5,812 matches
-
trei sute șaptezeci de volume, cifră rezervată, în graficele de vînzări, foarte finelor cărți de poezie. Nici nu este altceva, decît poezie despre poezie, și despre confrați. Despre cei puțini, pîndiți prin veac de "coaliția celor mulți; spumegînd de neînțelegere și dispreț, vor ei să ucidă balaurul care le turmentează reumatismele." O mărturisire de credință în retragere (a altora), încheiată cu versiunea abreviată a celebrelor liste: "Omer, Dante, Shakespeare, Swift, Daniel de Foë, Cervantes". Bătrînii tineri. O închinare întru Jarry, cel care
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
răspîndit - acela de "recrut": "Militarii din ciclul doi obișnuiesc să pună Ťpifaniiť să le facă ghetele" (România liberă, 865, 1993, 2). Evoluția semantică e previzibilă, prin componenta evaluativă a termenului, (infanteristul fiind soldatul simplu prin excelență, cel privit cu oarecare dispreț de "armele mai nobile") și, probabil, prin situația statistică: cei mai mulți recruți ajungeau la infanterie. Multe citate actuale confirmă răspîndirea acestui sens: "Duzina de pifani proaspeți alcătuia restul plutonului. Cu toții mâncau la cartofii găsiți în cabană și făcuți pe jar. Pifanii
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
eminesciene o constituie poezia socială, în care poetul "exteriorizează în versuri de o rară frumusețe revolta împotriva unei societăți în care valorile muncii intelectuale și fizice sunt strivite de o mână de exploatatori" (p. 105); "Caragiale a expus batjocurii și disprețului public atât orânduirea, sistemul politic, partidele și instituțiile statului burghez, cât și figurile cele mai reprezentative ale claselor exploatatoare - care formează o galerie întreagă de canalii, de proști și de înfumurați, venali și fățarnici, nemernici și ticăloși" (p. 106). Mari
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
ale ei, Cântarețul și Praznicul moliilor, deschid balul. O strofă ocazională, nu afară, însă, din temele și sonoritățile marii poezii, recomandă, cu cerneluri triste, manifestul anual pentru luare în seamă: "Așa prin lume trece neștiut,/ Cu răni deschise, bardul, sub disprețul/ Întregii lumi, flămînd, îndură'nghețul,/ Mizeria... Dar totuși e plăcut!/ ŤCe bine zice! Dați-i de băut!/ E doară beat ca noi, și cântărețul!ť". Și lista contributorilor crește aproximativ alfabetic. C.C. Arion scrie, în jocul de-a viitorul și
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
însuși este corupt și nu lasă oamenii "să-și vadă de treburi". Priviți aura de martir care-l înconjoară în clipa de față pe Adrian Năstase și aveți formula după care își orientează românul simpatiile și antipatiile politice. Catalogați cu dispreț în anumite medii, baronii, oligarhii sau simplii profitori ai sistemului nu sunt deloc lipsiți de idei și talente. Perfect organizați, posedând un al o sutălea simț al oportunităților, cei mai mulți dintre ei interpretează magistral partitura "băiatului bun". Nici un oligarh nu se
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
și urmăriți poziția românilor față de aceste structuri după ce am devenit parte a lor. Într-un fel ne raportăm la un candidat la primărie, și altfel după ce l-am ajutat să se instaleze în fotoliul cel moale. Trecerea de la idealizare la disprețul agresiv se produce uneori în doar câteva secunde. Dacă nu mă credeți, puneți în contrast adularea fără limite a fotbalistului Mutu pe când naționala României lupta pentru calificare, și ura nemărginită care-l însoțește de când echipa a fost eliminată. În fața acestor
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
se joacă în altă parte și că e inutil să-și consume energia luptându-se cu morile de vânt ale corupției, minciunii și nesimțirii drapate în formule juridice. În loc să voteze, românul preferă să chibițeze la televizor, îmbrăcându-și frustrările în dispreț față de sistem și neputința în lipsă de orizont. Că eu, ca intelectual sceptic și central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
porțile. Și cum vor reuși să le deschidă cât mai larg către un public cât mai numeros și cât mai diversificat. În clipa de față, este foarte restrâns și mereu același. Centrul a devenit un club exclusivist, manifestând un mare dispreț pentru tot ce se petrece în afara clubului. Nu numai față de alte domenii ale dansului românesc, dar și față de artiști străini, puternic ancorați în dansul contemporan. Nimeni nu s-a dus la Operă să vadă actuala montare cu Lacul lebedelor, în
