978 matches
-
situației, întrucât era subînțeles de contemporani, pare evident că el a însoțit permanent povestirea-confesiune a lui Theaitetos referitoare la acea socratică peak experience și că Eukleides a ascultat-o cu evlavie. În istoria filosofiei, aceasta poate fi considerată o transmitere disperată de ștafetă care viza convertirea unui tânăr megarian la fel de dotat cum fusese cândva și muribundul Theaitetos. 10. Vezi în I. Negreț-Dobridor, I.O. Pânișoară, Știința învățării. De la teorie la practică, Polirom, Iași, 2005 (capitolul 8: „Teoriile umaniste ale învățării”, pp.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
electorală a lui Spirache este în perfect acord cu structura lui. Dacă politicii i se acordă un spațiu secundar de desfășurare, prim-planul descripției comice este acaparat de tabloul moravurilor familiale, de peripețiile legate de modificarea testamentului și de încercările disperate de a rămâne în posesia moștenirii. Raportul dintre personaje, fixat în primul act, se răstoarnă, acțiunea are ritm, replicile se încrucișează cu vervă, poanta apare când e mai puțin așteptată. Dacă unii dintre cei din jur sunt falși, Spirache disimulează
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
ce depășește interesul individual. De asemenea, rețelele sociale puternice duc la Înțelegerea sinelui comunitar și contribuie cu succes la adaptare și susținere comunitară. În acest fel comunitatea formează (...) o rețea de Încredere ca un suport social care e o necesitate disperată Într-o societate În tranziție, cu schimbări bruște” (Gardner, 1995). Când rețelele sociale produc legături durabile, Încredere și valori Împărtășite, supraviețuirea comunității devine mai importantă decât interesul sau câștigul individual. Membrii comunității realizează că binele personal e legat Îndeaproape de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
întemeietorii ciudatei colonii își mențin „adolescența” sufletească făcând tot felul de proiecte temerare. Cine a furat o minge? (2002) e un roman despre copii. Sub titlul impropriu Dincolo de Lisabona (1992), proiectat să fie editat înainte de 1989, se evocă cifrat încercarea disperată de-a trece Prutul a românilor basarabeni care, după ultimatumul sovietic din iulie 1940, nu voiau cu nici un chip să rămână în provincia răpită. În 1996 romanul avea să apară într-o nouă versiune, intitulată Ultimul tren spre România. Intrat
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
nimeni” (femeie, 53 de ani); „Corupția e mai mare la noi” (femeie, 27 de ani). Preotul apreciază că responsabil pentru modificarea de mentalitate a românilor este regimul comunist: „Comunismul ne-o ținut ca într-o cușcă și, scăpând, toți sunt disperați să cumpere, iar dorința de a avea i-a determinat să ajungă să fure, să nu mai țină cont cum se obțin bunurile”. În fine, un alt punct în care tomșenenii simt că românii sunt altfel decât majoritatea europenilor, rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
deschis așteptării Celui care iarăși va să vină, să judece viii și morții. „Taină vă spun vouă: nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba”, le scria apostolul Pavel corintenilor. Într-o cultură care încearcă sublimarea morții prin forme disperate de expresie artistică, viața Celui care prin moarte a zdrobit boldul morții devine vestea cea mai bună dintre toate lumile posibile. Numai trăind întru Hristos, fiii și fiicele Bisericii se vor preface în tămăduitori ai suferinței universale, găzduindu-i matern
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din imensele acumulări de cunoaștere istorică nu am dobândit un acces mai „clar și distinct” către absolut. Dimpotrivă. Nu numai că revelația alterității mundane nu a ușurat cunoașterea lui Dumnezeu, dar ni se refuză și cunoașterea totalității lumii. În lupta disperată cu timpul, sintezele sunt imposibile, iar concluziile mereu pe jumătate caduce. F. Guizot (1787-1874), Leopold von Ranke (1795-1886) sau J.G. Droysen (1808-1884) nu mai puteau decât să spere a ghici intenția ascunsăa Providenței prin lectura istoriei umanității. G.W.F.