1,499 matches
-
a degetului 2 de 3. Deși semitonul între degetul 1 și 2 a fost anticipat în exercițiile pregătitoare cu aruncarea degetelor perechi, acolo, pe coardă erau doar cele două degete. Acum ar trebui să menținem toate degetele pe coardă și distanțarea lui 2 de 3 ar fi forțată. 2. degetele 3 și 4 sunt la început mai slabe, fără putere. Semitonul între degetele 2 și 3 dă posibilitate degetului 3 să execute un sunet curat și cu emisie clară deoarece este
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
care duce la epicentrul unei gândiri, aș vrea să revin asupra parfumului nu chiar așa de nevinovat al cirenaicului. Pentru că foarte adesea i se întoarce spatele lui Aristip filosoful pe motivul acestui gen de istorioară luată ca atare, fără o distanțare care să permită judecarea obiectivă. În schimb, dacă decodăm sensul, semnificația, mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca simbol: două brațe, două posibilități, o alegere, o ramificare, o bifurcare. Litera propune un simbol, un mijloc mnemotehnic, un memento, un truc filosofic: în punctul de joncțiune, totul pare încă posibil; dincolo de el se desenează două direcții, conturând niște distanțări din ce în ce mai manifeste. La început, nimic clar sau tranșant: apoi, încet-încet, diferența crește tot mai mult. Până la urmă, două universuri... În perspectiva acestui joc al spiritului, gânditorii greci opun foarte frecvent viața de plăceri celei consacrate înțelepciunii. De o parte, binefacerile
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în alte modalități, mai prescurtate, dar nu mai puțin umilitoare: "Băi țigane, poponarule, coțcarule, violatorule, criminalule" etc. În acest fel, noua lui identitate, deja înjosită, este definitiv degradată. Stilul intim sau cu grad redus de formalism anulează orice posibilitate de distanțare socială, creînd o complicitate cu cadrele, aflată însă în raporturi de subordonare, deținutul neputînd să le apeleze în același mod. De cele mai multe ori, poreclele puse de cadre sau de colegii de celulă sînt imediat adoptate în apelarea individului: Piticu, Surdu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
gîndire a actorilor sociali, care sînt obligați să parcurgă anumite instanțe de socializare, să achiziționeze anumite tabuuri culturale, prejudecăți, resentimente, nostalgii etc. Orice aspect al culturii carcerale este utilizat simbolic sau emblematic cu scopul de a crea un sentiment de distanțare față de membrii celuilalt grup și de evidențiere a loialității față de grupul de apartenență. Apelul la tradiții și la simboluri reprezintă, de fapt, un instrument pentru legitimarea accesului la resursele economice și teritoriale. Încărcătura simbolică înlocuiește dialogul, care nu se face
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
termeni negativi, în timp ce scorurile ridicate arată că descrierea acestei persoane s‑a făcut în termeni pozitivi. Fiedler a considerat că în primul caz liderul e centrat pe sarcină, iar în cel de‑al doilea pe relații umane. Scorurile mici denotă distanțarea socială mai accentuată a liderilor față de subordonații lor, prezența unei motivații profesionale, absența complexității cognitive a liderului. Evident, scorurile ridicate indică exact contrariul: apropiere socială, motivație relațională/psihosocială, complexitate cognitivă a liderului. La o primă vedere, orientarea liderilor spre sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Stadiul de latență ar putea contribui la cristalizarea orientării dominante a participării manifeste, iar participarea manifestă ar putea fi uneori punctată de liniștea reflecției latente, menită a o întări. Eficientă este deci apropierea, chiar convertirea uneia în alta, și nu distanțarea lor. Se consideră chiar că, dacă diferența/distanța dintre ceea ce este făcut vizibil și ceea ce este ținut invizibil este mare, atunci este foarte probabil să apară forme paralele de participare, cum ar fi participarea manifestă aparentă, prin care se creează
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
locotenentul Ragaiac), cu un anume nivel cultural, cu o profesie ce își pune amprenta asupra comportamentului lui, cu o anume formă mentală, toate acestea exprimate fidel în stilul relatării. În plus, atunci când se aude „vocea autorului” se lasă sesizată și distanțarea ironică față de personajul-narator, ceea ce face improprie așezarea semnului de egalitate între autor și narator. Locotenentul Ragaiac primește ordin să treacă cu detașamentul său de pază pe Nistru, pentru a-i trimite înapoi pe refugiați și a-i aresta pe contrabandiști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
