9,387 matches
-
după treizeci de ani, mi s-a respins o proza că "necorespunzătoare" de către "România Literară", m-am simțit profund vexat. Pe ultima coperta a proaspetei mele culegeri de proza scurtă "Paranoia Schwartz", mi-am justificat titlul astfel: "Între excentricitate și disperare e un singur pas. Ce reprezinta scriitorul în epoca de tranziție - care ține (cel putin) de la comună primitivă și până la ipotetica societate normală? Un caraghios ce-și pierde vremea țesând iluzii? Un anonim celebru pe care abia de-l mai
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
amintit, actorul nu are timp și pentru alte colaborări teatrale, contractuale, care i-ar putea mări bugetul. Compromisul încă nu s-a instalat în linia întîi valorica a marilor noștri actori. Imediat în linia a doua și a treia însă, disperarea financiară a fost dată pe față: actorii sînt folosiți în penibile reclame video cu detergenți sau untdelemn și, mai ales, în tot felul de show-uri absurde, ridicole și grotești, uneori, în care aparițiile lor ies cu totul din sfera
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
împreună cu care va muri, e profund ancorată în cealaltă lume, unde fiecare lucru se întîmplă o singură dată, un univers al fidelității necruțătoare. Tereza e cumplit de geloasa, dar pentru că îl iubește pe Tomas, ea își reprimă suferințele, încercînd cu disperare să îl înțeleagă, să se apropie de lumea lui, încercare care în cele din urmă o va împinge pînă la propria ei infidelitate maritala, o formă de sinucidere, în fapt, pentru că nu e capabilă de așa ceva. Cu trup și suflet
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
el este unul dintre iubiții ei, ai Sabinei. Pictorița talentata, obsedată să vadă prin lucruri și oameni, să distingă un adevăr secret dincolo de ceea ce îl ascunde, Sabina trăiește sub semnul trădării. Ea aleargă în permanență, abandonează, părăsește, înșeală, cu o disperare stranie, care o face la fel, daca nu mai nefericită decît Tereza. Dacă viața Terezei stă sub povară fidelității și a răspunderii pentru fiecare gest și faptă, a Sabinei e ușurătate absolută. Pictorița plutește pe deasupra evenimentelor, a oamenilor și a
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
tragică: hieratic și aproape mineral, corpul lui Ion Dumitriu era vegheat doar de Mircea Nedelciu. Captiv în scaunul său cu rotile, ghemuit încă și mai puternic acum din pricina suferinței morale, el plîngea monoton și ofta ritmic. Nu era acolo nici disperare și nici revoltă; pentru întîia oară în aproape douăzeci de ani, l-am văzut pe Mircea înfrînt, zguduit de o realitate pe care n-o mai putea controla. Vocea lui virila, cu o sonoritate unică și rîsul acela de bărbat
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
de surogatele din "cazarma asta de viață în care trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
America, trăiește cu pasiune orice eveniment din țară -, așadar, tabloul înfățișat de acest insider depășește în închipuire tot ceea ce detractorii regimului Constantinescu (printre care ma prenumăr, nu-i așa?!) au spus în ultimii ani. Nu pot descrie dezamăgirea, oroarea, indignarea, disperarea și groază întipărite pe chipul distinsei profesoare americane. Desăvârșită ei bună credință, nostalgia după un timp și după o Românie ce nu mai subzista decât în memoria celor plecați din țară și nemăcinați până la capăt de oribilă experiență bolșevica erau
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
Cuvânt înainte, că și-a propus să facă din textele sale o pledoarie pentru de-diabolizarea ideii de dreapta. Există și așa ceva în carte. Însă adevărată obsesie o constituie România. Dan C. Mihăilescu își iubește țară cu un fel de disperare, care îl determină să o ponegrească la nesfârșit. O pălmuiește ca să o trezească din leșin. El se simte răspunzător de tot ce se întâmplă în România. Parcă ar fi proprietarul țării și ar vrea să-i administreze judicios resursele, inclusiv
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
sultanul din Brunei - cu o singura diferență: ilustrul suveran își plătește luxul din banii proprii, pe cînd guvernanții nu ezită să bage mîna în buzunarul contribuabilului. Nu cunosc toate amănuntele acestei realități aurite, dar știu cum arata realitatea noastră: sărăcie, disperare, frustrări enorme, spaimă animalica de ziua de mîine, promiscuitate și dispariția oricărei speranțe. O realitate în care - în plin centru al Bucureștiului - gunoaiele invadează fostele vile superbe ale unor oameni normali, intrate, sub comuniști, pe mîna unui lumpen dezabuzat, incult