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au făcut posibil accesul unei elite academice la marea tradiție filozofico-politică liberală tocquevilliană. Această tradiție a fost după 1945 echivalentul strategic francez al weberianismului, transformat într-un fel de religie laică a științelor sociale din Germania denazificată, aflată în căutare disperată de genealogii intelectuale imposibil sau greu de asociat cu spectrul lui Hitler. (Raportul complex al lui Weber cu Marx și marxiștii, principală motivație a pledoariei sale pentru o știință socială „obiectivă”, wertfreie, a dus și la o anumită ambiguitate a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Jilava, Pitești, Gherla și Canal. A fost încarcerat în două celule de carantină înainte de a cunoaște torturile, stând cu cei din lotul său alături de ceilalți timișoreni (Emil Sebeșan, Ion Soare, Ion Angelescu). Într-una din aceste camere au auzit strigăte disperate din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
foarte mulți români făceau În străinătate, În spațiul Schengen, tot felul de „minuni de vitejie”, fiind implicați Într-un larg spectru de infracțiuni - e adevărat, minore, dar permanente și extrem de agasante pentru ordinea din lumea civilizată. Într-o Încercare aproape disperată de a-și mai recompune imaginea, președintele Constantinescu a lansat o nouă bombă - că România ar fi livrat arme Iugoslaviei În 1994-1995. Era o Încercare de a-l delegitima pe Ion Iliescu Într-un moment În care aproape se intra
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
să răspundă la zâmbetul celor apropiați. Chinul mai consta și în faptul că știa că jefuitorii erau în majoritate muncitori înfometați de trei zile, care râvneau la plapuma de puf pe care o avea fratele lui. Simți în el forța disperată de a înșfăca globul pământesc și de a-l scutura de tot răul. Această forță îi fu necesară în momentul arestărilor, în timpul anilor de clandestinitate, în exil. La revoluție, deveni stăpân atotputernic în orașul său natal, apoi fu chemat la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
textul spune că „era Încă Întuneric”). Deși ea nu intră deloc În mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă) totuși ei și numai ei i se arată Isus Cristos Înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei Înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată În două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă În fața mormântului descoperit Își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina Învierii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
adesea vizite la domiciliu ca să le consulte pe fetele levantine care locuiau Înăuntru: fete de optsprezece-nouăsprezece ani, care Îl așteptau În „castelele de apă“ din grădini, Întinse languros pe divane, Într-o abundență de pomi fructiferi; fete a căror nevoie disperată de a găsi bărbați europeni le dădea o cantitate scandaloasă de libertate, datorită căreia Smirna avea reputația de a fi peste măsură de amabilă cu ofițerii din armată și care explica atât trădarea fetelor prin roșele febrile În diminețile vizitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de o avalanșă de emoții, pe care refuza să și le asume. Se temea că dacă vorbește, va Începe să plângă, așa că nu spuse nimic cât dură masa, Îndesându-și Întruna pâine În gură. Tessie era cuprinsă de o iubire disperată pentru mine și Capitolul Unsprezece și ne tot Îmbrățișa și ne mângâia pe păr, copiii fiind singura alinare Împotriva morții. Sourmelina Își amintea ziua aceea din gara Grand Trunk, când Îi spusese lui Lefty că i-ar fi recunoscut nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cinci nopți pe săptămână, șase ore pe zi, În următoarele patru luni - și, din fericire, niciodată după aceea - mi-am câștigat traiul expunându-mi ciudata constituție. Clinica mă pregătise pentru asta, imunizându-mă la rușine, și, În plus, aveam nevoie disperată de bani. Iar Clubul 69 era locul perfect pentru mine. Lucram cu Încă două fete (vorba vine): Carmen și Zora. Presto era un exploatator, un pornograf, un porc libidinos, dar se putea mult mai rău. Fără el, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-o putea interpreta. ...Și acum mă tem că trebuie să pătrund În mintea părintelui Mike. Mă simt atras acolo și nu pot să opun rezistență. În straturile superioare ale minții sale e o Învălmășeală de teamă, lăcomie și gânduri disperate de evadare. Toate firești, de altfel. Dar, intrând mai adânc, descopăr În el niște lucruri pe care nu le-am știut niciodată. Nu-i nici o seninătate, de exemplu, de nici un fel. Nici o apropiere de Dumnezeu. Blândețea părintelui Mike, tăcerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și plata salariaților. Sistemul va produce bolnavii de care are nevoie, pentru a-și justifica existența. În sistemul de învățământ sunt necesari elevi, studenți, pentru a forma norma cadrelor didactice. În urma rezultatelor slabe de la bacalaureat, unele instituții de învățământ superior, disperate de perspectiva pierderii normei didactice, i-au rechemat pe tinerii, care au trecut prin liceu și nu au luat bacalaureatul. La înscriere le-au promis că-i vor ajuta pe tineri să umple lacunele. Pe lângă obiectele de studiu ale facultății