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
criticii franceze ce a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare a se mira fără încetare d-sa, ca, ocupîndu-te de poezie, să nu repudiezi sentimentul, să nu dai la o parte metafizica, să nu înlături tot
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Proiectul și curgerea cărții nu țin cont de eul concret, suferind al scriitorului. Viața e în altă parte. Pe tot timpul "derivelor" și melancoliilor eline, Octavian Paler se reconstruiește și se reinventează, dincolo și dincoace de boli, împotriva și în disprețul lor, cu o tenacitate creatoare comparabilă cu a lui Marin Preda. Rezultatul? Această carte absolut remarcabilă, substanțială și gravă fără a fi mohorâtă, gândită intens și scrisă impecabil, în registre diferite și consonante. Scenariul e dat de la bun început. Diferitele
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
aflîndu-se printre puținii supraviețuitori și intrat în rîndurile armatei de eliberare, fără a fi un individ tranzacțional. În cazul său, problema de conștiință se rezolvă radical prin sinucidere nu fără o încercare de justificare față de ceilalți care-l izolează cu dispreț. Lipsește tipul tranzacționalului autentic, regizorul sugerează, astfel, că nu există loc pentru un compromis chiar atunci cînd el apare justificabil la sceptica directoare sau la Jerzy ca o soluție de supraviețuire a omului sub vremi. Filmul lui Wajda încearcă dificil
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
propria-mi piele, mai mult. Cît de cumplit de greu și de istovitor este. Am observat lipsa de pricepere ascunsă de unii și alții în spatele unor vorbe - multe, multe, multe, fără rost, fără gramatică, dar pline de emfază. Am observat disprețul altora, altfel direct implicați, față de ce înseamnă artistic, creație, creator, valoare. Sigur că și treaba cu camioanele cu decor este o chestiune cu tîlc, dar tîlcul ține enorm și de valoarea încărcăturii. Am simțit, la început, șirul de umilințe la
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
la maxim viața asta nefericită," ori "Ar trebui - și nu e prima oară cînd mi-o spun - ar trebui mai multă intransigență, mai multă rigiditate chiar, în viața mea. Sînt prea "suplu" și spun acest lucru cu o nuanță de dispreț pentru tot ce e acomodant în mine." Mai presus de toate îl apasă un gînd, vezi ultima pagină a Jurnalului: "duc cu mine, peste tot, incurabila mea singurătate". Sună ca o transcriere în proză a unor versuri bacoviene: "Cît de
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
tale, când te-ai aflat în situația de a moșteni: bani, proprietăți, datorii, tristeți, suferințe. Simplul exercițiu al scrierii testamentului conține ceva brutal, sufocant, ireparabil. E o experiență a limitei. Îți contempli propria finitudine, ieși din zodia indeterminării ignorante, a disprețului față de timp și de biologic. Accepți că, dincolo de zbaterea ta dezordonată, există un moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată de redactarea testamentului e, simultan, o ușurare și-o piatră de
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
picură în auz/ până nu mai simt în dinți zgura metropolei:/ aluminiu, heroină, plumb// îi înțeleg foarte bine pe aceia pentru care poetul e un pai/ ce înghite/ oxigen & sinecuri" (Ffwd: împotriva poeților). Asemenea tonalități de poet revoltat, expectorându-și disprețul în obrazul unor oameni care ar trebui, în chip logic, să-l lase rece, îl prind mult mai bine pe anarhistul Marius Ianuș decât pe un marginal metafizic ca Ștefan Manasia. Partea bună a acestor tentative este că prin ele
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc; el își înjosește personajele, care trebuie văzute ca ficțiuni, uneori, aflate la mare distanță de modelul real. Așa va proceda mai târziu și Petre Pandrea. O vastă pânză epică realizează un alt nescriitor, Ion Ioanid în
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