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
Eugenia Vodă Lola e o fată cu o claie de păr roșu aprins, cu un temperament pe masura și cu o energie demențiala. Cale de un film, Lola aleargă cu disperare prin Berlin. E îndrăgostită, si de această fugă depinde viața iubitului ei. Lola e jucată de o actriță de mare forță, Franka Potente (nume predestinat; dar, în paranteză fie spus, posesoarea numelui nu vorbește deloc italiană). Așa cum, pe vremuri, o
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
avionul de transport german, care a aterizat pe aerodromul din Buzău, refugiindu-se, tocmai din Crimeea. Mă aflam, ca elev de aviație, pe aerodromul Flotilei III Informații. Aterizarea lui fusese un eveniment. Aterizase în pripă, si cu un fel de disperare, parcă. Câteva secunde bune, după ce aparatul s-a oprit, el a rămas nemișcat, fără ca pe ușă deschisă lui să iasă cineva. Pe urmă, după o pauză mai lungă, au ieșit vreo treizeci, patruzeci de nemți tineri, blonzi, niște băieți, în
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
Alex. Ștefănescu Scrisul impetuos Mă apuc și scriu. Cu frenezie, cu emoție, cu durere, cu chin, cu disperare. Ideile se amestecă și se întrepătrund fără nici o logică și fără nici o coerentă. Tăi, revin, adaug, tai din nou. Nimic nu se potrivește, nu se leaga, deși în capul meu totul este atat de simplu." Acest citat, reprodus din schița
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
contabilizează. Nu e obligatoriu că străinătatea să aibă o memorie la fel de scurtă - și chiar dacă ar avea, există destui binevoitori dispuși să le-o reîmprospăteze! Reprezentanții Convenției Democratice au căzut, și din acest punct de vedere, în propria capcană. Ajunși la disperare, felcerii care au maltratat iresponsabil - nefăcând nimic! - trupul muribund al țării, încearcă acum să dea vina pe medicii de dinainte, care inoculaseră injecția letală. Au perfectă dreptate, adevărul se află, riguros, de partea lor: așa e, societatea românească a fost
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
celor de la Pitești. Nu o dată am ascultat, cutremurați, mărturisiri îngrozitoare. Cel care ne povestea simțea nevoia să se elibereze. Spuneau totul cu o sinceritate care ne zdrobea pe noi, cei care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de unul dintre cei care "au trecut" pe la Pitești. După ce a fost eliberat, în ^64, la scurt timp s-a dus la Securitate și a cerut să fie din nou anchetat, pentru că "uitase
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
al propriei lui existente, personajul-narator mărturisește că abia începutul love-story ia sfârșit din cauza excesului de zel al personalului care se ocupă de îngrijirea parcului. Scorbura folosită de Căra drept cutie poștală este astupata într-o bună zi cu ciment, spre disperarea lui Vlad. Comunicarea se întrerupe ca urmare a unui accident anodin, cu nimic mai prejos însă în consecințe decât un pumnal sau o cupă cu otravă dintr-o piesă a lui Shakespeare. Dumitru Radu Popa se joacă grațios cu ficțiunea
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
în voia sorții de o clasă politică iresponsabilă, locuitorii micilor orașe sunt prizonierii aventurierilor de tot felul. În astfel de "locuri în care nu se întâmplă nimic", ce gravitau în jurul câte unei făbricuțe sau a vreunui I.A.S. mai răsărit, disperarea și absența oricărei perspective de redresare au trasformat populația în masa de manevră a comuniștilor și securiștilor. înspăimântați de spectrul înfometării (nu e o metaforă!), localnicii nici măcar nu mai observă că minciunile gogonate ale falnicilor lachei ai lui Ceaușescu au
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
sosit în acel loc. E un călător venit de nicăieri și mai cu seamă îmbarcat într-un voiaj către nicăieri: e pe moarte. Medicii i-au prezis doar cîteva luni de viață, pe care acest ins înstrăinat de lume, din disperarea de a nu-i duce dorul, decide să și le petreacă hoinărind la voia întîmplării. Camera modestului hotel în care își găsește adăpost are o ciudățenie: un dulap fără perete în spate, căptușit doar cu un strat de postav cenușiu
