exprimă, în principal, angajarea în actualitate. În prima dintre cele „trei secțiuni generale” ale lucrării, P. își expune reflecțiile în legătură cu anumite probleme teoretice și noțiuni
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
satului, Chișinău, 1963; Legenda puterii, Chișinău, 1963; Traverse, Chișinău, 1966; Pe-un picior de plai, Chișinău, 1979; Creioane colorate, Chișinău, 1980; Pe-o gură de rai, Chișinău, 1982; Urmașii dacilor și ai Romei, Chișinău, 1999. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 142-147; Andrei Hropotinschi, Revelația slovei artistice, Chișinău, 1979, 187-209; Alexandru Cosmescu, Maiștri și învățăcei, Chișinău, 1979, 106-113; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 188. I.C.
PODOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288860_a_290189]
-
în bună tradiție pozitivistă, la o examinare minuțioasă a datelor istorice, filosofice și ideologice, ordonate cu o claritate ireproșabilă, deși uneori cu o pedanterie redundantă. Argumentul-cheie, care susține respingerea (cu nuanțele de rigoare) a concepției cioraniene, se bazează pe o disociere justă a regimurilor discursive practicate de autor: „Schimbarea la față este mai distructivă decât toată opera metafizică fiindcă are alt statut ontologic. Și anume, pentru opera metafizică a lui Cioran funcționează convenția auctorială și estetică, deci ontologia operei de artă
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
de cercetare ori spații culturale (francez, german, anglo-saxon etc.), evoluția acestui gen literar prin definiție proteic fiind observată la toate nivelurile: origini, ideologie, intertextualitate, naratologie, tematism, convenții de lectură, stilistică, estetică etc., într-o sinteză eseistică bogată în asocieri și disocieri, ce promovează puncte de vedere, ipoteze ori concluzii personale. Studiile nu sunt nicidecum niște istorii convențional descriptive, alcătuite prin enumerare de date de istorie literară și de rezumate comentate, ci analize preponderent teoretice, animate de bogăția și relevanța referirilor concrete
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
că dansul este o activitate neserioasă. 4. Mispercepția: lui O nu poate să-i placă, așa cum pretinde, dansul atât de mult. 5. Minimalizarea: lui O poate să-i placă dansul, dar acest lucru nu este chiar atât de important. 6. Disocierea: O este o persoană minunată, cu excepția faptului că îi place dansul. Teoria face deci predicția că persoana care experimentează un asemenea dezechilibru atitudinal va recurge pentru a-l elimina la una dintre cele șase soluții, fără a putea preciza care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Văpaia focului latent, Chișinău, 1972; Culorile pământului, Chișinău, 1974; Povestiri despre Nelu, Chișinău, 1974; Lumina este dulce, Chișinău, 1978; Greu e să fii mare, Chișinău, 1979; Start!, Chișinău, 1980; Inspectorul vine pe ploaie, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 64; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 219. N.Bl.
NICUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
stresul post-traumatic a fost descris de către psihiatria sfârșitului secolului XIX. Trebuie să subliniem rolul de prim plan jucat de către Pierre Janet (1989) care, cu mult înainte de Freud, a propus o teorie a amintirilor traumatice subconștiente și a legăturilor acestora cu disocierea psihică provocată de un episod traumatic, care n-ar fi întotdeauna de ordin sexual. Stresul post-traumatic a fost studiat mai în detaliu după războiul din Vietnam. Este vorba despre un sindrom frecvent ale cărui aspecte psihologice și biologice sunt mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și EMDR, ale căror rezultate se mențin. Tarrier și Sommerfeld, 2004. Wilson și al., 1997. Bradley și al., 2005. INSERM, 2004. American Psychiatric Association, 2004. Foa și Keane, 2000. Andrș și al., 1997; Bryant și al., 1999. Acest fenomen de disociere este frecvent în experiențele traumatice. Acest nivel este în mod clar deasupra pragului validat de 44. Grila SECCA (Situație, Emoție, Cogniție, Comportament, Anticipare), Cottraux, 2004. In contrast cu personalitatea sa anterioară (sau cu ceea ce afirmă aceasta). Incepând cu cea mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Deși a apărut în 1968, cartea fusese încheiată în 1954 și rămâne, alături de Istorie..., opera fundamentală a autorului. Eminescu este abordat din perspectiva unui proiect vast, care constă în scrierea unei istorii a literaturii române, concomitent cu altă necesară, tranșantă disociere a valorilor. Criticul preia și radicalizează demersul călinescian de valorificare a postumelor până la schimbarea poziției lor valorice față de antume. La apariția studiului reacția tradiționaliștilor împotriva acestui „sacrilegiu” a fost extrem de vehementă. În realitate, exegetul nu discreditează poezia eminesciană antumă, ci