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
burta femeii, oamenii întrerup continuitatea (veșnicia) vieții pe pământ, ce se transmite din părinți, în copii. După anul 1989, statul a cheltuit și cheltuiește mai mulți bani pentru copiii handicapați, decât pentru copiii sănătoși. Unii părinți, lipsiți de educație și disperați de sărăcie, își schilodesc copii, transformându-i în handicapați, ca să trăiască de pe urma lor. Nu trăiesc numai părinții de pe urma lor, ci și un întreg sistem finanțat de stat, care se ocupă de handicapați. Sistemul consumă mult mai mulți bani, decât handicapații
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să deschidă o carte și să pară că Dumnezeu suflă Întorcând paginile cărții. Acești oameni, atât de disperați după orice fărâmă de speranță, vedeau acum ce-și doreau să vadă, semnele, profeția. Nu facem toți asta? Așteptăm semnele care ne spun că vom fi salvați sau la adăpost de orice nenorociri viitoare sau dăruiți cu un noroc neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai marii acelui preot ar trebui să-l pedepsească și să-l epureze din serviciul acesta ca fiind fost preot comunist, un fost popă comunist care sabotează prin servicii gratuite, curat creștinești, strângerea sumelor pentru ridicarea Catedralei Terminării Neamului. Nu disperați se va ajunge și la asta, vor fi terminați preoții care mai sunt de modă veche, adică toți cei care consideră că Dumnezeu este și al bogatului și al săracului și îi tratează pe toți la fel, cei care au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pot deduce ce ar fi în stare să facă Irina în lipsa mea, după ce am trăit atâția ani în preajma ei și, chiar dacă nu m-am ocupat special s-o analizez, totuși o cunosc, fatal, destul de bine? Să mă gândesc la sărutările disperate din fiecare seară... dar și la sărutul rece de la urmă... A evoluat poate? Însă mi-aduc aminte de mărturisiri tandre care s-au petrecut în ultimul timp. Și apoi mai sunt atâtea probe care se contrazic în timp, sau, chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cea mai adevărată, mai ales când, întîlnindu-mă zilnic, această stare era întreținută. N-am văzut-o timp de ani niciodată grăbită să se întoarcă spre casă, după oricâtă vreme petrecută împreună și după orice-aș fi făcut. Totdeauna despărțirile erau disperate. Pentru a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nici o convingere, pe nici o înțelegere a mea, pe nici o cunoaștere a ei, ca să-și poată da seama întrucît îi pot fi eu - și nu altul - indispensabil, și se lăsa în voia instinctelor care o făceau, capricios să se sacrifice, să dispereze, să spere, să se amuze și să mă uite. Ne-am făgăduit să ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne întîlnim. Atunci revederile erau pasionate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
până se trezi la marginea pădurii. Nimeni nu-i dădea atenție. N-ar mai fi avut o ocazie ca asta. Hotărât să încerce totul cu orice preț, dispăru printre arbuști, după care, întorcând asasinilor spatele, o porni într-o goană disperată prin desiș. între timp, conflictul se stinsese. Geremar căuta acum să-l liniștească pe Balamber: Haide! Dacă într-adevăr l-ai rănit, băiatul ăla n-o să poată ajunge prea departe. Și pe urmă, o are cu el pe soră-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amice, tu ne spui povești. Dar sunt sigur că, dacă acum îți încălzim nițel picioarele pe cărbuni, adevărul o să iasă iute la iveală. Cu un tremur, Audbert își spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei pentru prinderea lui Waldomar, fuga disperată cu hunii pe urmele lui și baia în Rhon, tortura era exact ce îi mai lipsea pentru ca tacâmul să fie complet. Câteva clipe, își mută înfrigurat privirea îngrozită când la unul, când la celălalt, de parcă ar fi vrut să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]