dezvoltat cel mai serios, în fond, funcționalismul sociologic și a suferit cel mai mult de pe urma hegemoniei acestuia. Pe de altă parte, accentul s-a mutat de la tratarea funcțiilor evidențiate în perioada tehnofuncționalismului la cea a funcțiilor latente, ascunse, indicând o distanțare critică față de discursul specific sociologiei funcționaliste convenționale. În general 1, se adoptă clasificarea mertoniană a funcțiilor în latente și manifeste. Funcțiile manifeste cele mai evidente ale școlii ar consta în transmiterea cunoașterii și alocarea statusurilor. Lynne Chisholm a analizat recent
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
universitare sunt prinse în distribuția de clasă a culturii și limbajului. Acest lucru se manifestă în mod particular în discursul magistral al cursului. Discursul magistral al cursului instituie între profesori și studenți o distanță ce se adaugă altor mecanisme de distanțare pe care universitatea le pune la dispoziția profesorilor (Bourdieu, 1984). Condiția necesară pentru practica și eficiența cursului magistral este ideologia profesorală a incapacității studenților. Potrivit acesteia, cele mai bune cursuri sunt prost înțelese, pentru că studenții nu sunt capabili să le
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de fier. Asemenea articolelor critice din Unde scurte, și această literatură subiectivă e publicată sub regimul recitirii și, după drastice amputări (mărturisite), al rescrierii. Caracterizat chiar de autoare ca un „jurnal al Jurnalului”, La apa Vavilonului reproduce și comentează - cu distanțări atât de severe încât acuză pe alocuri „o criză de identitate”, dar și cu regăsiri afectuoase - pagini din jurnalele de tinerețe, ținute între iunie 1941 și septembrie 1947 (sosirea la Paris); ele alternează acum cu sonde memorialistice în viața familiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
se poată focaliza pe orice colț al sălii. Distanța dintre masa la care se vor așeza membri din conducerea sistemului și primele rînduri din sală nu trebuie să fie foarte mare pentru a nu crea o senzație de răceală, de distanțare față de jurnaliști, dar nici foarte mică, pentru a nu se crea o senzație de contopire cu aceștia. Doi metri se consideră a fi o distanță optimă între masa prezidiului și primul rînd de scaune. Nu este recomandabil așezarea tu-turor participanților
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
uneori despre soții Rosenberg. Într-o zi mi-a spus de ce, în clipa arestării, era sigur că vor vorbi. „Pentru că eu aș fi făcut-o, dacă aș fi avut acei doi copii...“, a spus el. Am înțeles, de asemenea, datorită distanțării în timp, că povestirea lui îmi îngăduise să-mi uit frica, acea egoistă și umilitoare frică de a-ți pierde viața, atunci când ea promite să devină frumoasă. În sfârșit, în noaptea aceea i-am aflat porecla „Șah“, pe care doar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cînd "eul" narator se transofrmă într-un "el", naratorul își asumă un rol care dramatizează contrastul dintre vita activa a soldatului Esmond și vita contemplativa a naratorului Esmond. Această tehnică îl plasează adesea pe eul narator într-o poziție ironică. Distanțarea naratorului de eul care trăiește acum se extinde și asupra eului narator: Văzînd că stăpînul său avea de gînd să ducă mai departe această vrajbă și că nici o stăruință nu-i va schimba hotărîrea, Harry Esmond (care pe vremea aceea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de "el". Această întoarcere la forma mai detașată a persoanei a treia nu are loc, totuși, fără avertisment. Înainte de citatul în vorbire directă apar propoziții care sînt identificate ca aparținînd eului narator prin natura lor gnomică și prin timpul prezent. Distanțarea are loc de fapt în două etape. Mai întîi, eul narator se eliberează de eul care trăiește, apoi referința la eul care trăiește este mutată la persoana a treia pentru a se ajunge la o distanță mai mare244. Alternarea referinței
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o funcție diferită decît aceea realizată în relație cu un personaj-reflector (într-o situație narativă personală). Rezultatul acestor observații legate de variația referinței pronominale indică faptul că o schimbare de la "eu" la "el" are loc în primul rînd în scopul distanțării eului narator de eul care trăiește. Această schimbare de referință poate avea loc aproape în orice moment în contextul unei narațiuni, întrucît posibilitatea este deja inerentă în distanța narativă însăși dintre eul narator și cel care trăiește. Trecerea de la "el
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