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Martinescu, „Drumețul incendiar”, SDM, 1936, 5; Paul Scorțescu, „Medium”, ORT, 1945, 8; Perpessicius, Opere, XI, 103-104; Vladimir Streinu, Suprarealismul - școală neliterară, „Semnalul”, 1946, 1280; Oarcăsu, Opinii, 98-103; Papu, Luminile, 75-80; Piru, Panorama, 128-131; Doinaș, Diogene, 72-78; Raicu, Structuri, 198-203; Andriescu, Disocieri, 95-103; Poantă, Modalități, 204-208; Cristea, Un an, 44-48; Petroveanu, Traiectorii, 119-126; Ciobanu, Critica, 46-52; Crohmălniceanu, Literatura, II, 433-440; Barbu, O ist., 45-49; Piru, Poezia, I, 171-175; Cristea, Domeniul, 85-87; Raicu, Critica, 177-184; Caraion, Pălărierul, 115-120; Streinu, Pagini, V, 83-84; Raicu
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
studiu introductiv, echivalând cu o monografie, care se încheie cu un capitol substanțial, intitulat Basmul ca practică și reprezentare. Întregul demers referitor la basm, alcătuit cu o largă cuprindere a fenomenului, se remarcă prin buna informație în domeniu, caracterizări și disocieri inspirate, finețea analizei și printr-o reală sensibilitate artistică. Basmul - consideră N. - poate fi abordat din mai multe unghiuri (magic, ontologic, psihologic etc.), dar el rămâne totodată sursă de primă importanță a literaturii culte românești. Folclorul e privit și din
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
Cosmologia «Jocului secund»”, CNT, 1968, 20; Mihai Ungheanu, „Ion Barbu. Cosmologia «Jocului secund»”, LCF, 1968, 33; Solomon Marcus, Explicație și sugestie, ambiguitate și deschidere, SCL, 1968, 6; Gorun Manolescu, Dimensiunile „Jocului secund”, LCF, 1969, 1; Mincu, Critice, I, 131-142; Andriescu, Disocieri, 7, 20, 29; Muthu, Lit. rom., 230, 265; Ion Staicu, „Nous, la particule et le monde”, „Lupta” (Paris), 1986, 60; Mircea Anghelescu, „Teoreme poetice”, LCF, 1995, 13; Ioana Pârvulescu, Philosofus teutonicus, RL, 1997, 11; Magda Cârneci, O viziune (mai) coerentă
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
din Nopțile memoriei justifică o integrare canonică în genul SF, cele din Adevărul despre himere nu se înscriu în această limitare generică. Lirismul unor povestiri ca Steaua cronicarului, Labirintul sau O falie în timp anticipează asimilarea procedeelor prozei SF (și disocierea de ele), mai târziu sever marcată de romanul Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate (1976), semn că scriitorul urmărește „să facă inoperantă distincția dintre genul «special» și literatura «obișnuită»” (Florin Manolescu). Etapă de tranziție sau nu spre un univers
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
-și nu să incite intelectual, ci să îl edifice pe cititor asupra obiectului cercetării. În Idealul și valoarea estetică (1966), autorul, analizând noțiuni ca ideal, ideal social, ideal estetic, ideal artistic, valoare, creație etc., stabilește o serie de raporturi, operează disocieri, distinge nuanțe, sistematizează idei, expune poziții estetico-ideologice, astfel încât lucrarea poate iniția în substanța discuțiilor ce se poartă, din Antichitate până în timpurile mai noi, într-un sector central al esteticii. Ce caracterizează tot ceea ce esteticianul a încredințat tiparului este strădania, convenabilă
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
în mediul ei imediat sau depărtat și multe dintre miturile sau tabuurile vechi se năruie. Tradiția unității familiale bazate pe sacrificiul soției este insistent chestionată, ceea ce face ca deciziile de conservare a unității familiei să se realizeze în condiții de disociere accentuată a soților și soțiilor. Implicația acestei practici de disociere ia forma creșterii numărului de divorțuri și a numărului de copii crescuți în familii monoparentale sau chiar abandonați. Ar fi însă o crudă simplificare să li se identifice rădăcinile și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau tabuurile vechi se năruie. Tradiția unității familiale bazate pe sacrificiul soției este insistent chestionată, ceea ce face ca deciziile de conservare a unității familiei să se realizeze în condiții de disociere accentuată a soților și soțiilor. Implicația acestei practici de disociere ia forma creșterii numărului de divorțuri și a numărului de copii crescuți în familii monoparentale sau chiar abandonați. Ar fi însă o crudă simplificare să li se identifice rădăcinile și cauzele în familia ca atare sau în modurile personalizate de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]