a celuilalt, modelul tutelar. Se scurge o vreme până se decide să-l inoportuneze în solitudinea sa. Și acolo, în casa lui Jiquidi, când se reculege, curmând tremurul provocat de întrebările amfitrionului, remarcă și la el, în pofida nepăsării și a disprețului pe care îl afișează, o licărire de interes. Temenelele cu care-l asaltează îl indispun vădit pe acesta. În consecință, discipolul aspirant e tratat cu răceală. Cu cât Calimachi este mai intens confruntat cu replicile evazive ale bătrânului, o formă
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
maladie, chiar și fără suplimentări deosebite. Despre cosmopolitism, ce să spun? A fost tratat injurios, unele dicționare se încăpățânează și acum să-i rețină, prioritar, sensul negativ ("concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni..." - citez o ediție din 2004!), altele preconizează, printre sensuri, unul corect, deși tot limitat ("concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei"; cosmopolit e cel "care ține
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
dar, mai ales, în ultimii ani, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
cum să nu-l leg!) de isprăvile liderilor sindicali, ce amețeau de încântare la gândul că profesorimea va primi de la guvern bani de nădragi și teneși, lucrurile prind coerență. Aduși la sapă de lemn de aproape douăzeci de ani de dispreț cinic, dascălii alcătuiesc cea mai largă pătură a lumpenproletariatului din România. O pătură fără șansă de salvare. De bine, de rău (mai degrabă de rău), muncitorimea și țărănimea au găsit soluții de supraviețuire. Un zidar sau un sculer-matrițer își găsește
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
brutală a "intelighenției". Bolșevicii, observă lucidul și perspicacele eseist, vorbesc de sus, cu mare superioritate, despre intelectuali, ignorând că înșiși creatorii socialismului (Marx, Engels) făceau parte din această categorie, care, în decursul istoriei, a creat ideile, tehnica, religia și politica. Disprețul comuniștilor se unește cu o gândire primară, că "știința e un fel de ceva care se face fără muncă" (" Noi muncim, noi nu gândim!" s-a strigat și pe străzile Bucureștiului de către contramanifestanții de la I.M.G.B., cu ani în urmă), "o
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
postul de profesor universitar la Facultatea de Litere, ca un element "nociv" (idealist, estetizant, formalist și chiar antisemit), după ce servise regimul "democrat popular" cu o bogată publicistică angajată, ce ni se pare astăzi aiuritoare? Comunismul îi privește cu superioritate și dispreț pe intelectuali, o spusese, știm, Paul Zarifopol. în compensație, societatea actuală ar trebui să dea Cezarului ce este al Cezarului, adică să-i acorde respectul valorii, să-l scoată din starea de umilință (adesea materială), căci, îl citez iarăși pe
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
ce ești! Ce-ți lipsește? Ce viață spirituală? Ce vă tot lipsește, rahaților? Ce, ai uitat ce te-a învățat Ignati Brianceaninov? Păcatele capitale, care îl fac pe om vinovat de moarte veșnică sau de pieire sunt: trufia, care aruncă disprețul asupra tuturor, care cere din partea altora slugărnicie, gata să se înalțe la cer și să fie asemenea Atotputernicului, sufletul nesătul sau setea de arginți a lui Iuda, care nu-i lasă omului măcar un minut să se gândească la viața
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de legiferare a crimei"xv. Apologia fanatismului. Mobilizarea generală face din intransigență și cruzime virtuți. Încrederea oarbă în "cauză" și în conducători e o datorie morală. Respectul pentru viață, mila față de semeni devin, precum în Roma imperială, slăbiciuni demne de dispreț, chiar forme ale trădării credinței. E vremea în care e cîntată crima, iar cei necruțători devin eroi: "Binecuvîntat cel ce nu cunoaște mila / în lupta cu dușmanul său!", scrisese V. Kniazev în Evanghelia Roșie (1918). "Nimiciți! Nimiciți! Ridică-te! Ridică
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
copil, forme de cancer atât de oribile, de înfiorătoare și de netratabile, atât... atât de incurabile, încât știința medicală nici nu le-a găsit încă un nume... este... - Repede, la obiect! Care e obiectul? - este un lucru demn de tot disprețul. Și zău așa, Oprah, aș vrea să știu cum se face că un asemenea... om ajunge să ocupe o poziție de autoritate atât de înaltă în ierarhia federală. Răspunsul stă în faptul că el nu trebuie să fie ales. O
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]