naratorului la persoana întîi din romanul Abatorul cinci la vederea unuia dintre personajele romanului: "Acela eram eu. Eu sînt acela. Acela era autorul acestei cărți"248 poate, cu siguranță, să nu mai fie descrisă adecvat în sensul obiectivizării și al distanțării. Aici incompatibilitatea ultimă a structurii narative a narațiunii la persoana întîi și a aceleia a narațiunii la persoana a treia devine subiectul unui roman, o temă care e tratată într-o manieră mai radical paradoxală în romanul lui Vonnegut Micul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai povestește o dată cum am obținut eu apartamentul de oaspeți al lui Marlene Dietrich, în 1963254. Din cîte se pare, autorul se străduiește să sublinieze sau să se distanțeze în mod deliberat de normele care guvernează utilizarea elementului narativ "persoană". "Distanțarea" trebuie înțeleasă aici în sensul originar pe care Șklovski l-a dat acestui concept atunci cînd l-a lansat 255. O narațiune cu un narator personalizat folosește în mod tradițional fie referința la persoana întîi, fie referința la persoana a
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personalizat folosește în mod tradițional fie referința la persoana întîi, fie referința la persoana a treia pe parcursul unei povești. Aici așteptările cititorului, bazate în primul rînd pe experiența cu textele narative convenționale, rămîn în mod evident nesatisfăcute. O astfel de distanțare face ca texul narativ să fie mult mai greu de înțeles, provocînd atenția cititorului. În același timp, tema centrală a romanului își găsește expresie prin forma narativă: dificultățile personajului principal în legătură cu găsirea distanței față de el însuși, adică față de experiența sa
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
încearcă în mod serios, să îl schimbe pe "eu" pentru o vreme pînă la acea distanță care ar permite ca acesa să devină un "el", așa cum se întîmplă în romanul Henry Esmond. Neputința de a ajunge la o astfel de distanțare devine din ce în ce mai evidentă prin confuzia sporită produsă de variația frenetică a referinței pronominale către finalul romanului. Această confuzie este intensificată de alte elemente narative care contribuie, la rîndul lor, la distanțarea formei narative, de pildă îmbinarea formelor vorbirii directe și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Esmond. Neputința de a ajunge la o astfel de distanțare devine din ce în ce mai evidentă prin confuzia sporită produsă de variația frenetică a referinței pronominale către finalul romanului. Această confuzie este intensificată de alte elemente narative care contribuie, la rîndul lor, la distanțarea formei narative, de pildă îmbinarea formelor vorbirii directe și indirecte sau a prezentării directe și indirecte a gîndirii în cadrul unei propoziții: De exemplu, povestește că nu am fost niciodată într-un bordel 257. Întrebarea dacă în timpul scrisului te gîndești la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana a treia, 133-134, 136, 156-157 dinamica alternanței formelor narative, v. dinamică narativă dinamică narativă, 116, 120, 125-127 dinamizare a situației narative, 30, 86, 109 și schematizare, 126 discours-histoire, v. fable discurs narat, 279 dislocare temporală, v. schimbare temporală distanțarea naratorului de personaje, 168 a eului narativ de eul care trăiește, 163, 165 distanță a experienței, 173-174 distanță narativă, 153-155, 166, 155, 288, 297, 309-311, 313, 318 în romanul epistolar, 310 Dual Voice, v. și perspectivă dublă efect-tablou (Tableau-Effekt), 160
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
246-247, 252-253, 255, 258, 281, 306-307, 317, 321-322, 327 entropie, 30, 129 epifanie, 127, 212 eseistic, 36-7 estetica receptării, 233 eu întrupt, 147, 150 eu narator eu care trăiește, 135, 148-149, 159, 164, 166, 180, 239, 297, 307-309, 313, 327-328 distanțare a eului narator de eul care trăiește, 166, 313 fable-sujet (histoire-discours), 42, 51, 65, 74, 341 familiarizare a formei narative, 28 v. și nivelare a profilului narativ ficțiune epică, 114, 144, 193, 200 film, și determinare, 185-186, 189 și nemediere
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pare să devină singură alternativă a Rusiei în condițiile în care fosta să sfera de influență devine populată cu regimuri ostile. Tonul a fost dat de Georgia, urmată de Ucraina. Chiar dacă Minsk-ul continuă să fie fidel, tendința rusă este de distanțare față de oricine emite pretenții pe plan energetic. După cum aminteam în capitolul anterior, chiar Conceptul de Politică Externă a Rusiei face o distincție între zona CSI și restul partenerilor. În primii ani de dupa colpsul comunist, în schimbul unui regim prietenos, Moscova oferea
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
expresie artistică. În lucrarea de față ne-a interesat îndeosebi modul în care, adjudecându-și polemica drept un bun câștigat sine qua non, parodia reușește, validată de cititori, să se impună și în calitatea sa de creație bine închegată. Astăzi, distanțarea temporală face altfel posibilă înțelegerea binomului creație/ critică în interiorul unor opere parodice cum sunt cele scrise de Petronius, Cervantes sau Tournier, fiecare contribuind, în egală măsură, cu noi înțelesuri la consolidarea termenului de roman. Autori cum sunt cei menționați, aleși
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]