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
e justificat liric în editorialul numărului inaugural: "Mai puțin importantă decât viața trăită nemijlocit, iată o nouă revistă de cultură. Ea este exact ceea ce numele spune: o colecție de texte călătoare, mai de durată sau nu, coagulate cu o anume disperare bucuroasă în golul albastru, uneori desenând alte lucruri după cum (și când) le citești. Texte aruncând umbre lungi sau, terifiant, nici una, mai aproape de pământ sau mai departe, dar parcă-ntotdeauna la fel de departe sau de aproape de ceva anume. Oare de sine?" Vorbind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
comunică, nimic nu-i ține laolaltă decît acoperișul sărman sub care își duc zilele, sau poate dragostea de mamă a Deborei, deși iubirea ei e selectivă și presupune întotdeauna un cuantum de suferință. E o iubire amestecată cu milă și disperare, îndreptată nu asupra celorlalți, ci asupra sinelui care astfel își confirmă sieși că viața e grea și nu merită trăită. De altfel, după ce duce o viață semi-sinucigașă, Debora moare la aflarea veștii că fiul mai mare a fost răpus pe
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică țară de pe glob;... ei bine, știu că nu se face, dar trebuie să spun că, înaintea acestor viziuni, am bocit singur, într-un colț, ferit, cu greu venindu
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
de altă parte, nu cred că cine citește mai mult de 70 de pagini rămâne în continuare disponibil pentru decuparea din context a imaginilor erotice, cu entuziasmul ilicit al pubertății. Eros este îmbrățișat atât de strâns de Thanatos (agresiune, chin, disperare neagră, repetiție involuntară a traumelor), încât nu putem avea decât o viziune matură în legătură cu acest subiect: acceptare, ca pe ceva omenește inteligibil, cu o anumită tandrețe chiar. D.M. Thomas, Hotelul alb, traducere de Mircea Ivănescu, colecția "Romanul secolului XX", Editura
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
să perfecționezi lucrurile/ și chiar pe tine mi s-a șoptit/ moartea e singura care te perfecționează/ la infinit". Prefața semnată de Eugen Negrici încântă și ea prin frumusețea ideilor. " Tensiunea care se naște între tonul calm al mărturiei și disperarea pe care o disimulează are o nebănuită forță lirică. Impresionantă este tocmai capacitatea poetului de a întâlni dezamăgirea fără uimire, ca pe o veche cunoștință." După citirea cărții, simțim nevoia s-o recitim. Nicolae Prelipceanu, Ce-ai făcut în noaptea
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Ciocârlie s-au cantonat pe două poziții. Marea majoritate au adoptat o tăcere semnificativă, punându-și pe chip masca îndurerată a dezamăgirii. O parte dintre ei, condiționați, probabil, de un temperament mai reactiv, au intrat fățiș în semi-opoziție, încercând cu disperare să atragă guvernanților atenția asupra greșelilor uluitoare comise cu nonșalanță criminală. Desigur, revenirea la putere a neocomuniștilor de dreapta și de stânga ar însemna îngroparea țării în văgăunile fără fund ale minciunii egalitariste. Bolșevicii înveterați sau demagogii din partidele naționaliste
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
în Jurnal era de văzut reacția unui suflet complicat ca al lui Sebastian la ce se întâmpla cu el în circumstanțele arătate, contrarierea sa profundă și rănirile la care a fost expus în relațiile cu foștii săi buni prieteni, dezamăgirea, disperarea, revolta și furia care l-au cutreierat, mărturisite în pagini de o crudă sinceritate și de un copleșitor dramatism. Dar nu acestea l-au atras în mod special pe dl Reichmann și pe alți comentatori ai ediției franceze ci, în
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
în decursul anilor. "Duhul" jorian e sesizabil încă din primul lied, Oglinda, unde cromatismele, trioletele, ritmurile eterogene, uneori sincopate, ca și salturile intervalice depășind octava, în special în partitura sopranei, se rezolvă pe un sunet acut ori supraacut tinzând, cu disperare aș zice, spre lumină. Dacă succesiunea ideilor poetice urmează un traseu similar treptelor cunoașterii - Pascal Bentoiu ne-maiținând seama de cronologia fiecărei serii de lieduri (Flăcări negre, 1974, Eminesciana II, 1958, Cântece pe versuri de Nina Cassian, 1959 și Incandescențe, 1977
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]